|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sunt cel mai iubit dintre pamanteni |
|
|
Text
postat de
ecsintescu virtual |
|
|
Moartea. Un fenomen simplu in natura. Numai oamenii il vad inspaimantator, spunea Marin Preda si a fost o vreme cand ii dadeam dreptate. El era mort, cel mai iubit dintre pamanteni era viu, iar eu, la douzeci si ceva de ani, citindu-l pe un pat de spital, eram cumva mai mult excitat de idea de moarte decat de amorul livresc al Matildei, una din cele mai mari curve din istoria literaturii romane. Paturile din spitalele de oncologie dau polutii ciudate. Esti trezit de asistenta care iti fixeaza reminiscenta visului cu ochii ei mari si negri si tie itie este rusine, cu toate ca, poate, pe ea ai visat-o cabrata peste noptiera plina de medicamente din dreapta patului (eu aveam patul la fereastra). De acolo de unde priveam viata se desfasura firesc, in normalitatea ei ancestrala, cu soarele verii care patrunde voyeur in chilotii inscinsi ai fetelor umezite de prima menstruatie, in timp ce eu, un pacient aflam in anticamera mortii, pompam furibund, rememorand in vis ceea ce Preda, in Cel mai iubit..., spunea la pagina 69, “cand bei uiti de toate si cand faci dragoste moartea si ia talpasita”.
Erau unii, martori ai lui Iehova, care propovaduiau venirea de apoi si frumusetea mortii. In Turnul de Veghere era prezentata o asistenta inchizand ochii unui bolnav. Cred ca m-am masturbat de cateva ori privind poza aia cretina. Avea niste picioare dumnezeiesti si o calitate a hartiei absolut bestiala. Inainte de chimioterapie imi imaginam ca moartea este o asistenta buna, cabrata peste o noptiera plina cu medicamente, citind sacadat pasaje din Turnul de Veghere in slava lui Iahve, ori de cate ori puneam piciorul drept pe pat. Asta asa, ca sa am mai mult elan. De fiecare data sfarsea transpirata si, de fiecare data, in postludiu, isi verifica un carnetel in care nu erau trecuti cpacientii, ci data in care i-a venit ciclul si numarul de anticonceptionale luate pe cale orala. Nu stiu de ce facea asta.
Moartea, m-am plictisit de ea si cred ca a simtit si ea asta. Ne-am despartit prieteni. Cu toate ca as fi vrut sa-mi faca un sex oral, am lasat-o balta. Apoi am coborat in strada. Acolo unde viata se desfasoara firesc. In plin soarele care danseaza intr-un rut fara sfarsit. Un soare care nu stie sa scrie, nu are carnetele si nici calendare si nici nu ia anticonceptionale pentru ca nu-i trebuie.
Astazi mi-am amintit, cumva, vremurile de atunci. Postam ceva pe morti.ro. Am inceput sa rad. Stiu cu siguranta ca nu am murit atunci. In vara aia privita de la fereastra Spitalului Militar Constanta. Oricum, nici nu m-am nascut a doua oara. Am plutit in deriva intre doua lumi. Am baut si am facut dragoste. Marin Preda are dreptate. Numai ca, odata cu moartea, si viata o cam taia, asa, rusinata. Si visam in fiecare noapte, pe care reuseam sa o dorm, asistente.
E clar ca nu atunci m-am nascut a doua oara.
A plecat de langa mine. Eram in Cora sa facem cumparaturi. S-a dus sa ia o sticla de suc. Brusc, mi s-a facut teama. Atac de panica sau alte tampenii. Am vazut-o. Am luat-o in brate. Hai acasa, tziocolato. Mi-a fost o frica de moarte, i-am zis. Sunt aici cu tine, da-o dracu de frica, da-o dracu de moarte. Astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut. Si jur ca nu mai visez asistente. Si viata e atat de frumoasa si de normala.
“Daca moartea ar fi sfarsitul a tot, cei mai fericiti ar fi ticalosii” spunea Marin Preda.
Sunt cel mai iubit dintre pamanteni si de trei ani si trei luni am uitat sa fiu un ticalos. La multi ani! La multi ani, bebeloaico!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
@ioan peia: Ăsta e filmul lui Bergman la care făcusem referire - The seventh seal http://www.imdb.com/title/tt0050976/ . E o capodoperă a cinematografiei, n-aş fi crezut că nu ştiţi despre ce vorbesc.
@ecsintescu virtual: 1.Nu mă supăr că-mi spuneţi "Popoviciu" (vă luaţi după peia?!)
2. Poate-mi explicaţi afirmaţia "Dar dincolo de text este textul insusi. ". Adicălea, dacă înţeleg eu bine, vă referiţi la metatext? Pentru că dacă răspunsul e afirmativ, atunci vine:
3. Metapsihologia. Pe care Freud a creat-o şi pe care văd că dvs aveţi tupeul să-l luaţi la mişto. Ceea ce mă face să cred că nu aţi citit nici o lucrare de-a lui Freud, pentru că privirile vi se opreau, de fiecare dată, la coperta cu falusuri. Păcat. Şi tot acest Freud a mai pus bazele a ceva: se numeşte psihanaliză aplicată. Şi este exact ce-am făcut eu din textul dumneavoastră, prin analiza oferită.
