FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
de n luate câte două
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
Adicătelea
în viaţă, în suma asta de verbe,
moartea e mai sinceră decât o sticlă de votcă
,
îmi spuse,
fâcându-mi vânăt cu ochiul.

Mă gândeam la porumbelul făcut din zece degete,
undeva, pe Cuza Vodă,
cândva, într-o toamnă cu silicon în frunze.

Bunăoară,
supărarea nu-i decât zbuciumul tristeţii
.
Îi dădeam dreptate,
mai ales că terminam de cioplit gondolele
din acei ochi
destul de verzi.

Şi cum să-ţi spun...
Dar n-a mai spus.
O fi având si depresia asta înţelepciunea ei.

- Timp, nota, te rog!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ...D-le Popovici, iaca aţi ajuns şi la calitatea de „om bun”, adică în ultimul refugiu al oamenilor făra argumente. Există o traiectorie solidă (si fixă, evident) a persoanelor fară har poetic: ei scriu simplu, cu sufletul, despre dragoste, patriotism şi religie, iar în momentul când cineva le contestă abilitat înşiruirea de cuvinte, strict literar, devin victime evlavioase. Ei confunda lacrimile cu cerneala şi moftul cu nevoia. Ei, daţi-mi voie să vă spun ceva: când mai căutaţi oameni buni, aveti mari şanse să-i gasiţi la biserică, lângă vreo pereche de moaşte, nu pe un site literar! Şi să vă întreb ceva: la biserică, i-aţi reproşat cuiva că e păcat că nu scrie sonete cu coadă? Pentru că dacă a = b, atâta vreme cât b rămâne constant, e valabilă şi inversa.

...De cele mai multe ori, bunătatea, modestia şi întoarcerea obrazului geamăn sunt soia lipsei talentului, a combativităţii şi-a progresului. Repet, de cele mai multe ori. Aici, în acest mediul virtual al cuvintelor, faptul de-a-mi desăvârşi bunătatea este una dintre ultimele-mi griji Am întâlnit destui oameni fără mare talent poetic, dar înzestraţi cu un umor sănătos. Iar aceasta, domnule drag, suplineşte multe. Din păcate, d-voastră nu aveţi nici de unele. Acum, în cel mai serios mod cu putinţă, vă spun că nu scrieţi şi, probabil, nu veti scrie niciodată poezie. Poetizaţi, versificaţi, într-un univers arhaic, făra miză, pe alocuri, fără trăire, iar peste toate, se observă de la distanţă crasa lipsă de lecturi. Este posibil să treziţi oareşce valuri de lavă în fiinţe degrabă vărsătoare de gingăşie, ale căror ultime citiri sunt oracolele şcolii generale ori carpeta de deasupra laviţei, dar atât. Bineînţeles, aceasta este părerea mea. Dacă, printr-un accident de vitejie, vreti să probaţi spusele mele. faceţi un test: postaţi câteva texte pe site-uri literare care au atelier/şantier literar sau pagină de autor. Să-mi spuneţi unde au fost validate şi eventualele reacţii... Ştiu, veţi gândi că oamenii sunt foarte foarte răi... Ăia care citesc, sunt.

...Am intrat pe un text al d-voastră, l-am contestat folosind măcar pseudoargumente. Subiective sau obiective. Cum îi şade bine unui om bun, ati intrat şi d-voastră, să-mi arătaţi, prin gura altuia, ce prost scriu eu. Aşa o fi, dar eu, spre deosebire de d-voastră, imi asum scrierea şi pot oricând sa-i arăt miza, travaliul, milimetrul de scară urcat şi amprenta sufletului in momentul X1. Adăugând tot ce ţine de stilul personal şi de limbaj, în accepţiunea mea, cam despre asta este poezia.

...Poezia nu este stare de scris, domnule, nici măcar mişcare. Ea este mai aproape de neclintire. Asta cred eu. Luaţi-o în serios, şi voi fi primul care vă felicită. Altfel, continuând aşa, nu vom face decât să ne exersăm bâza.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 22:55:25
         
 
  Lăsaţi-o baltă, d-le A.A.A.!
Ce nu-mi place mie - chiar deloc - când cineva o ia pe arătură! Am spus ,,cineva", nu o luaţi drept aluzie! Despre d-ta am o părere bună, nespus de bună! Chestiile cu ,,şărpălăii", vipere şi anaconde,
colţi, muşcături şi alte canibalisme îs sperietură pentru cei mici. Mă-ntreb: veţi învăţa vreodată să fiţi şi om bun? Obsesie! Până la obstinaţie!
Cu stimă, d-le A.A.A.!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-04-12 21:39:54
         
 
  Vasilică, după cum probabil ai observat, p-aci sunt admişi colţii la purtător. Găseşti pe aici şi vipere, şi anaconde, şi şi. Dar sunt câteva reguli nescrise, lăsate, cică, de Burebista, după un banchet prea încărcat cu vin, cum ar fi: sunt admişi doar colţii spălati după fiecare masă, albiţi periodic cu frunze de mentă şi zeamă de lămâie, lungimea lor, undeva între 3,7 cm, iar când sunt folosiţi, e musai să fie înrămaţi de un zâmbet cât mai viril. Sub nicio formă nu este acceptată muşcătura de la, pardon!, "dorsale" ori, aibe-ne-n pază Domnu'!, muşcătura sub centură. Altfel spus, ai ceva de caterincat, caterincheşti, nu aderi la păreri subsoliere, pen' că ori suntem colţaţi ori papagali, iar la subsol "e multe şoareci. Într-un altfel altfel spus, tre' să fii barbată. Argumentele literare (ceea ce este egal cu a doua înviere lăzăriană) aduc bonus: aţă dentară, tub cristal în cutie originală + apă de gingii. Dacă poţi indeplini condiţiunile de mai sus, te mai aştept la o literă, două, dacă nu, te atenţionez: şărpălăii de baltă dulce au o soartă cruntă (exportaţi în farfuriile chinezeşti). Amin!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 19:56:48
         
 
  Felicitări, Mihail Buricea! Subsciu replicii date onorabilului, stimabilului A.A.A.
Dar...că veni vorba despre depresie...,,iartă-l,
Doamne...!"
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-04-12 19:11:09
         
 
  D-le profesor universitar, eu încă mai sper ca, odată, pe la un 2030 barem, să fiţi în stare să treceţi de nivelul literal al unui text. Şi reiterez (a reitera nu înseamnă "du-te-n...", ci înseamnă "a repeta), aşadar reiterez: când o să vă placă ceva din ce-oi scrie eu, atunci mă vor apuca durerile îngrijorării. În rest, ce să spun, cu veninu' matale îmi fac ghetele, iar cu părerile, îmi cos ciorapii. (am o pereche adidas, faini, pe care i-am agăţat de-un prost).  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 13:05:12
         
 
  Tea, mulţumesc!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 12:59:32
         
 
  Kosta, ca orice chestie ce ţine de artă, şi textul de mai sus are neajunsurile sale, deci e perfectibil. Nu aş înclina să spun că un text imagistic, că descriptivul este de preferat meditaţiei, fie ea, pe alocuri, preţioasă. De ce? Lungă discuţie, n-o încep. Am să mulţumesc doar pentru intervenţie!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 12:59:00
         
 
  Cei ce au instelat ar trebui sa "doboare" stelele, dar sa aiba grija sa nu le cada in cap!  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:46:47
         
 
  Apropo,
cu matematica nu prea te-ai impacat..
"de n luate cate doi" (combinari, aranjamente?).
Nu ti se pare ca ai avut lapsus cand ai ales acest titlu?

 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:32:47
         
 
  AAA, eu ti-am mai spus ca scrii aiureli, elucubratii, acum vin si altii sa confirme asta...
Acum te cred si chiar mi-e mila de tine... Faptul ca ai recunoscut ca scrii asa din cauza depresiei indelungate in care te scalzi este un fapt care te ridica in ochii mei de simplu spectator al poeziei...
PS: Cei ce iti ridica osanale la aceste aiureli ar trebui sa se controleze..., asa spre binele lor!
Insanatosire grabnica!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:29:21
         
 
  "ofera avantajul ca poti..." sau "are si un avantaj: poti" - pentru cine intelege diferenta.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:45:42
         
 
  A propos, "depresie" suna ca dracu. Zi-i altfel, Adrian, fa-o nostalgie, batranete (cam prea explicit), moarte (repetitiv) orice altceva, da prea suna a diagnostic, da crezare unui biet batran! Decrepitudinea varstei nu te face mai intelept dar are avantajul ca poti sa-i sacai pe ceilalti cu atitudini insistent didactice. E ca o razbunare a tot ce n-ai fost in stare sa faci si sa poti (de mine vorbeam!) Tot io.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:44:06
         
 
  Sunteti nedrepti cu Adrian. Si negativisti pana in maduva oaselor. Eu unul am inteles intreaga alegorie ca pe invataturile unui matur impartasite novicelui la un pahar de vorba. hai si doua. Numai in acest context as admite forma titlului, care mi se pare strain de literatura. Dar eu unul n-am iubit si nu voi iubi niciodata matematica si, de ce sa mint, nicio matematiciana. Acei ochi (si nu altii) mi se pare ok. n-are rost sa generalizam. Si stiti de ce? Pe baza unei zicale din medii nu indeajuns de scolite dar la fel de profund ganditoare: "n-ai sa poti sa te culci cu toate femeile din lume, dar poti sa incerci..." Urat, nu? Asadar, acei ochi, clar? Initial am fost tentat sa ma amestec si eu in economia textului si sa sugerez scoaterea timpului si inlocuirea lui cu "moarte, plata te rog!" dar am vazut mai apoi ca m-as fi repetat. Poate totusi era mai bine asa, ca o concluzie a primei afirmatii. Mi-au placut: cioplitul gondolelor din ochi verzi, toamna cu silicon in frunze (nu va ganditi neaparat la sani, ar fi grotesc). In general pretuiesc mai mult imagistica textului decat nostalgia filosofic-pretioasa din formulari gen: viata ca o suma de verbe. Nu, nu e un text cu totul nereusit, n-ati baut voi destul. Kostanie, nesuferita dihanie.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:36:20
         
 
  înţeleg acum. revin cu un comentariu după ce mă întorc de la serviciu / oricum, versul final, cu "timp" e nelalocul lui, e din alt registru, din alt film. mulţam.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-04-12 07:39:14
         
 
  "Acum scriu pentru mine"
Good, AAA, maturitate poetica si ...in gandire!

Si eu cred ca "zbuciumul tristetii" e la locul ei.

Cum ziceam, matura...poem.

Regards,
tea
(eu am dat a doua stea mai devreme)
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-04-12 05:26:46
         
 
  Bun. Radu, e vorba despre un dialog cu depresia, într-un bar/local/crâşmă/speluncă, pe coordonatele unor evenimente esenţiale mie pană acum, evenimente care, fiind (destul de) intime, e posibil să nu aibe ecou intepretativ în cititor. Toate astea, pe axa timpului, evident; de unde şi nota de final ("Timp, nota, te rog!).

pi es: eu (în ceea ce priveşte ideea-motor şi expresia acesteia) nu mizez pe ambiguitate, pe înţelesuri accidentale, pe poetizare... Credeam că ştii asta.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 01:45:50
         
 
  err: ca neneii din LEGO  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 00:57:28
         
 
  D-le Cristescu,

În primul rând, mulţam pentru trecere! Despre elementele pe care mi le reproşaţi pot spune:

1. zbuciumul tristeţii - un genitiv care poate deranja şi de care, în general, mă feresc poate fi iertat (şi) pentru că nu e o metaforă în toată regula. Acolo, e un limbaj (aproape) denotativ, dar, în lipsă de corespondent logic, a apărut expresia despre care discutăm.

2. Vă contrazic subiectiv. Sau "autoritar" - de la "autor". "Acei ochi", acel particular", e necesar textului. Absolut necesar! Cine ştie de ce, probabil citeşte acum, urmând să-mi trimită un sms.

Radu, se poate să fie o aiureala, aşa cum se poate ca tu să fi făcut acel comentariu înainte de cele trei sfinte beri. Ce să spun, încearcă cu votca. Dacă n ici după cinzeci nu capătă sens, e veritas - e text ratat. :).

Latunski, fie şi pentru simplu fapt că îmi place umorul tău ironic, n-am să răspund pe aceleaşi coordonate (adică aşă: dacă aş fi vrut să te conving pe tine, aş fi apărut îmbrăcat ca neneii din legat, cu trafaletul in mână, recitând imnul tăietorilor de lemne), ci am să spun, foarte serios şi fara lipsă de modestie ori etc: frate, eu am trecut de mult de faza când încercam să conving pe oareşcine. Acum, scriu pentru mine.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 00:55:12
         
 
  A.A.A., aici nu m-ai convins. Cum să-ţi spun? Arunci trei "cancioce" italice pe perete, mai stai de vorbă cu propretarul, alea se uscă şi tu te gîndeşti la sticla goală. Eşti uşure, decreptibil. Ia-ţi salopeta, găleata cu var, mistria; mergi la alt apartament, unde-ai "antamat" o lucrare nouă. Şi să vezi depresie (la primului client!)!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-04-11 19:46:09
         
 
  Adrian, e o aiureală, frate... sincer, n-am priceput nimic. singura chestie care-mi sună cunoscut e cea cu sticla de vodcă, unde eu, ca băutor de bere, nu te contrazic, dar nici nu sunt foarte sigur că ai dreptate.

îi rog pe distinşii colegi - ceva mai simţitori şi/sau mai inteligenţi decît mine, să-mi traducă pre limba mea, şi mai ales pe măsura puterii mele de înţelegere (atîta cîtă e), dacă se poate, cu blîndeţe...

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-04-11 19:34:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  O diecţie promiţătoare. Un poem valoros. Pentru gustul meu am totuşi câteva observaţii: ar trebui renunţat la "zbuciumul tristeţii", "gondolele" şi "acei" care transmit particularul ba poate chiar personalul din denotaţia poematică.

O variantă ar putea fi "zbucium de tristeţe"

şi

"mai ales că terminam de cioplit gondole
din ochi
destul de verzi."


Astfel poemul devine, repet, în opinia mea, ireroşabil.

Voi înstela acest poem.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-04-11 19:15:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE