PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Premii Europeea Text postat de Emanuel Cristescu La Bucuresti, va avea loc Marea Finală a celui mai mare concurs pentru liceeni, din Romania, care se va desfasura in perioada 27-30 mai, organizată de LicArt sub conducerea domnului Radu Herjeu. La acest link http://www.licart.ro/explore_nominalizate.php?categ=1 veţi găsi poeziile nominalizate pentru marea finală. Europeea va acorda un număr de premii (provizoriu premiul I, 3 sute lei; premiul II, 200 lei şi premiul III, 100 lei) Fac apel la membrii Europeea, care sunt interesaţi, să viziteze link-ul unde se află poeziile nominalizate şi să aleagă un număr de 6 poezii. Titlurile acestora vor fi trimise la adresa [email protected] urmând ca pe baza opţiunilor dumneavoastră să desemnăm un premiu de popularitate. Dacă sunt persoane interesate să contribuie cu bani, cărţi sau alte obiecte, pentru acordarea acestor premii, sunt rugate să mă contacteze pe e-mail sau la telefon 0722598240. Ca să fie mai uşor am extras textele şi vi le prezin mai jos: 1. Alexandra Onofrei Scurtă Proezie despre Saşa dacă mi-aş duce zilnic hainele la spălătoria din colţ aş băga puţin piper o lingură de sos de roşii şi 21 de grame de haşiş în loc de detergent aş aştepta vreo oră şi un pic cât se zgândăresc acolo şi mi-aş muşca buza încontinuu de ca şi cum ar fi cine ştie ce plăcere. alexandra, dar tu ai buzele subţiri, îmi zic cu voce tare şi de obicei e de ajuns să mă fac să-mi ţin gura le-aş scoate apoi pe rând şosetele pantalonii etc/ şi aş plăti cu virgulele pe care nu le- am folosit niciodată la nimic nici măcar la machiaj aş râde în sinea mea că ar fi primul lucru cel puţin nebunesc făcut de mine vreodată le-aş duce mamei să le vadă şi i-aş spune uite mamă am spălat hainele hai dă-mi un pupic şi fii drăguţă cu mine azi am avut o zi nu prea bună şi ea m-ar întreba ce am mâncat/ /// am cules cele mai frumoase flori de ziua ta dar le-am uitat acum doi ani într-un copac în care n-am urcat niciodată sau ceva gen/ am fugit să prind autobuzul cu picioarele mele de mâţă în carouri am alergat până când tendoanele mele au început să miroasă a gumă de mestecat şi eu păream mai focoasă. aveam chiar şi genele mai lungi. l-am prins, l-am prins de roţi şi l-am luat în buzunar/ atunci m-am decis că pe mine mă cheamă saşa şi că zâmbesc prea mult pentru fericirea mea şi că viaţa ar fi perfectă dacă.../// Autor: Alexandra Onofrei din Col. Naţ. "Mihai Viteazul", Sfântu Gheorghe ID Lucrare: Înscrisă: 18:00:03 07-Nov-2010 - 362 vizualizări philadephia carol + vine o vreme când îţi aduci aminte că brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie moş crăciun există şi chiar şi vitrinele au dorinţe ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când o să ni se spună că toată viaţa am scris despre foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost cu adevărat important încă nu s-a întâmplat ştii dacă tot veni vorba de chestii importante şi dacă tot e să ne încălzim mâinile la o inimă de vioară făcută praf când o să vină vremurile astea/ n-o să ne mai rămână decât străzile din philadelphia/ cu câinii care păzesc poarta spre ieşirea din viaţă/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu gratuităţi dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/ lumea o să-şi spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni pe aici/ pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru câteva globuri de sticlă personalizate/ suferinţa e mai dulce când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când încă mai credeam Autor: Alexandra Onofrei din Col. Naţ. "Mihai Viteazul", Sfântu Gheorghe ID Lucrare: Înscrisă: 19:56:34 25-Feb-2011 - 172 vizualizări 2 Alexandru Văsieş probleme cu lumina chiar şi legat la ochi dacă arunc săgeata asta nimeresc aceeaşi ţară acelaşi punct galben şi uneori mă tem să nu-l lovesc pe tata mi-l imaginez des sporovăind cu americanii în engleza lui stricată ştergându-şi fruntea de transpiraţie şi gândindu-se la noi ca la nişte bieţi îngeri carnivori vorbim în fiecare seară la 8 dar de la o vreme totul se reduce la schimburi politicoase de priviri şi de cuvinte pe care le poartă oameni nepotriviţi se interesează mereu ce o să fac mâine. tata e acum departe şi pare din ce în ce mai proaspăt iar asta mă face să-l întreb ce mai citeşte. apoi o las pe mama răbdătoare şi plină de clişee conjugale şi trec în camera cealaltă de unde aud doar râsete şi chiuituri aş vrea să mă audă noaptea târziu dârdâind de nesomn sau să mă caute când începe asediul fiindcă-ntrebările astea prudente şi pretenţioase se umflă şi pocnesc în ritmul unui AK 47 dezlănţuit şi mă sperie tot mai puţin. deşi nu mai e tânăr tata poate fugi zile întregi asemeni unui taliban conştiincios căutând staţia de metrou potrivită. Autor: Alexandru Văsieş din Col. Naţ. "Andrei Mureşanu", Bistriţa ID Lucrare: Înscrisă: 20:27:52 01-Oct-2010 - 479 vizualizări 43 1/2 cu adidaşii ăştia m-am plimbat sute de kilometri în jurul blocului ca să găsesc groapa lui paco i-au lăsat botul afară mă aşteptam la asta adidaşii ăştia s-au rupt în călcâie şi pleoscăiau ca o gură de femeie ca un picior de bărbat sănătos datorită lor n-am înnebunit datorită lor am învăţat să privesc peste umăr şi să mă strâng singur de mână să zicem că nu mă interesează nici o atingere nici un fel de privire să zicem că am acceptat cuşca asta plină de vopsele fără obiecţii să zicem că am din ce în ce mai puţini prieteni şi niciun duşman cu ei voi fugi din nou pe ei îi voi săruta în talpă seară de seară în adidaşii din ce în ce mai strâmţi îmi voi înfige dinţii şi ghearele pentru că cineva le coase călcâiele când eu levitez cu picioarele goale deasupra aragazului apoi mă încalţă cum ar schimba un bec cineva care nu vrea să-mi facă rău nu nu nu vrea să-mi facă rău nici măcar să mă înţepe în talpă ca să vadă dacă sunt viu. Autor: Alexandru Văsieş din Col. Naţ. "Andrei Mureşanu", Bistriţa ID Lucrare: Înscrisă: 10:58:33 30-Nov-2010 - 312 vizualizări în loc de fotografie _un magnetism fin de neînsuşit nimic_ azi le-am văzut pe doamnele de la balcon fumând toate din aceaşi ţigară şapte ore în care am murit şi am înviat de douăzeci de ori doamnele de la balcon organizează în fiecare zi un concurs de frumuseţe singur printre ele sunt juriu mobilă şi sărut aşa-mi imaginez uneori că au carnea caldă ca un croissant cu vişine povesteşte fiecare despre bărbaţii ei şi cu fiecare nume renunţă la o haină o rupe încet ca pe un strat fierbinte de piele şi astupă găurile din podea femeile astea ar putea schimba viaţa oricui atât de mult respiră şi când se ating fac un pas înapoi un ocol obligatoriu pentru tine spun doar ţie ţi se arată şi n-ai voie să nu crezi iar asta e ca şi cum cei mai dragi oameni mi-ar întinde mâinile şi m-ar lăsa să le leg în jurul burţii şi apoi să o iau la fugă ca să mai vin şi mâine îmi spun că nu există ceva mai frumos decât un croissant cu vişine din care au muşcat şi alţii până la sânge Autor: Alexandru Văsieş din Col. Naţ. "Andrei Mureşanu", Bistriţa ID Lucrare: Înscrisă: 22:08:15 29-Dec-2010 - 339 vizualizări 3. Ana Maria Stănescu poem 36 nu ştiu dacă aş putea să fiu mai a ta decât în seara asta când vorbele mele alunecă pe pârtiile line din cutele pielii tale când fiecare centimetru pătrat al meu se simte ruşinat fără fiecare centimetru pătrat al tău stau cu spatele gol spre tine şi îmi răsar maci din adâncuri dintre vertebre să nu îţi fie milă de mine Paul să nu-mi ierţi nimic să ne consumăm crud vertical pâna să pleci la tine acasă unde nu cresc flori Autor: Ana Maria Stănescu din Col. Naţ. "Avram