Cât despre încercarea dumneavoastră de a mă seduce ("lasati-mi un numar de telefon si ne intalnim la o bere sau la un ceai sau la cabinet (banuiesc ca aveti cabinet) si va raspund sincer la intrebarile despre cum apare iubirea si cat de teama imi e fara ea. Nu va mai luati dupa Peia. Are gura mare, dar nu e om rau.") şi a mă co-alia cu dvs. împotriva lui peia, mă lasă rece. Dacă ăsta e un atelier literar, nu văd de ce aţi dori să-mi împărtăşiţi lucruri de "dincolo de text" la telefon sau la o bere. Poate doar dacă interpretarea mea (textuală!) a atins ceva vulnerabil din sinele dumneavoastră (nenarativ). Şi dacă a făcut-o, mai bine mergeţi degrabă la un psihiatru.
Cât despre argumentul cu nevasta lui Freud, nu numai ca nu are valoare reală (soţia lui Freud nu a "devenit" niciodată lesbiană), ci argumentul în sine nu are nici valoare logică. Pentru că argumentaţia dvs împotriva lui Freud nu a fost una îndreptată împotriva ideilor sale, care să se fi bazat pe raţiune şi să facă, prin urmare, apel la intelect, ci a fost una îndreptată împotriva caracterului său, care face apel la prejudecăţi, id est, un atac ad hominem, deci unul lipsit de valoare logică.
Aşadar, domnule ecsintescu, mai aveţi nevoie să creşteţi. De fapt, TREBUIE să creşteţi. Şi literar şi nonliterar. Şi dacă tot spuneţi că peia e un om bun (dar are gură rea), poate-ar trebui să luaţi aminte şi la ce spune el (dincolo de text). Nu să vă scremeţi a-i da replici la care, oricum, vă face "praf" (dpdv literar, desigur). Narcisic vorbind acum, ceilalţi "exegeţi ai operei dvs" nu mi-au stârnit deloc interesul. |
|
|
|
Postat
de catre
mihai popovici la data de
2010-09-20 02:05:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Excelenta psihanaliza. Desprinsa din cartile lui Freud cu falusuri pe coperta IV. Studiu de caz cu concluzii exacte, axioma adormita pe canapea in stare pura. Doar ca Freud nu mai este la moda de cand navasta lui, din heterosexuala convinsa, a deveni lesbiana.
Domnule Popoviciu, suntem pe un atelier literar. Asadar, toate textele se prezuma a fi literare. Fictiune sau imaginatie literara, textul, are un singur dat ontologic, scriitura!
Europeea este un atelier literar. Personajele mele traiesc si se dezvolta. Fac si dragoste. Si sunt mandre de ele. Dar dincolo de text este textul insusi. Daca va oferiti sa-mi dati o mana de ajutor in viata si munca, lasati-mi un numar de telefon si ne intalnim la o bere sau la un ceai sau la cabinet (banuiesc ca aveti cabinet) si va raspund sincer la intrebarile despre cum apare iubirea si cat de teama imi e fara ea. Nu va mai luati dupa Peia. Are gura mare, dar nu e om rau.
P.S. peia este un atent observator al textelor mele. Voyeur al vietii la 40 de grade si chibit al celorlalte postari. Faptul ca il citati de mai multe ori in psihanaliza textului meu ma onoreaza. Da nu numai el o face. Chiar daca ati putea face un duet interesant, mi-ar fi placut sa-i citati si pe ceilalti exegeti ai operei mele.
Multumesc tuturor pentru interventii. Ameliei si Sabinei, in mod special, pentru ca au incercat sa patranda intelesul adanc al textului, si domnului profesor pentru observatie.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-09-06 00:16:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și mai cred că umbli și cu cioace, domnu popovici(u),
textul e demult ieşit din pagină, da' matale abia acuş percutaşi!
ţin să fii, ţin să fii? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-09-05 12:55:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnu popovici(u), domnu popovici(u) – iertată fie-mi îndrăzneala minusculării grafice a numelui, (ea este rodul reciprocităţii … ăăă … “simpatetice”, care v-a îndemnat să-l minusculaţi şi pe al meu, în mod cu totul politicos, evidaman!), iertată fie-mi, zic, îndrăzneala…
… că, precum glăsuirăţi… ăăă… “dumitale”!, pe undeva, prin comentariul super-elaborat şi profund marcat de adîncimi interpretative, vizavi de capodopera polanskiană de mai sus, că rămăsei, vorba aia, cu neuronii blocaţi în endorfine,
…dom’le, mărturisesc patetic, pur şi simplu – uitîndu-mi eu, în grabă, simpateticul pe noptieră – că, extaziat de subtilităţile “dumitale” interpretative, am dat buzna pe gugăl să văz cine eşti, pe unde vieţuieşti, cum mastichezi metafizica aia a matale, de reuşeşti aşa performanţe spectaculoase de hermeneutică!
…şi ce aflu?!
ba că ai fi fantoma unui ministru de finanţe(!) care o mierli prin ’66!
ba că “is on Facebook”.
ba că ai fi directorul unei agenţii de “prestaţii sociale”, mare membru PSD, nuntit proaspăt.
ba că ai fi licenţiat în filozofie,
ba că ai creşte sticleţi,
ba că, ba că…
astfel că am rămas complet nedumerit, admiţînd că, ori vei fi fiind toate ipostazele astea la un loc, ori o nevinovată clonă care, “din umbră” – ce palpitanto-poliţienesc sună! – ne urmărrrreşşşşti de vreo doi ani, ca să strîngă, probabil, cazuistica necesară pentru a ne da pe mîna comenduirii.
deşi nu prea am înţeles ce te-a determinat să părăseşti conspirativitatea fertilă de pînă acum şi, brusc, să te năpădească “dorinţa specială” de a ne firitisi cu inteligentele matale decodificări subtextuale!
