|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 225 (CCXCVI) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Ți-am auzit în zborul de albatroși chemarea
Spre putrezirea-n tihnă, înlănțuiți, în port
Și-am scris aceste versuri, nenduplecat, pe marea
Iubirii în furtună, ca un jurnal de bord.
Am navigat prin timpuri și am învins uitarea
Îmbietor cântată de muza din fiord,
Căci inima busola ce îmi arată calea
Mi-a fost continuu-atrasă de tine ca de nord
Ce dor îmi suflă-n coaste? Mi-e ancoră-ntrebarea:
Eu care sunt și apa și cer și foc și vânt
Să mă îndrept spre hăul ce îl ascunde zarea
Sau să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!
De-adun plecări și-ntoarceri, preandepărtate far,
Vor da întotdeauna un tragic număr par!
20.II.2011
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|