|
|
|
|
|
|
|
|
|
Femei în viața altor femei |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Am în mână cartea Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia, în traducerea Gabrielei Russo, apărută la editura Humanitas -colecția Cartea de pe noptieră- în 2006.
Ludmila Ulițkaia este o foarte cunoscută scriitoare de nuvele și romane. Născută în 1943 în Rusia, lucrările ei au fost traduse în multe limbi și a primit numeroase premii internaționale. Este considerată de critica de specialitate ca o continuatoare a marilor clasici ruși.
Am descoperit-o pe scriitoare acum câțiva ani când, într-o vizită la Montreal, colindam librăriile. Cărțile ei în traducere franceză m-au entuziasmat în asemenea măsură încât imediat am căutat tot ce s-a publicat în limba româna și mi-am mai procurat niște cărți, printre care și pe aceasta.
Nu intenționez să fac o cronică de carte, nefiind critic literar. Intenția rândurilor mele, astăzi, este alta. Am început totuși cu Ludmila Ulițkaia pentru că m-a impresionat felul în care tratează, în toate lucrările ei, viața și mentalitatea femeilor din Rusia epocii postbelice, epocă în care femeile rămase văduve, nu puține la număr, au fost nevoite să-și reconstruiască viața singure. Solidaritatea și complicitatea dintre aceste femei e descrisă cu mare sensibilitate în cartea la care mă refer. Ea cuprinde patru povestiri în care femeile mint. Dar, spune autoarea în prefață, se poate compara o supremă miniciună masculină, strategică, elaborată, antică, asa cum e discursul lui Cain, cu drăgălașele minciuni feminine care nu ascund nici un scop și nicio înșelăciune, ba nici măcar un interes personal?
Toate patru povestiri sunt bazate pe talentul femeilor de a-și reinventa viața atunci când realitatea ei e greu de suportat, când au de crescut singure copii și când sărăcia nu le permite luxul de a recurge la alte resurse pentru înfrumusețarea vieții decât propria lor imaginație. Nu mă voi opri la subiectul povestirilor, recomand cu căldură cartea celor care n-au citit-o încă. Dar merită să mă opresc, cred, la mesajul cărții: femeile au, de la natură, o forță vitală de care ele însele nu sunt întotdeauna conștiente. Femeile se caută una pe alta, se asociază și sunt capabile de o complicitate, cum spuneam, de o rară frumusețe.
În vestul Canadei există grupuri aparținând unei secte religioase în care este permisă poligamia. Un bărbat poate avea, de exemplu, 30 de neveste și peste 80 de copii. Se pune problema, din punct de vedere juridic, dacă în Canada se poate permite această poligamie fără a încălca libertatea practicării oricărei religii, cu riturile ei specifice. Spre surprinderea mea, în curțile de judecată, nu bărbații sunt cei care apără cauza poligamiei, ci femeile. Le-am văzut într-un reportaj filmat: soțiile aceluiași bărbat își plimbă copiii împreună, se ocupă de gospodărie, pe scurt, s-au organizat într-o comunitate de femei în care, ca și în Rusia de după război, dacă bărbații lipsesc, ele îsi trăiesc totuși viața din plin.
Este revoltător abuzul bărbaților asupra acestor femei și sper ca poligamia să fie interzisă nu numai în Canada, dar peste tot unde ea există. Nu pot totuși să nu observ potențialul acestor femei care, ca și eroinele povestirilor Ludmilei Ulițkaia, îsi crează, ajutate de instinctul de supraviețuire, o variantă înfrumusețată a vieții lor. Probabil că femeile, când nu au bărbati care să le sprijine, devin rezistente în fața marilor lovituri ale vieții tocmai prin această capacitate.
Astăzi gândul meu se îndreaptă spre femeile care mi-au fost aproape de-alungul vieții. Prima persoană feminină cu care orice om vine în contact este mama, după care, eventual, dacă există, o sora mai mare. În cazul în care nu există surori, iar mama este adepta educației în care rațiunea și disciplina să primeze oricărei forme de răsfăț sau tandrețe, cum a fost cazul meu, copilul -și mai târziu adultul- va căuta compania unor femei care să satisfacă nu numai setea de tandrețe, dar care să permită și complicitatea de care vorbeam mai sus. Le-am fost recunoscătoare de-alungul vieții unor mătuși, doctorițe, profesoare și altor femei care m-au primit în anturajul lor și care mi-au îmbogățit viața. Interesant este că multe dintre prietenele de care m-am atașat de-alungul anilor, deși aveau o soră, o fiică, sau o mamă cu care erau în bune relații, toate m-au adoptat fără ezitare, fapt ce dovedește marea capacitate a femeilor de a fi deschise prieteniilor cu alte femei. Ele m-au ajutat să trec peste evenimentele neașteptate și dureroase ale vieții mele. Sper că le-am fost și eu de folos în momentele grele ale vieții lor. Dar nu numai tristețile, ci și bucuriile le-am trăit împreună, inventând jucăuș altele când viața părea a fi adus prea puține.
Fiind luna martie, dedic rândurile de față femeilor de peste tot care au fost și sunt încă lângă mine. Un gând pios celor plecate, mereu vii în sufletul meu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iulia,
Ai dreptate, o sa modific. Desi incercarea de a "modifica aceste femei", nu e o treba usoara :)))
Multzam mult, "contructivo".
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-03-14 15:41:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si mai e ceva: in text, la aliniatul care incepe "Este revoltator..." ai scris in 2 randuri succesive "acestor femei", trebuie cumva schimbat acolo.
vezi, daca ai vorbit de comentarii, ai critici... constructive, cherie :) |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2011-03-13 22:44:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ăăă, veronica, stii, m-am imprietenit si c- un frate, foarte dificil, dar greul a trecut...:))
|
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2011-03-13 22:35:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In fatza abundentzei comentariilor politice, comurile literare se raresc si, treptat, dispar.
Multumiri pt steaua si votul in tacere.
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-03-13 14:59:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iulia,
Ma bucur ca ai trecut pe aici. Sigur ca te poti imprieteni cu o sora, sunt convinsa ca mai mult decat cu un frate. :)))
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-03-13 14:56:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ps- si sora mai mica iti devine prietena, chiar daca pana la un timp te enerveaza cu trasnaile si prostioarele ei. iti dai seama ca si astea-s tot bucurii...
:) |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2011-03-12 17:51:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoase ganduri, Veronica.
Multumiri pentru ele, fac parte din bucuriile vietii noastre, daa!
Si chiar de Ziua femeii a trecut, ele suna foarte placut. voila, ce rima aduc :)...
|
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2011-03-12 17:35:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Femeile se caută una pe alta, se asociază și sunt capabile de o complicitate, cum spuneam, de o rară frumusețe"
rezon  |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-03-07 18:38:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea draga,
Intai merci pt atentionare, am corectat. Al doilea, da, poate ca articolul incita la discutii, eu cred in ce am scris. Iar cartea de care vorbesc in articol e grozava, dar de multe ori avem gusturi diferite, asa ca mi-e teama sa ti-o recomand....
Multzam si pt stelutza.
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-03-06 19:47:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, e in natura ta sa fii cumsecade, de aia ai o asa viziune"senina" asupra femeilor, experienta mea zice ca ele (femeile) sunt mai putin inclinate spre relatiile prietenesti, solide, eventual de oa viata decat barbatii.
Sigur ca nu agreezi cu poligamia, civilizatia implica ideea de alegere, de selectie personala ori in cazul femeilor -neveste in grup- posibilitatea alegerii e nula... intrebarea e: sunt asa pentru ca nu au alta sansa sau sunt victimele propriului caracter peste care se "aseaza" dominant educatia aberanta-fie ca e religie fie ca e prezenta barbatului ...sa zicem ...absolut?
Oricum, iti dai seama ca articolul tau e interesant si incitant de vreme ce m-am oprit indelung discutand.
Calvar*
Ps. ai o repetare, in paragraful 3 ,"acum cativa ani" |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2011-03-06 19:16:27 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|