bine, bre, agentule, dar hai să purcedem la travaliu!...
spui: “cât despre text, există două variante de interpretare.”
numai două? ai bre! de ce? aşa ai decretat matale? de ce nu nouăzeci şi nouă? sau niciuna?
dar ce e cu textul ăsta?
cică nu el, ca atare, trebuie interpretat, ci “viaţa din spatele textului”.
ei, şi cum eu m-am limitat la “molfăirea de vocative”, să vedem ce variantă aseptică avem în “comedia asta fără spectatori”, în care, deh, te vîri şi matale, că doar n-o să tot stai “în umbră” şi să îi priveşti pe nepricepuţi cum îşi dau cu părerea:
în primul rînd îi explicitezi primului nepriceput, recte dl. Cristescu (respect majuscularea, de data asta!) că “titlul ăla a fost pus acolo ca să arate ceva.” pfuai! ce inteligent! deci, care va să zică, e vorba de neşte “arătări”, pe care numai un dialog, de la stafie, la “umbră”, le pot decela. deja simt complexele pe mine cît casa! tre’ să recunosc că nimănui nu i-ar fi tecut prin cap o aşa de subtilă observaţie! suntem neşte papă-lapte, ce mai! cică ceea ce ai dedus “dumitale”, dle Cristescu, cum că autorul şi-ar da oareşce aere de superioritate, vizavi de “preda” – observaţi minusculaţia”! – nu este cum că nu se-ntîmplă taman aşa, ci, iote colea, era vorba de “dorinţa obsedantă a autorului (să-i spunem ecsintescu) după afecţiune.”
ei da, “obsedantă” da, dacă ţinem seama de pandaliile psihoide ale tipului, dar cînd ajungem la “afecte” în cazul lui, va trebui să luăm în calcul factorul stimulativ care ridică această “nevoie” pînă la stadiul de mămică adoptivă, pe care, freudian, o asimilează drept amantă. cu alte cuvinte, sub influenţa fastă a stîrlicilor din vodkă, suge “simpatetic” ţîţa, stimulat de două sentimente profund contradictorii: porniri infantile, adăugate la cele gonadotrope. shakespeareiană comedie dramatică, domnu popoviciu! sau dramă comică, nu-ş’ cum să zic mai bine? vă daţi seama ce e în capul bietului băiat, sfîşiat de metafizica clitoridiană?
dar stăi să vezi care e cel mai “elocvent argument” care, nouă, amatorilor de floricele pe cîmpii, ne-a scăpat: era în cora androginul şi, rămas singur-singurel, fără red-bullu’ revigorant al mămicii adoptive, ingurgitat de la sursa mamară, brusc, a început să bîţîie de teama că dă moartea peste el. panică în toată regula, ce mai!
dar de ce intervine acest atac panicard? că cică, avea un fond anxios! aci s-ar putea să aveţi dreptate, domnu’ psihohermeneut, că omu’ are neşte anxietăţi solide, bine înşurubate în trigonul cenuşiu, vă pot confirma. ştiam şi noi, dar iote că nu ne trecu prin cap să citim în "spatele textului” aşa clar, cum citişi matale. care mai spui că “spaima” infantilului nu avea suport real, ci unul cam ţăcănit: plecase mă-sa să ia un suc. mare motiv de dramă! iote că în tărtăcuţa freudiană a autorului fu.
mai departe, la com II, căci simţişi nevoinţa să ne mai dai oareşce lecţii de propedeutică d-asta, popoviceană:
deci, aici e cazul să dovedim că avem şi cultură regizorală. deci aţi auzit de Bergman, deci? dacă nu, vă iesplică nea popovici(u) cum devine de se-ntîmplă:
citez:
“Partea cea mai înspăimântătoare este că subiectul nu a sfidat moarta, nici nu s-a-mprietenit cu ea, nici n-a invitat-o la şah ca-n filmul lui Bergman (!), ci el a fost înghiţit de ea. De-aici şi “recidivele” personificate în asistente cu cracii goi, de-aici şi iluzia că întâlnirea cu bebeloaica l-a născut din nou.”
aci se cuvine să zăbovim oleacă, fincăci este d-alea complicate!
deci el, Bergman ăsta, s-a pomenit că pune într-unul din filmele rafinamente exemplare ale lui (nu ştim care, dar nici hermeneutul nu ne spune, ca să ne umilească pospaiul de cultură în care băltim!), anşa, deci domnu’ regizor invită “moarta” să o facă pe marea şahistă. probabil, gîndim noi, ca s-o ţină-n şah! lugubru, dar se poartă!
da, dar aici – contrast remarcabil! – autorele ecsintescian, care habar n-are să mute un pion, “recidivează”!!! mai exact, personifică recidivele, care au “cracii goi”, aşa, ca ai mămicii bebeloaice, atunci cînd îl alăptează! tre’ să recunoaştem că originalitatea oedipiană a fenomenului atinge paroxismul! ei, aşa da, interpretare! ne-am lămurit buştean, cum ar veni!
aci e şi momentul ca mr. popovici(u) să-mi mulţumească pentru informaţia de maximă precizie pe care i-am oferit-o: anume că “bebeloaica” este creatură în cărniţă şi oscioare – chiar dacă exagerez diminutival, ţînînd cont de lipoproteinele stîlcite din constituţia ei cam părăginită de vreme!