Iancu", Brad ID Lucrare: Înscrisă: 23:58:55 31-Mar-2011 - 197 vizualizări 4. Ana-Maria Lupașcu (cartografii. caut casa-câmp) uneori ți-aș spune în toate limbile pământului că sunt gata să plec în sfârșit în țara aceea. îndepărtată ageră aproape rotundă, peste care se întind stepele și frigul ca nicăieri în lume. dar sunt cel mai fricos iepure dintre cei cu blana albă, purtată pe sub paltonul ponosit. și-mi trebuie o casă-câmp să caut puțină tihnă. dar tu nu și nu. vrei să alegi doar tu destinația și-mi dezgolești umărul drept ca pe-o tainiță, din care scoți hărți parfumate, cu apemunțipodișuri gata pictate. plecarea e după cum îți dorești mereu, către locul în care femeile udă grădinile/ scot cearșafurile pe sârme/ le scaldă în soare și dăruiesc iubire. strâng în ele atâta iubire. și ce priveliște de aici/ de pe genunchii tăi, urmărind granițele cu arătătorul. și-mi dezgolești umărul stâng, harta unduie cresc vulcani pe încheieturi tsunami peste tsunami până la os. gata de-acum cu hărțile. e timpul pentru o singură gură de aer, pentru țipătul care mușcă din mine până ajung în locuri mai triste decât țigara stinsă. sfârșitul ia forma unor ochi verzi, mai orbi decât ai cârtiței. cu vinișoare stacojii cu nestăvilita dorință de a clipi la apariția unui nou continent cu tejghea, de unde putem cumpăra atâta fericire câtă ne trebuie. Autor: Ana-Maria Lupașcu din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 18:50:19 18-Mar-2011 - 300 vizualizări 5. Andreea Ghica minute în care rămâi fără aer *atât de mult îmi lipseşti că număr orele pe degete şi inventez lumi ce seamănă cu tine* mi-e din ce în ce mai frică aş putea să mă pierd un fel de Iona zăpăcit aş aştepta cuminte poate ai nevoie de un umăr pe care să plângi/ e una din zilele ǎlea în care toţi îţi întorc spatele nu te cunosc nu te-au văzut în viaţa lor/te aşezi pe o bordură şi-ţi vine să le tragi o palmă la fiecare în parte ca unui bărbat cu părul prea scurt şi mâini murdare *şi azi atât de mult îmi lipseşti că nu ştiu de unde să împrumut două mâini să mă îmbrăţişeze ca să mai uit puţin de tine* Autor: Andreea Ghica din Col. Naţ. "C-tin Carabella", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 19:44:09 03-Nov-2010 - 282 vizualizări ultima datǎ când mǎ mai pierd #sǎ te gândeşti la cineva e ca şi cum ai strânge în tine toate lucrurile bune pe care le-ai fǎcut # şi într-un fel ţi-aş fi spus cǎ absenţa ta s-a aşezat aici între coastele mele/cǎ în cea mai mare parte a timpului traversez strǎzi şi cǎ Dumnezeu îmi dǎ în somn veşti despre tine/cel mai greu e când lumea mǎ salutǎ/închid ochii şi-mi imaginez cǎ eşti lângǎ mine/atunci mâinile mele cresc/îi îmbrǎţişeazǎ pe toţi şi nimeni niciodatǎ nu mai rǎmâne singur ar trebui sǎ ştii cǎ azi vreau sǎ am pǎrul scurt atât de scurt încât sǎ nu mǎ mai recunoşti/dar sunt lucruri pe care le pot face lucruri pe care nu şi când mǎ uit în oglindǎ vǎd lângǎ mine o mulţime de capete ce aşteaptǎ un rǎspuns de la tine Autor: Andreea Ghica din Col. Naţ. "C-tin Carabella", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 18:07:52 01-Dec-2010 - 232 vizualizări ultimele mele veşti * numele meu e andreea şi-n buzunarul de la piept port toţi oamenii pe care i-am iubit vreodatǎ * andreea se gândeşte la toatǎ lumea dar la ea nu se gândeşte nimeni/uneori i se face teamǎ deasupra ei stau aşezate toate mâinile pe care le-a atins şi Dumnezeu vede şi râde ca şi cum andreea s-ar fi nǎscut din nou dimineţile ei sunt friguroase între ea şi ceilalţi stau kilometri de întrebǎri iar picioarele vor sǎ-i plece pe cele mai îndepǎrtate strǎzi/undeva cineva o aşteaptǎ şi mâinile-i tremurǎ de nerǎbdare de la o vreme ochii andreei sunt albaştri atât de albaştri încât nici pǎsǎrile nici cerul nu-şi mai gǎsesc locul Autor: Andreea Ghica din Col. Naţ. "C-tin Carabella", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 18:40:53 02-Jan-2011 - 209 vizualizări 6. Andreea Teliban de pe vremea când purtam plete port în mine o radiografie a mâinilor din trecut ce nu știau să îmbrățișeze și nu-și vedeau de lungul degetelor vin din lumea fetelor rele cu plete și geci de motor nimic nu va mai fi la fel mi-a spus tipul de la bar e una din replicile puse pe repeat pentru fetele din crâșmă uneori îmi place să-i ascult poveștile amoroase de pe vremea când nu eram născută nu știam că oamenii se iubeau la fel pe atunci sau poate doar speram în secret că ai mei au înfruntat dinozauri balauri și alte basme pentru a mă concepe nimic nu va mai fi la fel de ce spui asta sandule nu mai am haine negre curate am alergie la detergent o pereche de șosete împrumutate și vai ce-aș mânca o portocală sau o ciocolată adevărul e că mă săturasem de plete de negru și mă visam femeie mă spălam pe mâini să nu miros a tutun și mă blocam în fața oglinzii mai mult decât dura c e a m a i l u n g ă p i e s ă d e b l a c k îmi atingeam talia îmi plimbam unghiile pe ea până mi se făcea pielea de găină gata andreea spune-i lui sandu ce discografii ai mai descărcat ************************************************************************ nu știu dacă sunt o mâță cu multe vieți o găină umflată în pene fiindcă i-a explodat sufletul înăuntru port măștile tuturor femeilor frumoase am câte una pentru fiecare zi desenez cu dermatograful pe oglinda din baie riduri pe care nu le am încă hmmmmmmmmmmmmmmmmmmm andreea fără riduri față în față cu andreea mâzgâlită cu dermatograf așa știu tot timpul că nu sunt bătrână expresiile feței mele nu se suprapun cu nimic bolnav învechit sau palid port o rochie ce mă strânge ca aripa unei păsări ocrotitoare e preludiul fericirii mărunte ce-mi va curge prin vene o dată cu lepădarea de vechile obiceiuri și poate că nimic nu va mai fi la fel într-o lume fără crâșme că doar sunt femeie eu dau găuri cu bormașina în podeaua cerului și creez stele Autor: Andreea Teliban din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 17:21:08 17-Nov-2010 - 272 vizualizări despre fluturi sunt femeia din patul gol trupul meu se vrea cald câți fluturi încap într-o cameră de doi pe doi toți îmi caută pielea iar aripile lor îmi lasă praf colorat pe spate oricum ce-ai putea face tu cu trupul ăsta dezordonat care cere lumină prezență tăcere cu limba căzută ca după război cu privirea plecată cu toată goliciunea nesimțită printre fluturi nimic nu poate fi măsurat pur și simplu timpul să se ducă naibii de unde a venit aerul e plin de praf o respirație la câteva zile îmi este suficientă tot la câteva zile mă uit la ceas și nu se întâmplă nimic nimic nimic tic tac tic tac tic tac trebuie să fac curat trebuie să fac curat neapărat cine a blocat de fapt ferestrele de ceva vreme nu am mai văzut decât nori zeul cel mare a tras cortina peste noi nori negri nori grei și atâta praf între ei și e atâta primăvară între patru pereți aproape că mă simt vinovată pentru ultima amintire pe care o am de afară și nici măcar nu știu dacă e ultima sau cea mai frumoasă tocmai îți învinsesei teama de fluturi teama strânsului de mână și toate celelalte temeri ce te țineau departe te dusesem în locul în care nu era nici o specie de orătanie înaripată ți-am spus că este singurul loc fără praf din tot orașul haide să respirăm împreună să înghițim lumea să tragem păcatele adânc în piept te priveam în ochi și nu știam dacă tu vezi prin mine sau ești acolo îți tremura buza de jos ca și când ai fi vrut să-mi spui ceva ceva frumos sper dar atâta liniște curată nu a mai fost între noi niciodată cineva ar trebui să poată deschide ferestrele astea cineva ar trebui să spună o rugăciune pentru ca zeul cel mare să ne ierte să ne modeleze din nou și de data