|
|
|
|
|
|
|
|
|
Înviere |
|
|
Text
postat de
Vasile Popovici |
|
|
Urcând,
purtând povară în spinare,
spre locul răstignirii Lui,
curgea sânge prelins
din rana spinului,
dar gloata nu știa
că-i Dumnezeu.
Știau toți fariseii
că osânditul e Isus;
de-ar fi știut că e și Dumnezeu,
ar fi îngenuncheat supuși,
atunce,
în loc, cu pietre-n El,
s-arunce.
Bătut în cuie, a gemut
și cerul,
de-atât durut,
de-atâta răstignire;
simțea în carnea Lui,
cum intră
fierul
și-a implorat pe Tatăl:
,,de ce m-ai părăsit!?
O clipă-a trebuit
să uite Dumnezeu
că are pe pământ un fiu,
printre păgâni;
uitându-se în jos,
vedea un Prometeu
crucificat,
dar nu putu
să creadă că este Fiul Lui.
Când a-nviat, a-ncremenit
poporul,
c-așa ceva
nu i-a fost dat să vadă.
Era Cel așteptat,
Mântuitorul;
vedea minunea,
dar nu-i venea să creadă.
*
S-a ridicat la cer apoi,
alături de cerescul Tată,
cu milă de sinistra gloată
care-atunci n-a plâns.
De ce ar mai veni la noi încă
o dată,
la noi care-n spinare,
răstignire grea I-am pus!?
*
În slava voastră stați
- Tată și Fiu -
acolo-n cer,
în dragoste divină;
uitați-vă în altă parte
când mila voastră,
pământenii-o cer.
De mila voastră,
parte,
de ce să aibă parte!?
*
Din dealul plin de sânge,
spini și cuie,
aș face-un verde-ntins
s-atingă cerul,
ca niciodată un Hristos să suie,
să i se-nfigă-adânc în carne,
fierul.
Unindu-se cu Naltul
- precum un legământ
între pământ și cer -
stăruie o cruce solitară,
pe care-a fost bătut în cuie
un Hristos,
la care magi și idoli
se-nchinară,
iar moartea Lui
a fost și înviere de Cristos.
Purtăm în noi
ca pe-un îndemn divin,
în inimă și-n suflet de creștin,
iubirea,
vestind pe la creștine porți,
întâiul înviat din morți.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|