în fine, cade ca o ghilotină verdictul final, care ne-a lăsat paf:
“ECSINTESCU E MORT!!!”
breeee, nu cumva o fi şi el o stafie, aşa, ca mata, şi vă întîlniţi pe la colţ de cimitir, să mai puneţi de-o dramă comică, cuplată cu o hermeneutică din asta, suppptilă?!
dar asta implică şi conjucţia că bebeloaiaca e şi ea cam tot o arătarea d-aia!
nasol!
ne aflăm în plin film cu lilieci!
bergmanieni!
mai departe:
“A rămas pe patul ăla de spital, “pompând furibund”, mereu în antecameră, între două lumi, două sticle, două ţâţe lăsate.”
De pompat, nu prea am priceput la ce pompa, poate la “bebeloaică”, să o mai gonfleze puţin, să nu-i mai stea “ţîţele” alea “lăsate” pînă hăt, că-i fuge sfîrcul din guriţă copilaşului şi capătă fobii lactoide! moare dă inaniţie… pă lumea-ailaltă!
“Dar teama aia de care vorbeam la-nceput, îl aduce de fiecare dată la origini, adică la mama simbolică cu care are o relaţie erotizată, la mama care e prea bătrână ca să mai fie dorită de vreun bărbat viril, prin urmare îi rămâne toată lui.”
Păi da, “la origini” (!), acolo îl aduce, dar nu prentru a renaşte, ci pentru a o poseda symbolic pe “mama simbolică”, ce-i drept, cam stafidită, dar decît să rămîie biata mamă nesatiscăfută, mai bine i-o trage fiul, după un chef stimulativ şi halucinatoriu cu samahoancă!
mişto!...
“erotica” asta simbolică stîrşneşte valuri de estro-progesto-testosteronii filiale!
ce aflăm mai departe, sub auspicii bertoulucciene, “fantezist sexuale”?
că:
“Tinerii de vârsta lui au fantezii sexuale pe care le şi practică, dar au fantezii ca-n The dreamers a lui Bertolucci. Tinerii de vârsta lui se produc pe ei înşişi, nu aşteaptă pe alţii ca ei să se producă (fie şi pe europeea!).”
bre, nea criticule, zi-o, bre, pe de-a dreptul, ce-i mai fredonezi în ocolişuri edulcorante: cum adică “se produc” tinerii din ziua de azi? “se produc”, adică sunt neşte beţivi ordinari şi neşte l…ii! completează mata puctuaţia.
e, iacă un loc în care sunt totalmente de acord cu matale:
“Pe principiul 69 a lui Marin preda (pardon, de la pag.69), pe care autorul îl elogiază (pe principiu mai tare decat pe marin), putem improviza nitel şi apoi conchide: când bei uiţi de toate (dar ce te faci când te trezeşti) şi când faci dragoste moartea îşi ia tălpăşiţa (dar ce te faci când făcând dragoste cu “bebeloaica”, vreo puicuţă tinerică şi apetisantă, fie ea şi asistentă, îţi face cu ochiul din antecameră). Ori esenţa, de astă dată, cred că se află pusă tocmai între paranteze.”
deci e să facă autorele dacă întîlneşte vreo puicuţă apetisantă? simplu: fuge repede la pesonajul mămica-bebeloaică, ia ţîţica, ca să-i treacă frica şi, apoi, revigorat, scrieeee…
… OPEEERRAAA MAGNAAAA!
(ai citit-o, dle popovici(u)? e fenomenală? culmea perfecţiunii freudiene! o găseşti pă gugăl!!)
ceea ce denotă, kunderian vorbind, domnu critic, că “valoare” ei ”falică”, pentru autorele nost’, este cam aceeaşi cu viaţa din altă parte!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-09-05 12:41:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Partea cea mai înspăimântătoare este că subiectul nu a sfidat moarta, nici nu s-a-mprietenit cu ea, nici n-a invitat-o la şah ca-n filmul lui Bergman (!), ci el a fost înghiţit de ea. De-aici şi “recidivele” personificate în asistente cu cracii goi, de-aici şi iluzia că întâlnirea cu bebeloaica l-a născut din nou. Interesant de analizat e augmentativul “bebeloaică”. De ce augmentative când, de regulă, bărbatul foloseşte faţă de iubita sa mai degrabă diminutive (pisoiaş, pufulete, iepuraş – chiar dacă odată cu trecerea vremii animalele cresc)? Ei bine, simplu: pentru că el are nevoie de cineva mai mare decât el care să-I ofere protecţie, securitate, afectivitate, fără ca să se-aştepte să le primească înapoi. Şi-am înţeles (mulţumescu-ţi, peio), că bebeloaica e… bebeloaică-n adevăratul sens al cuvântului. În sensul cât se poate de augmentativ al cuvântului. Ceea ce mă duce la concluzia de bază: ecsintescu e mort.
