|
|
|
|
|
|
|
|
|
Din tărîm în tărîm |
|
|
Text
postat de
latunski criticul |
|
|
mama frămînta în copaie
mituri ancestrale cu drojdie de predanie,
zicea să gust, gustam, ziceam:
- mai pune mamă esență de zmei
și boia de balauri, că uite,
timpul se scurge ca apa din țurțuri,
m-oi uita pe mine-n atîta vrăjeală de zîne
(?) ce-o să mă fac cînd m-o prinde dorul de casă.
- copile (o lacrimă îi căzu în copaie),
nici nu va trece bine-o măsură de timp
- doar cît să dospească iluziile
și-ți vei încheia rătăcirea,
locurile și oamenii fi-vor altfel,
dar tot vei ține minte drumul spre casă.
îți va fi frig și te vei culca lîngă mine,
ca să-ți spun ce-a mai făcut ursul Fram
Casimir rex și-al Machedonului Ducipal.
dreptu-i,
cuptorul se va răci,
și nici pâinea noastră cea spre ființă
nu va mai aburi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Unde a șters-o Expertiza?
Am văzut-o azi dimineață - părea fericită :)) - și, pe cînd să fac și eu o Exegeză, a dispărut :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-11-01 19:30:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamnelor (Veronica Pavel și Tea Nicolescu), mi-ați încununat o sărbătoare secretă. Vă mulțumesc și domniilor-voastre, nu pentru stele și voturi, doar pentru faptul că am beneficiat de atenție.
Și, pentru că-i scurtă clipa-mi de cădere, mărturisesc întru căință: bine era s-o fi ascultat pe educatoarea mea și să scriu versuri doar atunci cînd cazuistica impune.
Rămîn același și de rea credință, critic Latunski.
- n-am fost la nici o grădiniță, iar buricul mi l-a tăiat o babă, la lumina lămpii cu petrol - Lukoil, Petromax, Petrom etc.(nota mea) |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-10-31 16:14:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"-doar cat sa dospeasca iluziile-"ce vers!
Ma uimesti, Critic(os), poezie al carei cusur este doar intensitatea tristetii...durerii? de care incercam sa ne ferim.....aiurea!
Regards,
calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-10-31 15:31:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poemul tau, Latunski, e un strigat molcom, m-a tulburat si impresionat profund.
Superb!
*
VP.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-10-31 14:27:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
.solitaire, nu prea obișnuiesc să mulțumesc pentru voturi, aprecieri sau stele. Azi fac o excepție...mulțumesc!
tudorel666, comentariul doamnei Elena Ștefan a fost citat cu întreruperi. Oare de ce? Spune tu, că eu nu mă supăr. Sau, taci tu, spun eu:
"...dar intr-o regretabila eroare: moartea este doar o iluzie."
Ispirescu, tinerețe fără...
"Si ce te face oare, in ultima vreme, sa o tot dai in poezie? Salele, ficatul, dintii, vremea?"
Și alea, dar mai ales ambiția de a concura cu tine! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-10-31 13:46:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Toate acestea deja s-au intamplat, messire! Cuptoarele sunt reci, painea miroase a cenusa uda, iar miturile, chiar cel atat de familiar al oii paracioase ( nu mananca, nu mai bea, nu tine lana pe ea, taie-o, da-o-n...) s-au strepezit si s-au contaminat de concretetea traiului diurn din ce in ce mai tragic si mai ireal. Viatza capata ea insasi proportiile mitului, minune fiind aceea ca inca vietuim. Nu putina vreme va trece si ni se va striga in fata: mai, locuitorilor! Aferim, incepi sa esentializezi, sa filtrezi, sa cerni cu acribie. Ma bucur c-am putut citi. Kostanu, viu macar pana la anu'. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2010-10-31 12:33:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu am dat votul. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-10-31 12:08:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maestre, nu stiu care este unul dintre taramuri, dar sigur celalalt este taramul mortii. Pentru o hoasca ce umbla cu coasa in spate, parca prea multe priviri atrage!
Daca as crede in moartea de dupa moarte, poemul mi-ar parea excelent. Dar eu cred ca racirea cuptorului va fi doar de scurta durata si aburii vor aburi din nou. Asa ca, poemul imi pare in continuare excelent, dar intr-o regretabila eroare: moartea este doar o iluzie.
Si ce te face oare, in ultima vreme, sa o tot dai in poezie? Salele, ficatul, dintii, vremea? Sunt, inca, destul de prost sa nu cred in batranete. Sau, oare, destul de intelept? Astept raspunsul domniei tale. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2010-10-31 11:15:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar tu, Liviule, ai reușit să-mi înseninezi tristețea. O minimă apreciere de-a ta prețuiește cît o ofertă a unei edituri. Fără glumă!
Cu plecăciune. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-10-31 09:28:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
latunski, după la urmă a lui Radu și după acest text al tău, mai să cred că v-ați vorbit spre a-mi încărca de tristețe dimineața asta superbă de duminică :)
Drumul spre casă. Poate singurul reper care nu își schimba vreodată nici locul, nici menirea. Singura certitudine. Poate nu chiar singura, căci mai e și aceea că, odată și odată, cuptorul nu va mai scoate mireasma aceea a aburului pîinii de casă.
Ai reușit să mă întristezi frumos.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-10-31 09:18:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|