|
|
|
|
|
|
|
|
|
Semn de carte |
|
|
Text
postat de
Vasile Popovici |
|
|
Eşti carte de basme deschisă,
citită demult într-o vară;
te-am învăţat pe dinafară
în clipa-mi aproape ucisă.
Te recitesc şi te închid
şi-ndoi colţul filei bătrâne;
o vorbă cu tâlc, veche, spune
că piatră clădită ’nalţă zid.
Eşti slovă de carte deschisă
din care nu lipsesc tropii
şi-albastrul, seninul Caliopii
şi lacrim’-albastră prelinsă.
Eşti drum şi cărare, popas
şi geamăt şi zbucium de mare;
eşti semnul de carte pe care
l-am pus să ştiu de unde-am rămas.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Este un pas. Aş spune că e nevoie de ceva timp(si echilibru) pentru ca versurile aşteptate să se poată replia. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2011-01-05 20:08:42 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|