A rămas pe patul ăla de spital, “pompând furibund”, mereu în antecameră, între două lumi, două sticle, două ţâţe lăsate. Şi el a murit în momentul în care a mai încetat să lupte. Dovezi în sensul ăsta? Ohoho, şi-NCĂ CÂte. Ne dă peia destule. Tinerii la vârsta lui au iubite de vârsta lor cu care trăiesc iubiri demne de filmele lui Polanski. Tind chiar să merg până-ntr-acolo-ncât să-mi imaginez scenariul în care tânărul în discuţie ar fi trăit el însuşi o astfel de iubire. Dar teama aia de care vorbeam la-nceput, îl aduce de fiecare dată la origini, adică la mama simbolică cu care are o relaţie erotizată, la mama care e prea bătrână ca să mai fie dorită de vreun bărbat viril, prin urmare îi rămâne toată lui. Şi nici măcar nu are de luptat cu vreun alt mascul pentru asta! Tinerii de vârsta lui, nu stau pe site-uri ca europeea (no offence), ci pe gingergroup.ro sau ceva asemenător, luptându-se pentru permisiunea de-a sta tolăniţi pe iarba din cişmigiu şi de-a obţine benzi pt. biciclete. Şi dac-aleg totuşi băutura, tinerii de vârsta lui o aleg având prin preajma lor prieteni mulţi care-l ajută să-i scuipe-n faţă nenorocitei de boli. Tinerii de vârsta lui luptă sau, în cel mai rău caz, sunt anarhişti. Tinerii de vârsta lui au fantezii sexuale pe care le şi practică, dar au fantezii ca-n The dreamers a lui Bertolucci. Tinerii de vârsta lui se produc pe ei înşişi, nu aşteaptă pe alţii ca ei să se producă (fie şi pe europeea!).
Pe principiul 69 a lui Marin preda (pardon, de la pag.69), pe care autorul îl elogiază (pe principiu mai tare decat pe marin), putem improviza nitel şi apoi conchide: când bei uiţi de toate (dar ce te faci când te trezeşti) şi când faci dragoste moartea îşi ia tălpăşiţa (dar ce te faci când făcând dragoste cu “bebeloaica”, vreo puicuţă tinerică şi apetisantă, fie ea şi asistentă, îţi face cu ochiul din antecameră). Ori esenţa, de astă dată, cred că se află pusă tocmai între paranteze.
Evident, polologhia mea n-are nici un sens dacă textul de mai sus e doar o ficţiune. Dar dacă nu e (şi am destule argument pân-acum să cred că nu e), atunci…, Dumnezeu cu mila. Că Turnul de Veghere nu mai are nici o valoare falică-n ăst caz!
PS: …Ecsi, Viaţa e în altă parte. Kundera, ştii? E un tip pe care tinerii de vârsta ta îl cam citesc. Şi unii chiar îl mai şi pricep! http://www.bookblog.ro/roman-psihologic/viata-e-in-alta-parte/
|
|
|
|
Postat
de catre
mihai popovici la data de
2010-09-05 07:10:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sunt o glumă. La comentarii mă refer. Că despre text..., mai încolo. Foarte simpatic e Emanuel Cristescu care-ar fi vrut să scrie şi el pe-o pagină cu-atîtea comentarii, dar pentru că s-a speriat când a văzut totuşi numărul lor şi mai ales „substanţa”, s-a luat de titlu. Şi mai simpatic e ioan peia, cel care m-a determinat (fără voia lui, desigur) să-mi fac acum user ca să pot comenta, deşi urmăresc pagina asta din umbră de vreo 2 ani, dar n-am avut vreo dorinţă specială de a mă conversa cu stimabilii autori de pe-aceste meleaguri virtuale autentic româneşti. De ce e peia cel mai simpatic? Pentru că se-apropie cel mai mult de esenţă, însă e atât de ocupat cu molfăitul vocativelor ălora –geniale dealtfel (tălîmbă, şomâlcule, scribălăule etc.) -, încât punctual pe i devine un fel de punct pe ţ.
Cât despre text, există două variante de interpretare. A interpreta doar textul, aşa cum au făcut-o unii p-aici şi nu prea le-a ieşit, ori a interpreta viaţa din spatele textului. Cum a doua variantă e mult mai interesantă şi ea n-a fost împlinită total prin ioan peia (vă amintiţi povestea cu vocativele), o să mă ofer a participa şi eu la comedia asta fără spectatori. În primul rând, dragă domnule Cristescu, titlul ăla a fost pus acolo ca să arate ceva. Şi nu ce-ai dedus dumitale (inferioritate faţă de preda), ci dorinţa obsedantă a autorului (să-I spunem ecsintescu) după afecţiune. Şi nici nu e nevoie de argumente prea multe, fiindcă cel mai elocvent argument l-a dat chiar autorul: “A plecat de langa mine. Eram in Cora sa facem cumparaturi. S-a dus sa ia o sticla de suc. Brusc, mi s-a facut teama. Atac de panica sau alte tampenii(…)Mi-a fost o frica de moarte, i-am zis.” Cel mai amuzant e că autorul crede că spaima lui dovedeste cat de mult iubeste el. Atacul de panică survine pe fondul anxietăţii, care anxietatea asta înseamnă o tâmpenie sinonimă cu frica aia de moarte ce atinge sfere patologice. Problema e că frica aia nu are un temei real, ci unul închipuit (s-a dus după suc,intr-adevar motiv de frica de moarte!).
|
|
|
|
Postat
de catre
mihai popovici la data de
2010-09-05 07:03:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sabina,
Este un comentariu perfect. Asa si este. Autocenzurat de ideea de ecoliteratura, respect ideea si incerc sa ma conformez, am amputat textul. In mare, este o tampenie. Il salveaza, cred eu, ideea ca moartea isi verifica un calendar. Tusata prolix literar vorbind. Ai perfecta dreptate. Textul nu are vana. Nu are sange. Nu are viata.
I-am replicat domnului Cristescu ca a facut un comentariu cretin. Consider ca am fost dur si patimas. Era vorba de un comentariu dinafarist. Titrologic, textul se vedea clar ca nu era nici macar o pastisa. In fine. Il respect prea mult pe domnul Ion Corbu pentru a-mi permite sa nu polemizez cu domnia sa.
Altceva este interesant. Un distins coleg ma acuza de parti-pris-uri cu domnul Corbu. In momentul in care am spus ca Emanuel Cristescu scrie comentarii cretine, colegul meu a trecut la colportari, cu toate ca scrisesm negru pe alb si nu barfisem ceva sa zicem in primavara lui 2007 intr-o carciuma la Diham. Radu, nicio aluzie.
Multumesc Sabina. Repet, este cel mai bun comentariu pe marginea acestui text.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-31 22:32:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Kritik,
Singura situaţie posibilă în care aş putea ajunge cu Elena Toma pe vreun atol, ar fi aceea în care un nemaipomenit uragan s-ar lăsa asupra României şi ne-ar transborda taman în mijlocul oceanului.
Cît priveşte "prestaţiille" la care faceţi subţire aluzie, vă anunţ că nu cunosc, din nefericire, nici un fel de serviciu poepesc, gen doamne-milueşte sau veşnica ei pomenire, pentru a-i "presta" distinsei cele creştineşti cuvenite! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 23:04:45 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E bine, uneori, cînd te faci că nu-nţelegi.
Şi cînd te pitulezi supă cireş.
Şi cînd dai de îneţeles că nu ai înţeles ceea ce e uşor de înţeles.
Ia uite ce sibilinică poveste! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 22:15:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dom' Peia, fara nicio indoiala, vorbim alte limbi.
aici nu e vorba de delatiune (evident ca nu m-ai turnat, ce prostie, in fond, tare as fi curios sa stiu ca dracu' pacate am eu de care matale sa ai cunostinta), ci de ACUZATIILE ABERANTE cu care ma blagoslovesti de o vreme-ncoace (nu zic calomnii, mai am inca vagi sperante).
si vad ca nu sunt singurul "beneficiar".
cu altii, atentie pe viitor, zic, totusi.
nu toti sunt ca mine.
dar sa-mi pretinzi scuze dupa ce ma faci securist, si putin mai jos iti exprimi convingerea - evident, bazata pe nimic - ca sunt amicul lui ecsintescu, asta e chiar culmea!
as prefera s-o lasi balta.
acolo unde a cazut.
repet, las-o balta, eu ma opresc aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-30 21:19:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Onorabile domn Ştefănescu,
Eu ştiu un lucru elementar, şi nu cred că-s singurul: atunci cînd un individ face despre mine o afirmaţie în public - că, în particular, se poate rezolva uşor cu cîţiva pumni în meclă! - atunci săr iute să dezmint manevra scîrbavnică a individului.
Nu ai făcut-o. Sorry! Concluziile sunt inevitabile!
Ce înţelegi prin termenul "gură bogată"?
Eu nu înţeleg NUMAI tipul de activitate bucală efervescentă şi nevinovată a unui individ, ci şi, dar mai ales, "turnătoria" la care se dedă individul în cauză.
Cu alte cuvinte: ai auzit cumva, pe undeva, că te-am turnat pe mata? Mai exact: ceea ce eventual aş fi putut să ştiu din gura matale "săracă"?!!
Dacă da, glăsuieşte aici.
Dacă nu, cică s-ar cuveni neşte scuze! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 20:39:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru că nu accept constrîngerea (deşi nu-l cunosc pe exintescu decît virtual), vreau să văd ce reacţie va avea d-l Peia atunci cînd, după doi trei-ani petrecuţi cu Elean Toma pe o insulă pustie, ea va povesti despre anumite prestaţii...Sper să mă ridic la valoarea excepţiilor! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-08-30 20:27:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
onorabile dom' Peia,
prin prezenta iti aduc la cunostinta ca n-am mai avut contacte intime de nicio natura (precizez, messenger, mail, telefon sau rendez-vous - ca sa nu intelegi alte alea) cu distinsul matale coleg si prieten ecsintescu, de prin primavara lu' 2007.
si asta nu fiindca m-as fi temut cumva de gura matale bogata, care deunazi cucuriga prin zona ca-ti ascult telefoanele din ordin guvernamental.
nu, frate.
la mijloc sunt alte chestiuni, binecunoscute natiunii, pe care n-am nici un chef sa ti le reamintesc sau sa ti le desenez din nou aici.
singurul contact pe care mi l-as dori cu amicul nostru comun, e de o natura cu totul speciala, pe care prefer sa o tratez cu discretie. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-30 20:03:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
piţifelnic |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 18:59:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Există, mai jos, o invitaţie la şuetă din parte alui ecsintescu, la ştefănescu!
Cînd am citit mi-am zis că, avînd în vedere manevrele scîrboase ale plodului întreţinut, este doar o formă de băgare în seamă şi de încercare de a discredita pe onorabilul domn şefănescu.
Ei bine, văd că onorabilul dom şetfănescu nu a infirmat invitaţia la amor ideatic a piţifelniucului, ceea ce mă face să-mi reconsider, totalmenet, şi ultima fărîmă de ezitare în a catalaoga pe onor domn ştefănescu taman aşa cu merită...
Nu mă surprinde! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 18:59:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
testoste |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 18:43:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce-mi place mie la acest sait este că înfierează ipocrizia unul dintre ilustrele exemple de ipocrizie şi minciună.
Că acuză lipsa de ştiinţă a scrierii tocmai mangafalele care nu ştiu nici măcar gramatica cea elementară a limbii române.
Şi, iacă, vine acuş Elena Toma şi moare de grija celor care:
"...( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati."
