|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 220 (CCXCI) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Mă chemi să calc prin tine ca printr-o altă lume,
Să lepăd la hotare trecutul meu întreg,
Să mă dezbrac de piele, să-mi inventez alt nume
Și să mă-ncred în vorba-ți pe care n-o-nțeleg.
Dar eu sunt cel de astăzi și de aici!
În tine
Am simțurile moarte și nu sunt cel dintâi,
Mi-s gândurile parcă întoarse și haine
Și nu-mi mai știu nici mâna cu care te màngâi.
De ce mă ceri năuntru și mă zidești în ușă,
Când cel ce te adoră afară doar pot fi?
De-am să mă uit cu totul voi fi ca o păpușă
Cu care dormi în brațe dar nu o poți iubi!
Doar liberă Iubirea cu mine se perindă
Prin fața ta și crește privindu-se-n oglindă!
30.XII.2010
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asta e treaba grea, cu dichis, munca si pasiunea asta ar trebui apreciata mai mult. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2010-12-31 05:15:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Versul 5: nu trebuie cratima la "de-aici"? |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-12-30 17:43:50 |
|
|