asta nu din pământ dar atâta liniște curată nu a mai fost între noi niciodată Autor: Andreea Teliban din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 0:31:03 13-Jan-2011 - 240 vizualizări 7. Andreea Elena Lăcătuş metaloterapie. tu crezi că poate că străzile nu sunt aşa înguste şi nici minutele aşa amare cum par murdară pe mâini de la atingeri învăţ să merg pe linia capului să îmi echilibrez umerii cu vrăbii care niciodata nu mor să păstrez în agenda doar oameni care nu pleacă la urma urmei e normal să fii bun e normal să-ţi pui punct şi să te dai la o parte lucrurile nu se lasă aşa la locul lor şi nu se aşteaptă pentru că aşteptarea înseamna moarte şi eu mă plictisesc de moarte când distanţa se umple cu oameni cu bagajele făcute şi pantofi ceruiţi cu cerul lăsat în urmă şi un singur ţel prost când plângi linia vieţii se adânceşte lăsând unghi mort cu linia norocului care devine un şarpe plutitor să nu poţi să plângi însă nu înseamna nimic un punct în plus la baraj şi poate o potecă spre lethe iei banul de aur îl înfigi până înăuntrul inimii te închini şi crezi că râul se trece aşa Autor: Andreea Elena Lăcătuş din Lic. de Artă "Margareta Sterian", Buzău ID Lucrare: Înscrisă: 22:27:32 30-Nov-2010 - 194 vizualizări 8. Andrei Iulian Pintea nicu 1. de pe trotuar nicu zâmbea stirb trecătorilor pe umerii zgribuliţi îi crescuseră porumbei era atât de sărac încât ochii îi erau revărsaţi ca nişte buzunare pe dinafară 2. îi cade o monedă în palmă câteva clipe o studiază pe toate părţile o aşază cu precizie pe degetul mare o trimite în aer... pajură nicu zâmbeşte în continuare de parcă luna nu s-ar fi prăbuşit brusc în mijlocul atlanticului 3. ridică un capac de tomberon se uită înăuntru cu o privire plină de emoţie şi resemnare - un dumnezeu dând norii la o parte să vadă ce-a mai rămas de aseară din viaţa omului Autor: Andrei Iulian Pintea din Col.Naţ. "Mihai Eminescu", Oradea ID Lucrare: Înscrisă: 20:13:55 29-Dec-2010 - 228 vizualizări 9. Astrid Acatrinei călătorii de nepronunțat. cum simte astrid zăpada astrid călătorește abia la prânz. îşi pune visele de mărire în cutii, să le termine de visat fratele din italia și se duce în baie. călătorește întâi pe ape ușoare pe valuri mici pe apele oglinzii, în timp ce scuipă gustul zilei de ieri. de-a lungul zilei călătorește pe străzi. mctoast o îndrăgostire o călcare pe picior strigătul ăluia o pierdere de memorie/ ce bună e din când în când o haltă porumbelul ala desfigurat dar nu e deloc mort stă așa ca să aibă și el priză la poze, apoi un colţ de stradă. de oprit, astrid se oprește ca să caște. găsește și însoțitori, dar nu cine ştie ce. nu tu câini nu tu cerșetori nu tu fratele din italia. o însoțește zăpada/ știi cum simte astrid zăpada/ vax pufăială steluțe îngerași vax vax zăpada e patul prin care trece până îl cunoaște pe prințul mîșkin cu care va fi fericită și va număra fluturii în cutii mici, de verighete. se opreşte și fiindcă e miezul nopţii. până termină de aruncat florile din păr, se întâlnește cu ochii lui cu brațele cu umerii cu strigătul lui care nu știe că mâine o să fie în arcadia în spitalul cel nou cu inima făcută pulbere. Autor: Astrid Acatrinei din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 11:14:01 18-Mar-2011 - 298 vizualizări 10. Cătălina Cangea joaca de-a manechinele avem goluri în uşi și ne mirăm de ce cădem în somn prin podea sau cum de cafeaua are gustul acid pe care-l împrăştie ploaia prin difuzoarele lumii o văd pe mama în oglindă de cealaltă parte a uşii mamă cântă-mi noapte bună ea priveşte în continuare prin fereastra spartă şi se-ntreabă dacă şoseaua-i uscată / cina e gata de când soarele a lăsat goluri oraşul pierde oamenii în blocuri surde tata pleacă pe câte roţi rămân după orele de joacă / prin geamuri prin vitrine manechinele zâmbesc fără farduri palide şi alte prejudecăţi albastrul devine gol verdele se schimbă-n gri cerul şterge amintirile albe cu şoseaua murdară Autor: Cătălina Cangea din Col. Naţ. "I.L.Caragiale", Ploieşti ID Lucrare: Înscrisă: 7:55:27 01-Oct-2010 - 419 vizualizări reverie îmi beau cafeaua într-un loc pustiu târăsc dimineţi zgomotoase pe scări aştept rafale rafaeli şi raveli înghesuiţi în autobuze şi-n căşti de iphone ascunşi în tipu' care visează la promovare/ clădirile i se derulează-n priviri ne grăbim pierdem şedinţa scăpăm rapoartele pe jos / / / / / / / în oameni e urât şi plouă tremurând la gânduri vremea e în ton cu moda - tot ce moare e frumos şi pleacă-n pauza de masă lasă telefoanele să sune Autor: Cătălina Cangea din Col. Naţ. "I.L.Caragiale", Ploieşti ID Lucrare: Înscrisă: 15:25:44 06-Feb-2011 - 206 vizualizări 11. Crina-Maria Olteanu A mai rămas o zi a mai rămas o zi şi dumnezeu se dezbracă în faţa vieţii viaţa în faţa lui dumnezeu şi amândoi în faţa ta îţi pui capul pe tastatură şi bluza mea se mulează după forma spatelui tău până într-atât încât nu mai ştii dacă salutul ei rapid face mai mult decât „te iubesc”-urile tuturor femeilor îmi dezbrac umărul stâng şi oamenii nu se mai aruncă de la geamul tău cămaşa ţi se umple cu toate dimineţile în care ai sărit peste cafea pentru că noaptea gândul la ea te-a ţinut treaz îţi ridici capul de pe tastatura şi în piele ţi-au rămas urmele degetelor ei care au apăsat şi eşti sigur că ai putea-o recunoaşte oricând îmi acopăr umărul şi te aşezi la picioarele mele ca un câine care trebuie să înlocuiască un avort ţi se umflă pieptul de lacrimi şi mie îmi zboară păsările de pe braţe Autor: Crina-Maria Olteanu din Col. Naţ. "Al. D. Ghica", Alexandria ID Lucrare: Înscrisă: 13:15:08 09-Jan-2011 - 218 vizualizări 12. Daniela- Andreea Ionică Între noi Eram atât de aproape unul de celălalt ca şi cum creşteam direct din braţele tale şi din hainele noastre se năştea încă o zi fără ca măcar să ne fi zis noapte bună cineva mi-a desenat respiraţii scurte şi inimi care bat diferit mers sălbatic care rupe paşii de pe trotuar şi ţi-i dăruieşte împreună cu ritmul lor acelaşi în fiecare zi,deşi afară încă plouă Uit adeseori că dincolo de mine e poate un alt fel de a-ţi imagina culorile că lumea se dezgoleşte singură atunci când îi e foarte frig şi nu e nimeni în jur să observe că între noi sunt de fapt toate secundele de neatingere cu care ne hrănim când suntem departe ca două bătăi de aripi,mereu una înaintea celeilalte ca într-un zbor în care îmi măsor puterile cu toţi zeii la care nu mă închin mie îmi rămâne exact partea care lipseşte atunci când îţi scuturi braţele şi spaţiul dintre noi se curbează în jurul coastelor mele de femeie din care nu se nasc eve ţie îţi rămâne tăcerea de acum care nu-mi aparţine sub care îmi adun oasele pielea şi toate inimile şi aştept cuminte să mă nasc fiindcă ştiu că între noi suntem doar eu şi tu şi eu nu m-am născut încă. Autor: Daniela- Andreea Ionică din Col. Naţ. "Mihail Kogălniceanu", Galaţi ID Lucrare: Înscrisă: 17:46:47 18-Jan-2011 - 296 vizualizări 13. Delia Marilena Grosu play in winamp: ask me no questions, i'll tell you no lies în cealaltă parte a patul văd urmele lăsate de tine în dimineaţa asta mi-ai spus că m-ai iubit când te încălţai iar eu am sorbit din cafea cu gândul că trec prin iubirea asta şi ea trece prin mine fără să ne privim în ochi măcar şi respir mecanic dimineaţa mi se face frică atât de frică încât lipesc cearşaful de mine cum pot mai bine şi îmi iau o haină pe care n-am cumpărat-o niciodată ascund în ea toate promisiunile tale şi nu plâng dimineţile mele devin tot mai lungi datorită serilor când dorm cu bărbatul meu pe balcon capul meu pe umărul lui capul lui pe capul meu mâinile mele într-ale lui şi uneori ninge dimineaţa eu şi bărbatul meu stăm de vorbă cu dumnezeu chiar aici pe balcon fericirea şi iubirea sunt peste tot în jur mă simt de parcă noi doi nu mai avem ce pierde dimineaţa următoare când te trezeşti adu-ţi aminte că există şi fericirea şi iubirea şi că pentru noi sunt o promisiune Autor: Delia Marilena Grosu din Col. Naţ. "Constantin Cantacuzino", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 15:50:54 26-Dec-2010 - 253 vizualizări oricine s-ar simţi la fel eram sigură încă de la început că am să trăiesc până la 8. pe 9. marţea. de asta nu mi-a fost niciodată frică de întuneric mai frică mi-a fost de lumină lumina ţipa în mine în spital şi cearşafurile mă loveau din ce în ce mai tare mirosea a pastile mai ales dimineaţa când toţi bolnavii ieşeau din camerele lor cu feţele în pământ / unul nu s-a uitat la mine nici măcar unul singur nu mi-a pus mîna pe umăr aici moartea trece printre noi cu ochii sclipind iar zilele de iarnă sunt cele mai grele oamenii simt frigul în fiecare celulă şi fiecare celulă se simte de parcă ar fi o sută de hiroshime / nimeni nu plânge toţi se uită pe geam şi înghit în ei singurătatea care îi macină mai rău decât orice altă boală vorbeam despre andrei în fiecare zi uneori chiar şi seara şi eram sigură că o să se întoarcă că o să scriu ceva frumos despre noi doi m-aş fi aşezat lângă el fără să mai vreau să plec vreodată am făcut atât de multe scenarii şi voiam din tot sufletul să ies odată de aici de unde oamenii vorbesc numai despre ură a trecut ceva timp de când am băut ultima cafea era pe 7. sâmbăta. era lângă mine şi se uita pe geam de atunci sunt sigură că oamenii se uită pe geam pentru că vor să plece / aveam o canapea albastră pe care am dormit de câteva ori înainte să se întâmple dormeam eu la perete el lângă eu pe umărul lui capul lui pe capul meu mereu am crezut despre mine că pot să ajung să cunosc oamenii după câteva minute mereu am crezut că pot să îmi fac picioarele să mă ducă unde vreau mereu am crezut că dumnezeu o să treacă pe lângă mine şi o să ne salutăm iar lumea o să se dilate iar eu voi ieşi de aici. eram sigură încă de la început că pe la 8. pe 9. marţea. voi sta în patul ăsta cu frica în sân şi cu lumina aprinsă. Autor: Delia Marilena Grosu din Col. Naţ. "Constantin Cantacuzino", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 16:52:10 25-Feb-2011 - 162 vizualizări 14. Deniz Otay pentru ce am venit întoarcerea acasă îmi pare tot mai grea încât mă ascund de toţi ceasornicarii oraşului care îmi numără pe degete orele rămase aici fobiile mele cresc mă privesc cu ochii tuturor trecătorilor/ credeam că nu-mi va mai fi frică să mă privesc în oglindă însă şi celor la care stau acum le este/ doar aşa îmi explic cum de nu au niciuna în casă şi asta mă sperie îmi plăcea să cred că atâta popor s-a îngrămădit spre acest nou şi mare oraş ca spre o salvare a sufletelor întoarse pe dos ştiţi procedura (bună ziua/ am venit/ o cameră la nefamilişti vă rog/ cafea şi ţigări pentru toată săptămâna/ salvaţi-mi trupul tânăr de sufletul lui întors pe dos/ vă rog/ despăturiţi-mi-l frumos/ îl vreau înapoi ca scos din cutie) cu acest repertoriu am venit tocmai de acasă care e aşa departe nici nu vă închipuiţi cât de departe şi totuşi am găsit oameni care se tem să se privească în oglinzi de aceea mă ruşinez de intenţiile mele atât de neascunse până acum (cum/ adică vii pocneşti din degete şi/ gata/ vrei să fii unul de-al nostru/ ce ştii tu să faci ca să meriţi a te privi într-o oglindă) nu vă spun ce ştiu să fac doar ce aş putea să fac ori ce îmi doresc să fac de aceea mi-ar plăcea să mă pot aşeza peste acest nou şi mare oraş şi să vă ating pe toţi în acelaşi timp cu tot trupul cu toate măruntaiele dilatate de atâta fericire în cea mai strânsă îmbrăţişare care să vă încingă pereţii şi podelele şi străzile sub tălpi dar mă tem că poate nu-i mai primiţi pe cei din afară aşa că îmi ţin această îmbrăţişare strâns ascunsă ca pe un spasm voluntar cine ştie când voi avea nevoie de ea când voi rămâne singură printre atâţia oameni care merg împreună oameni pe care îi aşteaptă cineva oricine în staţiile de autobuze aprind ţigară după ţigară ca într-o aşteptare mai lunga decât de obicei ca şi când m-ar aştepta şi pe mine cineva oricine în felul ăsta mă pot mula pe străzile oamenilor cu sufletele despăturite şi voi trece prin luminile permanent aprinse fără să fac pe vreunul din voi să schiţeze în urma mea măcar cea mai simplă întoarcere Autor: Deniz Otay din Col. Naţ. "Petru Rareş", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 18:57:31 04-Nov-2010 - 262 vizualizări pe un aşa drum să nu mergem cu ochii închişi doar în aerul sărat al dimineţii ies de sub cearşafuri mâinile galbene dezmorţindu-se după un somn în care ne-am ascuns o bună bucată de timp/ cât să ni se roadă pleoapele şi să rămânem cu ochii mereu deschişi fără a-i putea feri de lumină de frică ori de drumurile cele mai lungi trebuie să înţelegeţi că am învăţat să-mi port ruşinile fără ruşine într-o permanentă zi care nu s-ar fi terminat niciodata cu beznă în stânga beznă în dreapta ori cu un somn bine meritat şi atât. aş fi putut să îmi pun ruşinea pe targă şi să mergem la plimbare aşa cum sunt duşi morţii la cimitirele de la periferia oraşului dar nu, trebuie/ trebuie să înţelegeţi că mai bine am merge cu toţii pe drumurile de ţară. ne vor întâmpina străinii îşi vor desface gurile fărmate cu cea mai uimitoare bună voinţă spre a ne face loc să trecem mai departe nici legaţi la ochi nu vom trişa la acest joc/ doar vom alege un pustiu care e aşa departe încât vom putea construi acolo oraşul numai din cretă- străzi şi case pentru fiecare şi va fi un oraş atât/ atât de frumos că vom simţi în fiecare din aceste case căldura şi bucuria neobişnuită pentru locuinţele de nefamilişti iar spre seară o linişte ce ne va zgudui pereţii până în temelii Autor: Deniz Otay din Col. Naţ. "Petru Rareş", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 22:23:52 29-Jan-2011 - 242 vizualizări cea mai frumoasă înmormântare am să fiu plecată pentru o vreme să te rogi pentru mine aseară tata a fost iar beat şi a ascuns cheile de la camerele noastre el zice în casa asta nimeni nu are voie să ţină uşile închise dar mie nu-mi mai e frică am dus de acasă toate lucrurile peste care n-aş fi vrut să-şi lase mâinile lui greoaie şi aburii de prună fermentată când eram mică mama mă învelea în plapume mari şi în capoatele ei de lână îmi aducea pişcoturi şi lapte la pat ca un preludiu pentru poveştile cu orfanii ce rătăceau la orele acelea pe străzi. pentru poveştile ei am stat neclintită toţi anii ăştia şi eu mă rugam pentru orfani şi nimeni nu se ruga pentru mine şi în clasa a doua când cecilia colega noastră orfană m-a scuipat în obraz am tăcut mâlc şi tot mai vinovată mă simţeam de căldura care şedea în salteaua patului meu şi de rochiţele cu dantelă în care mă trimitea mama la şcoală apoi tot tărăboiul cu vecinii când dadeam de mancare boschetarului iarna şi-l primeam în scara blocului şi când a făcut pe el m-a lovit duhoarea aia de om mare care îmi aducea aminte de tata eu le-am găsit un loc bun la pacea unde s-a adunat toată liniştea din lume aşa că vreau să le pregătesc cea mai frumoasă înmormântare şi să nu mai fie vina mea şi să pot scoate de la naftalină rochiţele cu dantelă şi pantofii de primăvară sub care încă se mai simte pământul ud acele atingeri care mă adorm cu săptămânile şi toate astea înainte de căldura adevăratului soare roagă-te pentru mine să am bani de plătit popii şi praznicul altfel or să moară orfanii pe bulevarde în plină amiază şi or să lase în tot oraşul mirosul acela de om