|
|
|
|
|
|
|
|
|
Semn de carte |
|
|
Text
postat de
Vasile Popovici |
|
|
Ești carte de basme deschisă,
citită demult într-o vară;
te-am învățat pe dinafară
în clipa-mi aproape ucisă.
Te recitesc și te închid
și-ndoi colțul filei bătrâne;
o vorbă cu tâlc, veche, spune
că piatră clădită nalță zid.
Ești slovă de carte deschisă
din care nu lipsesc tropii
și-albastrul, seninul Caliopii
și lacrim-albastră prelinsă.
Ești drum și cărare, popas
și geamăt și zbucium de mare;
ești semnul de carte pe care
l-am pus să știu de unde-am rămas.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Este un pas. Aș spune că e nevoie de ceva timp(si echilibru) pentru ca versurile așteptate să se poată replia. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2011-01-05 20:08:42 |
|
|