|
|
|
|
|
|
|
|
|
Înger și poet |
|
|
Text
postat de
Vasile Popovici |
|
|
Poetule,
așează-ți aura pe capul tău
albit
pe care eu
cu dragoste de înger
ți-o încredințez
și poartă-ți nimbul radios
precum un crez;
Eu, înger păzitor,
în slava mea și-așa-s slăvit.
De vrei ca astei lumi
lumină să îi fie,
trezește-i pe acei
ce știu ceti din carte,
că vremurile adormirii
nu-s departe,
de nu luăm anafora
din poezie.
Încoardă-ți strunele la liră
și vestește
prin versul tău de bard
neîntrecut
că vremurile poeziei
n-au trecut
și că prin poezie,
omul se-mplinește.
*
Am ascultat
povața îngerului păzitor,
iar patetismul lui
chiar m-a mișcat;
din toată sărăcia lui
un sfat ți-a dat,
tot de povață fie-ți
în viitor!
Ca pământean,
îți dau altă povață:
apucă-te de-orice,
dar nu de poezie;
cu poezia crăpi de foame;
din fantezie
îți iei la troc o frunză de lipan
s-o pui în față.
Românul e născut poet
din fantezie;
din fantezie de român
poet.
Nu-s vorbe-n vânt,
ori vorbe de profet,
avem poeți
dar n-avem poezie.
Poeților,
nu mai trudiți la tropi,
în vogă nu mai sunteți,
nici voi, nici poezia!
mărite necititor,
le-ngroapă fantezia,
adânc bagă hârlețul
și poezia s-o îngropi!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|