mare cu care întâmpina tata fiecare dimineaţă Autor: Deniz Otay din Col. Naţ. "Petru Rareş", Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 21:20:11 06-Feb-2011 - 282 vizualizări 15. Diana Cristea-Şerban norvegia.cartea de lapte facem pălării din paie culese vara trecută uscate lângă sobă şi ne legăm una de alta cu o panglică de hârtie mâinile tale sunt ghemuri de lână albă pe care mama le-a păstrat pentru puloverele copiilor mei miroşi a lemn şi a mere coapte Autor: Diana Cristea-Şerban din Col. Naţ. "Constantin Carabella", Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 13:47:16 27-Oct-2010 - 350 vizualizări 16 Elena Rusu Porturi porturi. din care vin şi pleacă nebunii ca la spital fiecare cu nevoile lui personale – fiecare rupe pâinea de la gura celuilalt şi o înghite până în suflet iar apoi sute de elucubraţii sosesc debordant pe vasul pe care el l-a mutat pe limba sa. printre dinţii lui stau eu; treptat, ca un parazit imbecil de pământ îmi încleştez sute de picioare în smalţ şi cu zeci de ochi urmăresc mâncarea pe care o atrag în cele trei guri ale mele iar simplu de tot înghit şi diger câteva fărâme de pâine a dezamăgirii cu un gust amar care mă forţează să regurgitez în salivă câteva resturi. printre ele, se scurg în gâtlejul lui fragmente de cuvinte care provoacă bipedului un ulcer celebral crunt... seara porturi. fiecare cu farul lui aduce şi expulzează nebunii ca la spital. fiecare cu suta lui de vase care se transferă de la o limbă la alta. fiecare rupe cuvântul de la gura celuilalt – fiecare cu ulcerul său personal. Autor: Elena Rusu din Col. Naţ. "Calistrat Hogaş", Piatra-Neamţ ID Lucrare: Înscrisă: 22:54:55 30-Nov-2010 - 191 vizualizări 17. Emanuel Moisă despre sertare și apartamentul 6 iar a fost scandal la apartamentul 6… acolo întotdeauna oamenii nu mai încap în sertare și nu au loc să-și arunce priviri prin gaura cheii în timp ce încearcă să se tencuiască în vise și dacă nu le reușește își comandă o doză uriașă de RedBull poate viața prinde aripi și se închid în ea făcând un alt scandal pe tema termopanelor de la 5 pe care Valeriu le-a izolat cu câte un sertar unde există un alt apartament 6 și un alt etaj 5 cu termopane, cu Valeriu… și totul se rezumă la cele 3 sertare pe care mi le-a lipit mama cu aracet fiindcă nu mai avea loc pentru patul meu în dulapul în care lumea obișnuiește să-și arunce unghiile să-și bage picioarele și mâinile scormonind după tot felul de gânduri, prieteni imaginari sau Valeriu iar tu îți arunci cu atâta grație, din ceruri lenjeria când îmi cobor ochii în primul sertar și te pândesc pe gaura cheii să văd cum îti dai jos jartierele și-mi deschid de fericire și celelalte etaje să-ți prind aroma ta de femeie cu care îmi înec cearșafurile dimineața și te las să urci pe sertarele mele ca pe treptele fericirii (că doar mai sus de cer, o fi un alt cer sau poate alte sertare) gândindu-te la capul meu ca la un borcan cu bomboane colorate mi-am machiat pleoapele în curcubeul Skittles și ajungi sus, la mine după ce ai trecut de toate cele 3 Raiuri văzând arhanghelii fumând pe trepte iar de atâta timp în sertarul doi ascund apartamentul 6 si o grămadă de borcane pline cu fetuși și fluturi ce se scaldă în vise lichide… Autor: Emanuel Moisă din Lic. Teo. "Emil Botta", Adjud ID Lucrare: Înscrisă: 14:42:39 23-Mar-2011 - 167 vizualizări 18. Filip Cristinescu REMAKE zâmbetul tău hostess vânzând imaginea efectului cosmetic al ploii duminică magazinul cu partituri e închis și unghiile tale de porțelan se mulțumesc să pozeze-n vitrină pentru tine aștept să-mi mai crească cuvintele să se așeze fiecare pe la casele lor ca elementele pure în sistemul periodic pentru tine sunt amintirile celui care vreau să uit că am fost hackerulpecarenul-aprinsefbiai-ulprinviseletale al lunii septembrie poezia - diagonala nebunului deschizându-se ca o venă spre lume palmele făcând autostopul pe drumul mătăsii așteptându-ţi călăuzele oarbe date cu givenchy pe interiorul încheieturilor melomanul capriciilor cu teme minore furate inconștient din clasicii jazz-ului nota falsă din fugile tale cu un partener de merengue a life a’int enough for your love și alte citate pe care nu o să ți le spun niciodată pentru că nu voi avea niciodată un harley n-am să-ți spun querida sunt comandantul acestui zbor mă bucur că vom pluti împreună plângi de câte ori îți pun angie achtung baby sau raining in my heart ca și când ți-ai aminti iarăși peștișorul oranj găsit pe covor într-o seară-mpreună în ziua de marți în care bolul lui gol continua să existe strălucind ca o lună reflectată-n capacul vechiului blüthner mai roagă-mă să te plimb cu căruciorul prin real prin parcare la kaufland printre băltoace - capturi fotografice ale unui asfințit narcisist răstălmăcește-mi spațiile albe dintre cele șapte cuvinte ale ultimului haikai leagă-te de mine cu lanțuri ca protestatarii green peace povestește-mi despre daria gavril makarovici și cele o mie de ruble mai pune puțină dezordine printre prioritățile mele mirându-mi-te unde dispar nocturnele din partiturile arse cum vin și pleacă oamenii unii din viețile altora cum de un ceas stricat de două ori pe zi arată ora exactă atât de frumoasă erai în a treisprăzecea duminică de după rusalii întrebându-mă dacă nu mi se pare că semeni cu ea din mic dejun la tiffany încât de câte ori mi-amintesc începe să mă doară capul ca acum când scriu și îmi pun compresă o doză de heineken — mi-e frică de ziua în care — ca o profă de engleză nesatisfăcută de răspuns — privindu-mă încă ochii tăi vor spune s-o-m-e-b-o-d-y-e-l-s-e cum să-ți spun că — stau cu televizorul deschis cu sonorul luat numai ca de când îl aud păcănind și până când îmi sună mobilul să am timp să mă rog să fii tu — te-am visat erai a famous billionaire îți petreceai vara-ntr-o insulă exotică într-un hotel all all inclusive în care tipe mai frumoase ca mine figurau printre felurile bufetului suedez cum să-ți spun că — scriu scenariul unui film în care dragostea e o cale ferată pe care ne pierdem în zare mână în mână dar fiecare pe șina lui în echilibru precar că pe genericul lui încet glisând către cer în dreptul numelui tău va scrie—as holly Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare ID Lucrare: Înscrisă: 22:48:37 29-Oct-2010 - 360 vizualizări LE ROUGE NOIR marfar ruginit cu treizeci de vagoane icnind sub povara de chiciură – noiembrie – deraiază încet pe calea traian îţi cauţi disperată rujul negru ca pe o parte anatomică fără de care n-ai putea exista epata n-ai mai fi tu inimitabila colecţie de contradicţii in terminis nu-l găseşti printre batiste de hârtie şi ochelarii cu jaluzele (ţi-i pui şi te declari umbra pe care deunăzi ţi-o pierdusei la poker) şi parfumul din feromoni de vulpe şireată (special conceput să-ţi transforme iubitul într-un copoi de aret în urma ta făcând trotuarul să geamă cu limba lui de ally mc beal) şi şerveţelele umede (şi reci ca degetele interpretând nocturne pe coastele tale gracile clape de virginal pe când erai un porţelan în epoca pietrei şi eu vorbeam în somn despre cioburi iar cântecul tău despre mine începea mereu c-o sincopă) şi spray-ul paralizant (cu care în serile-n care nu eşti condusă acasă să te poţi apăra de crunte atacuri de panică melancolie sau spleen) şi cele două seturi de abţibilduri cu zâmbete diferite refolosibile (pe care cunoscându-ţi-le le-am botezat pax vobis play&win un ange sig freud dead or alive mantis religiosa nashpa s.m.s.= save my soul je m’en fiche no tresspassing keep out desperado sau pur şi simplu cea de-a treia nevastă a lui don francesco del giocondo) şi bricheta zapp (de fostă şi viitoare nefumătoare cu care aprindeam partituri la picioarele statuii lui nero cel paralizat între gestul mirării şi intenţia lui) şi inelul cu piatră falsă de chihlimbar de la george (în care fabricantul şi-a condamnat la nemurire propria idee stupidă despre gărgăriţele din cretacic) şi cravata ecosez a uniformei (perseverentă ca viermele îţi va roade încet mărul lui adam) şi tefonul mobil (în mesageria-i vocală adolescentismele mele vor muri tinere şi entuziaste ci eu voi trece precum fuji muntele nins pe sub soarele nou – o gigantică roşie) şi o oglinjoară rotundă de pudrieră (pe care obişnuieşti s-o sprijini de vreo carte de vreo scrumieră de ceva astfel încât ori de câte ori te-ar încerca dispreţul de sine să te poţi ignora) pe strada mea la numărul meu trăieşte o cameră goală acolo am căutat împreună fericirea în dex noiembrie era pe sfârşite iar eu o întrebare căreia nu i se cuvine răspuns Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare ID Lucrare: Înscrisă: 15:25:22 30-Nov-2010 - 259 vizualizări FRUCTUL OPRIT ÎN CĂDERE e marți ești trist stai sub pomul cunoașterii un adam fără evă un jucător de baseball aflat la bătaie mormăind mașinal ca pe tatăl nostru de 21102010 ori G = mg până când în sfârșit mărul cade și poți rata din nou lovitura octombrie noiembrie halloven-ul iarna crăciunul un alt revelion la călin dar tu ? stai nemișcat concentrat pregătit în fiecare moment nu realizezi nici că nu mai sunt mere în măr nici că ai devenit demult cel mai translucid om de zăpadă și deunăzi te făcusei țăndări în clipa în care oglindindu-se în lacrima ta înghețată se-arătase venind va fi poet se băgă-n seamă o tanti îmbrăcată vintage scuzându-se că rapidul de nicăieri a avut o întârziere de optâsprăzece ani cinci luni și trei zile – confunzând-o literalmente pe mama – adică tot om cu două mâini două picioare et caetera doamnă doar că va avea prostul obicei de-a i se face dor de cea pe care nu o va întâni niciodată Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare ID Lucrare: Înscrisă: 19:02:52 31-Jan-2011 - 204 vizualizări 19. Ilinca Pop trompe l'oeil suntem foarte grabiţi să ne deschidem larg ferestrele şi să privim firele de înalta tensiune electrocutând în reprize vârfurile copacilor întinzându-se cât sunt de lungi pe marginea străzii îmbrăţişând trecătorii cărora nu le funcţionează brichetele cardurile visa şi nici automatele de fericire suntem vânători de magicieni şi zâne pentru că pernele noastre au mereu forma unui alt cap iar visele nu mai încap oricum pe gaura cheii iar când se termină bâlciul ne adunăm lumea şi-o îndesam într-o valiză ne grăbim în pantofii noştri de lemn să ne îngropăm morţii şi să le ridicăm statui să aruncăm cu bani în fântânile altora să facem curat să deschidem ferestrele larg ca şi când nimic din toate astea nu s-ar fi întamplat ca şi când nu mai e loc de dezămagire în castelele noastre trompe l'oeil Autor: Ilinca Pop din Col. Naț. "I.Neculce", Bucuresti ID Lucrare: Înscrisă: 15:37:35 06-Jan-2011 - 190 vizualizări preludiu&fuga //e atât de multa linişte între cutele rochiei mele iar printre gene mi s-a încurcat un fel de împăcare/ noaptea mă fac ghem şi genunchii mei au miros de sare au gust de sare e atât de multă linişte în golul din spatele genunchilor stransă acolo când dorm ca să nu mai aud toate ceasurile ticăind tactactac tac întrebarile s-au risipit odată cu cearceafurile albe agătaţe de noi ca doua catarge aşezate invers fotografiile de când eram mici sunt singura speranţă că urmează ceva după iarna asta în care ne-am împotmolit ca într-o îmbrăţişare strâmbă // ne vom ascunde aşadar aici unde e atat de multa linişte între cutele rochiei mele aşa ca doi oameni mari care cresc o fetiţă într-un castel fara ferestre Autor: Ilinca Pop din Col. Naț. "I.Neculce", Bucuresti ID Lucrare: Înscrisă: 12:15:01 03-Feb-2011 - 157 vizualizări 20. Lăcrămioara-Corina Ciucă Second-hand Mama îmi coase visul pe margini la maşina de cusut de frică să nu se destrame. Port visuri din ce în ce mai cârpite, uzate, mari de mine. Nu mai cumpăra, copile, toate prostiile! Ia doar visuri care ţin de cald, Eventual, din materiale impermeabile, să te ferească de ploile astea acide! Doamne fereşte, mâine, poimâine - rugineşti! Eu, zâmbesc amar şi tac resemnată. Mama nu ştie că eu nu îmi mai pot permite decât visuri second-hand. ...mi-e frig. Adorm în fiecare spaţiu gol de cuvinte, iar cerul mă acoperă ,uneori, ca o aripă. Eu nu am ştiut niciodată cum să aprind întunericul cu propria lumină. Autor: Lăcrămioara-Corina Ciucă din Col. Naț. "Gheorghe Şincai", Bucuresti ID Lucrare: Înscrisă: 23:45:05 27-Oct-2010 - 433 vizualizări 21. Mihaela Matei jati e momentul acela : caut în fiecare spectru care-mi acoperă ego-ul femei arhetipale să-mi ţină loc de mame sigur dacă m-ar fi crescut vreun semn de circulaţie din intersecţia aberaţiilor mă opream [ la timp ] ştii cum e să stai jos în metrou să ai prioritate pentru că sunteţi 2 în 1 să te acopere doar o piele subţire ca un costum diafan de scafandru şi toţi pur şi simplu toţi să te analizeze nu eşti o constelaţie stai goală în faţa lor te intimidează genele lungi-prelungiri de intenţii carnale dar care până la urmă îi face umani şi începi cu fiecare contracţie îţi doreşti să fi-mpletit ciorapi din firele-ţi de păr toţi oamenii aceia să încapă în ei cineva îi va confunda cu soldăţeii de jucărie va fi un război sadic o să le rupă mădularele înfundate de taţi în dendrite trebuia să te tunzi oricum te tund cu degetele respiră adânc şi nu mai ţipa mamă mă sperie e momentul acela : toţi se frământă şi ce poţi face tu e să strigi într-o limbă pe care nu o ştie nimeni din afara cuştii tale e miercuri şi e ultima oară când m-am născut Autor: Mihaela Matei din Colegiul "Agricol", Fălticeni ID Lucrare: Înscrisă: 20:01:20 01-Oct-2010 - 317 vizualizări 22. Mihai - Ionuţ Ologu jade şi încă ceva şi ce bine îi stă învelită în cearşafuri şi eu pândind de sub parchet ce bine că nu mă ştie nimeni . doar ea mă simte şi roşeşte cu o mână zboară până mai sus de tavan şi cu celaltă îşi ţine rochiţa . şi crede că nu o mai văd şi îşi dă zâmbetul jos ce bine că nu o ştie nimeni . aşa se joacă ea de-a magia îşi afundă faţa inocentă în joben şi câte figuri perverse se întâmplă acolo . şi dacă se plictiseşte se face pastă şi curge înapoi se aşează ca o pată consistentă pe cearşaful imaculat . sigur că te aştept cu braţele ridicate şi picioarele înfipte în subsol . şi nu mai eşti decât o pană pe marginea patului şi nici gând să ne oprim acum . înveliţi în cearşafuri albe părem mai mult decât o muşcătură pe umărul drept şi dezveliţi de cearşafuri albe . şi te absorbi în mine ca şi când m-ai ruga să respir . inspir te ascunzi într-o ţeavă de eşapament şi expir din tine ca o trompetă . şi eu pândind de sub parchet ( şi ce dacă nu mă ştie nimeni) nu mai pot doar să mă uit . la noi ca la un film porno pe care nu-l pot vedea până la sfârşit şi ce bine . Autor: Mihai - Ionuţ Ologu din Lic. Teo. "Mihai Eminescu", Petroşani ID Lucrare: Înscrisă: 17:02:57 11-Nov-2010 - 287 vizualizări 23. Mihai-V. Cîrjă Ceva despre Andrei locul avea acelaşi iz de rachiu care îmi umplea copilăria şi nările acum Andrei e mort e ca şi cum ai căuta adevărul fără să admiţi existenţa //soarelui dimineaţa împreunarea părinţilor copilul încă doarme somnul e nenăscut întunericul fără noapte luna plină e de fapt goală copiii totuşi o privesc părinţii nu spun nimic copiii se întreabă de ce dumnezeu n’o’mbracă// luna plină care e goală ar trebui să poarte pătrăţelul roşu oricum noaptea privim în zadar cerul /nici măcar ziua/ nu ne spune -nimic- nu am făcut de o viaţă în viaţa asta mai mult decât luna nouă care e veche şi nu înţeleg de ce seamănă cu iubitele tale toate sunt noi, dar cu aceleaşi îndreptări. ele sunt vechi ca începuturile când ninsoarea exista de dragul albului şi sângele cald de dragul luminii care te tăia fierbinte în zăpadă în bucăţi de somn şi dimineaţă mie îmi place de Andrei hai să spunem că ne ştim de’o viaţă îmi spunea mereu, el, cel care ştia doar albastrul născut din focul pământului unde ochii săi îşi rotunjeau sub ochii mei privirea. eram într-un fel de barcă veche ce nu mai văzuse marea niciodată ca şi noi. ne iubeam de o viaţă ca să ne cunoaştem atunci // şi pielea şi timpul şuierând printre scânduri şi lemnul şi vântul trecând printre noi eram un fel de barcă şi duceam drumuri înapoi// pe vremea când Andrei era perfect construit pentru amândoi, un fel de drac-femeie bărbat împieliţat cu lacrimi în ochi cu buza istovită cu pieptul crăpat de căldura din noi acum el e mort şi trăieşte separat fie femeie, fie bărbat, el cea care m’a învăţat ca o mamă purtându-mi mâna în vis să scriu nopţile cu un fel de amorţire //trebuie să iubim ce avem de iubit// asta a spus Andrei toată viaţa lui asta spune si acum, de acolo. Autor: Mihai-V. Cîrjă din Col.Naţ. Stefan cel Mare, Suceava ID Lucrare: Înscrisă: 16:54:55 24-Feb-2011 - 308 vizualizări 24. Radu Constantinescu Societate De fiecare dată când alerg Mă lasă Să-mi iau zborul Apoi mă împușcă și mă aruncă În mașina de construit Suflete de păpuși Autor: Radu Constantinescu din Col. Naț. "Mircea cel Batran", Ramnicu Valcea ID Lucrare: Înscrisă: 14:09:45 08-Oct-2010 - 351 vizualizări 25. Radu Niţescu Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine? Anaïs a aflat anul trecut că nu există Moş Crăciun că oamenii sunt laşi şi că are cancer de atunci locuieşte în salonul cinci al treilea pat chiar lângă fereastră / pe acolo vede enciclopedia vieţii şi nu înţelege de ce editura tipăreşte cărţi aşa subţiri ca a ei totuşi citeşte, citeşte întruna sângele lui Anaïs e o pastă vie un noroi animal de celule care se hrănesc cu secunde aşa i se scurge timpul Anaïs speră să apuce să zboare cu patul pe fereastră să respire aer cât pentru încă două pagini să mai mănânce odată nesănătos dacă ar putea ar da o sută de doctori pe un iubit căruia să-i scrie altceva în afară de “Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?” Anaïs Autor: Radu Niţescu din Col. Naţ. “Sf. Sava”, Bucureşti ID Lucrare: Înscrisă: 21:54:53 03-Oct-2010 - 373 vizualizări cuvânt tatei nu fii trist, tată nu contează că pe maşina ta azi scriu aurolacii poeme nici că pe bancheta din spate fi-tu îşi iubeşte noaptea prietena nu fii trist nu contează că am uitat chipul mamei şi mirosul sânului ei am să-mi amintesc, tată, linia obrazului după urmele din barba ta deasă Autor: Radu Niţescu din Col. Naţ. “Sf. Sava”, Bucureşti ID Lucrare: Înscrisă: 15:40:07 08-Jan-2011 - 211 vizualizări 26. Raluca Moraru ISO am putea sã ieşim cu toţii în stradã sã fim chiar noi strada un fel de cartier-bresson fãrã talent fãrã suprarealişti şi fãrã franţa am putea la fel de bine sã luam fiecare câte un pultizer şi apoi sã ne împuşcam în cap se ştie cã durerea vinde şi cel mai uşor mod de a înnebuni un om e sã îl închizi într-un azil newyorkul nu mai pare aşa primitor când un metrou plimbã un mort de 6 ore doarme ori e beat aşa zic toţi- normal- moartea nu e imaginea nimãnui despre american dream e probabil legat de madonna /lady gaga sau aşa ceva. priveşti de sus- vezi ruşi chinezi americani englezi te pierzi pe strãzi siluetele sunt goale supraexpuse subexpuse ai da la schimb oricând aparatul de enşpe miideeuro doar sã poţi sã te mai vezi o datã în oglindã. Autor: Raluca Moraru din Col. Naţ. “Ienãchiţã Vãcãrescu” , Târgovişte ID Lucrare: Înscrisă: 18:59:43 22-Mar-2011 - 173 vizualizări 27. Sorina - Raluca Anton Să mă duc sau nu la ora de religie ? patul ăsta mă ţine înfiptă în el ca într-un cui ruginit şi ademenitor de pernă îmi e cusut părul, fir cu fir şi nu mi-am mai zis rugăciunea de două săptămâni mă întreb ce-ar zice profu’ dacă ar afla că degetul lui Dumnezeu a lăsat şapte cute pe cearceaful meu, şapte ! măsor timpul până la următoarea alarmă lovind cu unghiile în carne sunetele intră în fulgii din pernă şi se preschimbă în iele cu păduri în cap le simt gâdilându-mi buzele ca şi cum mi le-ar scufunda într-un lighean cu apă sfinţită niciodată somnul nu m-a încătuşat atât de bine, dar lângă frigider mă aşteaptă pisca şi periuţa tremură de frică în baie aş zice că s-a sălbăticit odată cu gura mea eu zac totuşi ca un păianjen chiricit de dragoste şi mai dorm 5 minute Autor: Sorina - Raluca Anton din Lic. Ped. "Mircea Scarlat", Alexandria ID Lucrare: Înscrisă: 21:13:36 08-Nov-2010 - 469 vizualizări 28. Ştefania Anuţoiu şi aşa mai departe gravitaţia m-a ancorat pe pământ acum ceva timp o umilinţă dintre cele pe care deşi nu mi le amintesc mă inhibă grozav când mă gândesc la asta desigur, în momentele mele cele mai leneşe îmi unesc degetele de la piciorul stâng cu degetele de la piciorul drept şi le las să se lupte între ele un timp simt cum îmi fac loc printre frustrări / cum mă întind să-l apuc pe dumnezeu de picior nu că aş avea nevoie de ajutor iar dacă ar fi aşa nu aş recunoaşte-o niciodată clipesc mai repede acum că lucrurile încep să se clarifice şi îmi picură saliva în gât ca un robinet uitat deschis gândurile mele se culcă cu toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi cu toţi oamenii pe care nu i-am cunoscut vreodată le devin cea mai bună prietenă mă văd sorbind din acelaşi pahar cu ei sau ceva mai intim de atât iar când în sfârşit închid ochii sfârşind în pat cu buzele întreînchise mi se face dor de mama şi o văd ca într-un film mut mă lipesc de perete şi mă gândesc că poate şi ea se lipeşte de perete pe cealaltă parte eu nu ziceam nimic / ea nu zicea nimic şi mi-am zis că lumea asta e atât de tăcută că mă dor oasele şi mi-e silă şi aud tot felul de ierburi crescându-mi printre picioare uneori râcâi tencuiala de pe blocuri în ideea că vine vara şi e cald şi aşa mai departe Autor: Ştefania Anuţoiu din Col. Naţ. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea ID Lucrare: Înscrisă: 20:23:12 14-Oct-2010 - 464 vizualizări poemul înainte de care mă voi spăla pe mâini în fiecare dimineaţă mă loveşte mirosul de femeie caldă în care am dormit umbra care acoperă tavanul mi-apare mereu într-o altă lumină alta şi alta şi alta mă întind îmi închid ochii cu amândouă mâinile / noaptea s-a trântit cu faţa în sus sunt un uriaş desculţ şi-n pumni strâng iertarea mamei pentru că asta e toamna în care am greşit cel mai mult mă întind iau femeia şi o aşez lângă mine ea e eu şi eu sunt ea îi adun pistruii cu mult frig şi-i îmbrăţişez ca pe un ghem de aţă albă în care-mi tai carnea până la rădăcini [ ciorapii de lână ştefule sunt pentru cei singuri ] iar eu sunt un om singur mi-am spus că am buzunarele pline de mine şi spaţii goale între pereţi că partea stângă a patului e udă / partea dreaptă a patului e rece iar dacă mor mi se vor aduna între sâni scheletele muştelor de peste zi Autor: Ştefania Anuţoiu din Col. Naţ. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea ID Lucrare: Înscrisă: 18:48:49 11-Nov-2010 - 320 vizualizări ma vie en rose dragă àbbi, pe lângă cabinetele psiho încă sub efectul narcoticelor mirosim a linişte şi a pace am vrut să ştii că de când mi-ai aruncat ţigările pe geam în seara de revelion eu nu am mai fumat nici măcar una şi au trecut zile de atunci şi sunt bine aici e fain câinii nu mai urlă de singurătate cred că frigul i-a îngheţat şi pe ei ca şi pe mine de altfel dar nu e momentul acum să-ţi vorbesc despre asta să stii că ascult the dresden dolls la o boxă pe care-a reparat-o tata azi-dimineaţă când încă nu era beat acum latră de afară ca un câine şi zgârie uşa cu labele să-l lăsăm în casă noi suntem oameni mişto şi ne iubim doar uneori ne scoatem curelele şi ne batem unii pe alţii şi ne facem amanţi şi duşmani şi cartofi pai şi nu înţeleg de ce tu ai tupeu iar eu tac mă fac că nu văd / că nu aud în ochii tăi sunt o pată neagră care se dilată şi se contractă ca o franţă în timpul războiului noi nu ne mai ţinem de mână când trecem strada noi nu mai bem din acelaşi pahar nici măcar nu mai ştiu cine eşti sau când te-am cunoscut sau dacă te-am cunoscut vreodată azi îl ascult pe cortázar ca dintr-o altă viaţă ori el îmi scrie mie cea din altă viaţă atunci când încă mai credeam în cosette în esmé şi în valeriu pistruii tăi căprui îmi cad într-o a treia palmă ca într-o altă viată în care nu ştiam cine sunt azi şi unde am ajuns şi ce am ajuns cum din pruncul legat la un sân somnoros a crescut cu răbdarea unui cancer ştefu. Autor: Ştefania Anuţoiu din Col. Naţ. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea ID Lucrare: Înscrisă: 10:54:44 09-Jan-2011 - 275 vizualizări 29. Teodora Morar Te stiu... ... Parul tau miroase a tot si a frustrare. Porti pe chip urme ale oamenilor pe care i-ai intalnit. Mirosi a lume incalcita inghitita de praful orasului. Pielea iti e tare, buzele rupte la mijloc. Iti sfarami iluzile cu tocul pantofilor, pe strada care iti poarta numele. Singura esti invincibila. Cand esti cu ei, te temi. Te temi de dezamagiri, asa ca ascunzi secrete in tine. De fiecare data cand deschizi usa ele striga. Zambesti mereu prietenilor pe care nu ii ai. Te imbratisezi singura, ai maini frumoase si inchizi mereu ochii cand te privesc. Fumezi grabit, cu miscari largi. Esti falsa si ti-e frica. Talpile te dor ,dar continui sa mergi repede. Gatul iti arde. Bea un pahar de vin cu mine. Te inchizi intr-o carapace de plastic. Sunt acele zile cand nu te pot cunoaste si lumea imi e straina. Vreau sa imi lipesc palmele reci de fruntea ta Si sa fiu fericit pentru ca stiu culoarea ochilor tai. ............................................ Apoi, sa ne mintim intreaga dimineata cu cafea Si priviri fara vina. Autor: Teodora Morar din Col. Naț. Bilingv "G. Cosbuc", Bucuresti ID Lucrare: Înscrisă: 20:44:53 17-Oct-2010 - 478 vizualizări 30. Victoria Efrosi Casa şi cireşul Îmi doresc să am o casă de-un cireş semeţ umbrita, Şi când râde primăvara să-mi văd casa înflorită, Iar prin mai de dimineaţă, printre flori s-aud albine, Şi să am cireaşă dulce, când senina vară vine. Vreau să stau până-n septembre sub copac pe iarba moale Până noaptea, să văd cerul imbrăcat de stele-n zale. În octombre la fereastră s-am un soare ruginiu, Căci cireşul o să-mi ardă, îmbrăcat în aur viu. Iarna când să cadă fulgii, înălbind cireşul meu, Crengile să pară îngeri, el să pară-un Dumnezeu. Uite-aşa pân se usucă şi atunci să mor şi eu, Eu fiind o mândră casă, Tu fiind cireşul meu. Autor: Victoria Efrosi din Lic. Teo. "Axente Sever", Mediaş ID Lucrare: Înscrisă: 23:54:20 04-Nov-2010 - 334 vizualizări Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Şi eu privesc de sus, dar cum şi acolo valorile sînt inversate, ne recunoaştem şi sîntem fraţi, surori, brateri, sisterisări, broderi, sistrî, druşce, ISOC. Ciudăţenia este "că prinde" fără a şoca!   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:44:14                 Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:32:10               ISO, ISO, da să ştie că un picior englezesc în partea dorsală a balcanismului, face cît un kil de halva pe talerul balanţei, în contra brînzei de burduf...ufff!   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:30:37               acu, fără glumă, fata asta spune ceva, ce spune este mai puţin înţeles de cei care trebuie să reactualizeze şeptelul de bizoni, apoi să plece pe la căşile lor: Irlanda, Scoţia, Italia, Polonia. Mexic etc.   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:21:09               Nominalizare: Locul I - Raluca Moraru Locul II - Raluca Moraru Locul III - Raluca Moraru; cu un amendament: să mai adauge: "...fãrã franţa am putea la fel de bine sã luam fiecare câte un pultizer (ba Gouncourt) şi apoi sã ne împuşcam în cap..."   Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:14:51               Foarte puţini v-aţi exprimat opţiunile. Vă aştept pe toţi!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-05-12 08:39:27               Eu il votez pe Ioan Peia. Il votez pentru dedublarea sa fantastica.Cand este acneeic si copil in comentarii, cand devine grav in oralitate. p.s. Am rugaminte publica pentru Ion Corbu. Il rog pe domnul profesor universitar sa-i ridice nivelul de postare.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2011-05-12 03:07:53               Nu-mi vine sa cred, pot sa ma loghez :)! Copiii astia...Unii sunt deja consacrati si fb cotati pe situri literare. Dar iti trebuie multa rabdare ca sa-i citesti pe toti si sa le treci toate datele. Nu am structura si nici pretentii de juriu. Astazi mi-au placut : 1. Emanuel Moisă - Lic. teo."Emil Botta" - Adjud - despre sertare şi apt 6 2. Andreea Ghica - Col.Naţ."Ctin Carabella" - Târgovişte - ultima dată când mă mai pierd 3. Ştefania Anuţoiu - Col.Naţ."Mircea cel Batrân" - Râmnicu Vâlcea - şi aşa mai departe 4. Mihai-Ionuţ Ologu - Lic.teo."M.Eminescu" - Petroşani - jade şi încă ceva 5. Mihai V. Cârjă - Col. Naţ."Ştefan cel Mare" -Suceava - Ceva despre Andrei 6. Cătălina Cangea - Col. Naţ."I.L.Caragiale"- Ploieşti - Jocul de-a manechinele PS - Radu Nitescu are greseala contra gramatica - "nu fii"   Postat de catre iulia ralia la data de 2011-05-11 23:08:40               I. 25. Radu Nitescu - Dumnezeu, de ce esti rau cu mine? II. 14. Deniz Otay - Cea mai frumoasa inmormantare III. 20. Corina Ciuca - Second-hand IV. 29. Teodora Morar - Te stiu V. 27. Sorina-Raluca Anton - Sa ma duc sau nu la ora de religie VI. 16. Elena Rusu - Porturi PS: Stefanescule, nu poti pana nu ma musti (pe) din dos?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-05-09 09:29:38               doar astea 4 mi-au plăcut - nu neapărat în această ordine - oricum, nimic nu se compară cu poemele d-lui prof. Buricea 6. Andreea Teliban (de pe vremea când purtam plete) 8. Andrei Iulian Pintea (nicu) 15. Diana Cristea-Şerban (norvegia.cartea de lapte) 20. Lăcrămioara-Corina Ciucă (Second-hand)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-05-06 16:30:12               Clasamentul meu: I/ 18. Filip Cristinescu - Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare - cu poeziile REMAKE, LE ROUGE NOIR, FRUCTUL OPRIT ÎN CĂDERE II/ 14. Deniz Otay - Col. Naţ. "Petru Rareş", Suceava - cu poeziile pentru ce am venit, pe un aşa drum să nu mergem cu ochii închişi, cea mai frumoasă înmormântare III/ 25. Radu Niţescu - Col. Naţ. “Sf. Sava”, Bucureşti - cu poeziile Dumnezeu, de ce eşti rău cu mine?, IV/ 9. Astrid Acatrinei - Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava - cu poezia călătorii de nepronunțat. cum simte astrid zăpada V/ 8. Andrei Iulian Pintea - Col.Naţ. "Mihai Eminescu", Oradea - cu poezia nicu VI/ 21. Mihaela Matei - Colegiul "Agricol", Fălticeni - cu poezia jati   Postat de catre ioan peia la data de 2011-05-06 12:25:11               Am postat mai sus, textele nominalizate. Lecturaţi-le şi exprimaţi-vă în ordine 6 opţiuni. Succes!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-05-06 11:04:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE