FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
În prunduri ne’mblânzite
Text postat de Elena Munteanu
În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez tăcută
Și strig la miezul clipei ce-și bate-n mine anii;
Răsfrânt în ochi e cerul. O, lama sabactani!
În clipa mult prea scundă, mi-ai dat să beau cucută.

În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez stângace
Și ard, a mia oară, încremenite hume;
Ofrande-n asfințitul omătului, anume
Zvârlite-n poarta vremii, nesocotind soroace.

În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez smerită
Și-n foșnete pribege aud cum cad flămânde
Cocoare ’negurate ademenind plăpânde
Arpegii dezlânate din iarna vlăguită.

Lovind mai tare gongul, de la pământ la lună,
Își frânge noaptea drumul – Arcadie-n furtună.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Kosta Vianu, îți mulțumesc.

Ne’nduplecate clipe demult purtându-și rana
Dezleagă semne-n umbre străine de visare...

Cu prietenie,
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2011-02-25 17:57:33
         
 
  E o sinceritate a durerii dusa pana in pragul disperarii, zugravind parca tarmurile acestei disperari. Prea multa sinceritate. Totul intra parca intr-o destramare iernatica a fiintei intregi, ca o rupere interioara. Sonul clasic al acestui text, precum si aerul usor pictural, descriptiv, face ca poemul sa contina in el parfumul valorii clasice. Frumos, chiar daca prea trist. Cu sincera apreciere, KV  
Postat de catre sters sters la data de 2011-02-24 13:49:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE