|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cerneluri |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Este aproape unu noaptea.
E mult vânăt,
e-o umezeală circulară,
liniște de sticlă,
și-i drum.
Parcă aș locui într-o călimară uitată
într-un tren.
Doar o morgă albă,
tăiată de siluete mov,
dacă aș atinge-o c-un suflu,
s-ar sparge în milioane de molii.
E vremea vinului fiert
în plapume, șezlonguri,
e vremea marilor absențe,
e de-aprins ceară și tras jaluzele,
și de uitat e vreme.
Este aproape două, și totuna
Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte.
Și nici măcar nu ninge ca pe un pod
spânzurat între două cabane,
și nici măcar nu scârțăie luna
în scripcile câinilor,
și nici măcar vreun întârziat,
cu coatele în suflet și fluierul pe buze,
și nici măcar eu,
nici
măcar. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err: neapărat/vizez |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-20 17:27:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioan, perfect de acord - metafora este prin ea însăși primul semn/mod artificial. Cum s-a justifcat ea: captarea sensurilor care altfel nu au corespondent logic/emoțional/semantic. Bun. Ideea e că această justificare a mers atâta vreme cât mesajul transmis a fost unul valid/inedit și, neapăear, valoros. Doar că mesajele de tipul ăsta s-au terminat de mult, și, oricât am vrea, oricât de valoroși ne-am părea, nu putem ridica la rangul universal trăirile și gândurile noastre particulare. Din aceste considerente, da, metafora, acum, de cele mai multe ori, este un procedeu care nu aduce decât o amprentă artificială.
N-am să mă bag chiar acum în discuții de genul când și unde se impun metaforele, de ce etc. Am să spun doar că textul de mai sus nu e chiar ce urmăresc eu. Am tot repetat: eu vizev poezia fără culoare/firescul inedit/ironia/sarcasmul/oralitatea/spontaneitatea și caut să mă folosesc de prozaism întocmai ca de un instrument liric veritabil. Dacă aș reuși la fiecare text aceste trăsături, aș putea scăpa cât de cât de metaforă, și aș scăpa de tot de metafora negativă, despre care vorbeam mai sus.
Dar vezi tu, așa cum știi, nu de fiecare dată aitorul e dispus să-și asculte instinctele. Personal, nu-mi mai permit să bibilesc textele cum o făceam odată. Iar uneori, de puține ori, chiar mă mulțumesc dacă trăirea de moment a fost surprinsă între zidurile cuvintelor.
Referitor la:
"nici măcar nu scârțâie luna
în scripcile câinilor" - inițial a fost "și nici măcar nu scârțăie luna în gâtlejul câinilor", exact cum ai scris și tu, apoi am pus "vioară", apoi am pus "scripcă" și așa a rămas. Ultima unitate s-a vrut axată pe imagine. În fine. Multe de zis.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-20 17:24:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adrian,
Azi este extrem de greu, dacă nu imposibil, să mai poți convinge prin metaforizare. Dacă izbutești, totuși, o dată, la una sută încercări, să mai așezi un mănunchi de cuvinte figurate, ("trasportate" - vezi înțelesul grecesc al metaforei) în perimetrul imagistic al unei expresii, atunci se cheamă că ai greșit... bine!
Dar, în general, metaforizarea artificializează, edulcorează, disipă credibilitatea discursului, îl parchează în scenaristică liricoidă. Asta nu au priceput majoritatea consumatorilor de poezie, rămași, cu gustul, în epoca de piatră.
Exemplu edificator:
" nici măcar nu scârțâie luna
în scripcile câinilor,"
...care, dintr-o dată, scade ritmul și seriozitatea discursului, din textul de mai sus.
Eu aș fi optat pentru o formulare mai apropiată de concret, de carnea palpabilă a realului.
Aș fi spus:
" nici măcar nu balansează luna
în gîtlejul câinilor,"
... care tot un fel "transfer" de realitate este, dar inversă. În plus, metafora s-a disipat pînă la expresie nudă.
PS: De învățat, ai învățat tu - se vede clar - dar nu de pe Europeea!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-12-20 17:01:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petre, "spânzurat între două cabane" nu-i vers explicativ, ci-i parte a imaginii. E ca și cum mi-ai spune că în "Un pahar cu bere", "cu bere" sau un pahar" sunt explicative.
Am să te rog fie să-mi lași o adresă de mail aici, fie (din considerente firești) să-mi trimiți un mesaj la adresa:
[email protected].
Am ceva să-ți comunic.
Mulțumesc!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-20 15:40:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err: nobile |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-20 15:34:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu Nanu, am vrut să pun "viorile", dar erau prea notbile pentru niște javre :), așa că m-am ales cu scripcile. Mulțumesc!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-20 15:34:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mi-a plăcut:
"Și nici măcar nu ninge ca pe un pod"
explicația diluează
"și nici măcar nu scârțăie luna
în scripcile câinilor,"
mi-a mai plăcut finalul lăsat cititorului...este notabilă prima marte dar, din superstiție fug de morbid...să nu te duci adriane, o să-și revină ștefănescu iar în anul 2020 o să-mi recapăt nivelul 20...până atunci tu scrie scrisori eternității...știu, acestea vor rămâne cărți |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2010-12-19 01:48:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E un poem bun, drept pentru care l-am și votat, însă, mie nu-mi sună bine "scripcile". Pe monitor/hîrtie merge, dar la recitare nu sună rotund, parcă scrîșnește ceva...E doar o impresie, nu mă lua în seamă. |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Nanu la data de
2010-12-17 23:21:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adrian,
Am citit poemul tau de cateva ori. Azi noapte la ora trei l-am recitit si cel mai mult mi-a placut ultima parte, cea de la ora doua si m-am minunat (pentru a cata oara?) cum din cuvinte obisnuite modelezi metafore aboslut superbe, cum e, de exemplu
"și nici măcar nu scârțăie luna
în scripcile câinilor"
(si nu numai).
Poezia din raspunsul catre Tea e, cum spune ea, superba.
E adevarat, nu sunt acuma pe cest site prea multe poezii sau com-uri din care se poate invatza ceva, dar apar din cand in cand mici oaze de unde insetatul de lectura se poate adapa! Asta e motrivul pentru care eu continui sa deschid site-ul! :)))
Am lasat si eu un vot, lectura poeziilor tale e un dar pe care ni-l oferi, nu ni-l lua!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-12-17 17:35:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Superba!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-12-17 01:42:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err: mai/citim |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-17 01:31:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dap, bine, foarte bine punctat, Tea. Eu gândeam din perspectiva mea, din perspectiva devenirii poetice, dacă nu sună prea pompos. Dar, chiar, la ce-ar mai sta un cititor? La ce-ar nai intra pe aici...? Asta-i o problemă și mai și.
Ne mai auzim, ne mai citit.
Do minor:
Și ninge ca-ntr-o gară,
Si-i tot mai noapte, zic,
Mă strig și mă dezic,
Mi-e umbra mai ușoară,
Și viforu-i un plic,
Mi-e frig, mi-e dor și strig,
Și ninge ca-ntr-o gară,
Și-i tot mai noapte, zic.
etc :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-17 01:31:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adrian, am vrut sa-ti scriu azidimineata, dar a trebuit sa plec asa incat spun acum;
Poezia ta se cere citita, crede-ma, ca nu prea ai ce invata aici e adevarat, dar vin eu, cu egoismul cititorului avid si zic: la ce as mai sta aici, cateva accente si poezia adevarata s-a cam evaporat...discutiile inutile au luat locul celor interesante..
Pe tine te astept in continuare!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-12-17 01:16:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea, ce să spun, legat de ultimele evenimente pe Europeea, mă bucur, chiar mă bucur că mai există lume care să și citească, mă bucur că mă mai citește cineva, pentru că, încet, încet, fără falsă modestie, încep să cred că pe Europeea nu prea mai am ce să învăț. Și mă gândesc din ce în ce mai des la o pauză permanentă :)
Nene Genu, rămâi același om simplu și plăcut. Mulțumesc! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-12-16 16:42:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
AAA
Si mie imi plac grozav poeziile tale. Pana acum nu m-am exprimat despre ele fiindca nu prea stiu sa ma exprim de ce imi plac.
In poezia de fata cel mai mult mi-au placut:
"E vremea vinului fiert
în plapume, șezlonguri,
e vreme de-mpăturit absențe,
de-aprins ceară și tras jaluzele,
și de uitat e vreme."
cat si
"și nici măcar nu scârțăie luna
în scripcile câinilor,"
Recunosc insa ca la aceste ultime doua versuri m-am chinuit nitel pana sa inteleg ca e vorba de niste caini grevisti care refuza sa latre la luna.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-12-16 05:35:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err. cu poezia....
scuze,
calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-12-16 05:08:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"e vreme de impaturit absente," si chiar asa tot nu cred ca solitudinea e alegere, Adrian.
Nici tu nu crezi ca se poate trai "intr-o calimara uitata/ intr-un tren" chiar asa cu poazi langa (in) tine.
Imi place grozav cum scrii!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-12-16 05:07:27 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|