Acuş ce să zic, rezultă de aici că dl Corbu face zdravăn şi cotidian exerciţii de amor nebun!
Şi că Lenuţa este o adevărat nimfomană: încalecă tot ce găseşte în drum, urlînd de fericirea inegalabilă a deversaţiei foliculare!
Ba mai mult, noi, ăştia, impotenţii congenitali - că este evident că nu ni s-a sculat nici în stadiul de homunculi! - murim de ciudă că bărzăunii întărîtaţi de valurile de tostesteron şi estrogeni din vulcanicele lor simţuri, toată ziulica se tăvălesc prin alcovuri şi le plesnesc angiospermiile în mii de sîmburele genetice!
Unii habar nu au cît sunt de ridicoli! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 18:42:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati".
(Elena Toma)
nu-i mai spun ca o iubesc
de teama sa nu-mi dea una
fiindca ingerul ceresc
simte imediat minciuna. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-08-30 18:34:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimate domn Cristescu,
Decenţa ne/eco/decentă care mă caracterizează îmi spune că ceea ce numiţi a fi sait literar nu este decît o reuniune de familie cu mamă (cam trecută!), tată (cam neglijent şi fantezist!), plod (cam răzgîiat, impertinent şi scîrbos ), naşi, cuscri, nepoţi şi cumetri, mulţumiţi pînă la saţietate de propria-le persoană, başca rudele mai de departe care, şi ele, nu-s mai breze! Şi care, ţoc-poc! abia aşteaptă să se iordănească reciproc pentru toate ouşoarele lăsate în cuibar, la momente de largă inspiraţie galinacee şi să se felicite reciproc pe la toate onomasticele şi sfinţii… nomencalturişti!
După felul în care vă exprimaţi, rezultă că deja aţi stabilit un fel de linie a frontului în care, de-o parte sunt eu şi, de cealaltă, armata fidelă şi entuziastă a cosîngenilor domniei-voastre. Acu, ce să vă zic? Bucuroşi le-om duce toate!...
Mă mai sfătuiţi să revin la “literatură, la lupta de idei, la texte, la polemici”…
Întrebarea firească şi imediată este aceasta: la care literatură, idei şi polemici?
La cea/cele practicate de către famelia famelică a domniei-voastre! Apăi, dacă aia numiţi literatură, idei, polemici, cu regret vă anunţ că vă aflaţi într-o gravă eroare, cu tot academismul manifest pe care-l exibaţi, din cînd în cînd, în momente de balet speculativ, executat pe marginea podiumului de la care vă proiectaţi umbra gigantică asupra insignifiantului auditoriu.
Ce mai spuneţi?
Că pe site-ul "ăsta" au fost câteva tentative serioase de dispute filosofico-literare cărora nu le-am “făcut faţă.”???
N-aţi avea amabilitatea să-mi expuneţi una din aceste dezbateri în care eu nu “am făcut faţă”? Că tare mi-s curios să aflu, nu dacă eu am avut anvergura necesară pentru a răspunde unei astfel de exigenţe, dar care fu Ilustrul Oponent care a “făcut faţă”? O fi cumva de faţă?
Şi, în plus, dacă eu am rămas repetent la capitolul ăsta, n-aţi dori să-mi deconspiraţi cine ar pueta fi ilustrulul exemplu de ştiinţă şi competenţă pe domeniu? Nu de alta, dar să-i fixăm pe falnica-i frunte cuvenita coroana de dafin şi să-i înmînăm un magna cum laude, aşa precum merită.
Dar apropos: care e “filosofia Europeei,” de care eu nu am habar, dle Cristescu? Pfuai! Veţi fi avînd şi un sistem déjà închegat şi trecut la capitolul “surse de referinţă” prin toate manualele de profil!... Şi cine ar fi şeful de şcoală, dacă nu mi-s indiscret?
Şi încă o mică întrebare: care consideraţi că ar fi princincipiul fundamental al lumii?
Cumva… Europeea?!
Stimate domn, Corbu,
Întrucît, din afirmaţia domniei-voastre suverane reiese că ceea ce fac eu se află sub înaltele standarde de exigenţă cerute de către acest sait, şi întrucît nevestele, plozii, naşii, nepoţii, cumetrii, într-un cuvînt: famelia cea mare şi talentată, produce zumzăind tone de scrieri valoroase, rezultă că va trebui să mă radiez – pentrua a “n”-a oară – din catalogul clasei dv. de iluştri şi să-mi văd de treburile mele ceva mai puţin tangente îndeletnicirii de scribălău. Asta o să şi fac, scutindu-vă de neplăcerea de a vă călca peste severele principii pe care le tot cădelniţaţi din joi în paşte, atunci cînd se scot sfintele moaşte la plimbare pentru ca tot norodul să se împărtăşescă din vrednicia şi puritatea Sfîntului Duh!
PS:
Distractiv!
Aseară, cînd plodul iubit a scris, negru pe al, că aţi făcu un “comentariu cretin”, tăcurăţi chitic. Iar la observaţia mea, cum că iacă ce zice beizadeaua…, aţi răspuns, cu un aer de impasibilitate supremă, că nu vă ating astfel de afirmaţii. Parcă eraţi bunicuţul răbdător al lui Delavrancea, care sta cu nepotul pe genunchi şi răbda, cu lacrimi în ochi, exerciţiile depilatorii ale zvăpăiatului urmaş.
Acum, cînd aţi lecturat unele afirmaţii de-ale mele, care vă vizau, şi nu prea, direct, iote că devenirăţi, brusc, sever şi principial, ca un Cato ăl Bătrîn!
Deşi seamănă, mai degrabă, a farfuridianism!
Parcă spuneaţi că nu vă temeţi de întreruperi, stimabile!...
Da.
Voi continua să comentez pe aici, în pofida avertismentului, pînă veţi face gestul de radiere cu propria-vă mînuţă.
Voi bîntui, încă, dar fără mediocra mea contribuţie la tezaurul folkloric al acestui sait. (Observaţi nuanţa deferentă a demonstrativului!)
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 18:30:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Raducule drag... povestea lui ecsi mi-a amintit de tine. N-am stiut sa pretuiesc clipa-n care te-am intalnit... si regret. Dragostea, indiferent cum este exprimata, merita lumina.
|
|
|
|
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2010-08-30 17:26:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
draga mea colega Lenuta,
1. spui:
"Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati".
dezmint categoric...
2. vorbind serios, textul e considerat slab, aproape in unanimitate. iar commul tau, total offtopic, merge mai degraba pe un site de socializare... in consecinta, dupa retragerea apelor, nu te supara, am s-o scot. steluta.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-30 14:12:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ecs, copil, sorry to say, dar de data aceasta textul este slabut. Nu neaparat prin prisma elementelor/ideilor ce-l compun, ci a modalitatii de compunere. Ai mai avut texte din astea (a se citi: cu ceva idei ok), dar erau altfel expuse... mai incitant pentru citotor, mai altfel decat intr-o compunere 'clasica'.
Nu intelege gresit: nu e vb ca o compunere 'clasica' nu e ok, doar ca nu "se pupa" cu ideile expuse. e o prea matre discrepantza intre Idee si modalitatea de expunere. |
|
|
|
Postat
de catre
Sabina Datcu la data de
2010-08-30 13:06:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La multi ani, ecsi... Numai eu stiu cat esti de viu, fericit si sincer, in toata aceasta traire plina de frumos, echilibru, unic pentru tine si iubita ta.
Sunt in stare sa pariez, comentatorii tai ( exceptand pe d/l Corbu ) nu au mai facut dragoste de mai bine de 10-15 ani, au si uitat sa spuna Te iubesc, adorm langa neveste, plictisiti, blazati. Gelosi pe emotia, pasiunea, daruirea ta, nu pot intelege, nu se pot bucura de adevarata dragoste careia ii arati recunostinta salvatoare. Imi este dor de voi, atat de frumosi, curati, in fata iubirii.
-Nu vom avea lacrimi sa plangem Terra lipsita de marmura intr-atat de curata pentru a ridica iubirii statuie.
- asta ca sa pun bomboana pe coliva comentariilor care vor urma:):):)...
stea, colegial. |
|
|
|
Postat
de catre
- ipocrizie la data de
2010-08-30 12:33:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Pe un sait de felul ăsta"
Domnule Peia, Mi-ar fi simplu să interzic să banez, etc. Asta ar însemna cenzură şi restrângerea libertăţii de expresie (evident în limitele ecodecenţei) Iar Europeea luptă împotriva cenzurii şi cultivă libertatea de expresie. Pentru că nu ne este frică de ideile şi argumentele nimănui. Nici ale unui "ăsta" care semnează Ioan Peia şi nu are respectul cuvenit pentru un loc care-i acceptă până şi insanităţile! Că habar nu are de filosofia Europeei, că harţa este preocuparea lui de bază îl priveşte! Europeea îl tolerează. Când încalcă regulamentul Europeea are anticorpii necesari. Distinse coleg, vă sfătuiesc să renunţaţi la această luptă de gherilă care nu vă face bine şi care nu este utilă. Ce credeţi că vă diferenţiază de complexele celui care srie "crisstescu" complexe trădate de nontypo "ss"? Veniţi sau reveniţi la literatură, la texte, la idei, la polemici. Vă amintesc faptul că pe site-ul "ăsta" au fost câteva tentative serioase de dispute filosofico-literare cărora nu le-aţi făcut faţă. Aşa că mai uşor cu "ăsta". Folosiţi-l în mediul proxim al domniei voastre. Vă atenţionez că dacă veţi mai denigra site-ul chiar va trebui să-l părăsiţi. Există o limită în toate. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 12:30:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Credeţi că pe mine mă "atinge" afirmaţia cum că eu aş fi făcut un comentariu cretin?
Dar ceva frisoane masochiste, nu? Deşi eu cred că afirmaţia poate fi extinsă şi la alte fapte la fel de nevinovate.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2010-08-30 10:47:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mr. Latunski,
Într-o clasă de repetenţi, Bulă este savant!
Într-un cartel al ciobanilor, mocanii sunt brînzari-şef!
Pe un sait de felul ăsta, judecăţile de valoarea ale lui Mocanu sunt moţul de pe creştetul curcanulul!
Aşa că "da-ţi" cezarului ce e al cezarului şi mocanului abecedare pastorale!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 10:15:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Către toţi librarii, atenţie la rafturi, Petre Mocanu caută un abecedar. "Da-ţil" afară, pe uliţa urii, tabula rasa lui de valori îi spune că fiul lui "m-a sosit". Concluzie: Isus nu mai vine! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-08-30 06:41:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Desigur, ești cel mai iubit,
Chiar la momentul actual,
Te-aș îndrăgi și eu, subit,
Păcat că ești un... virtual.
|
|
|
|
Postat
de catre
General Motors la data de
2010-08-30 03:57:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule crisstescu, nu vă apreciez mai mult decât mă cântăriţi dumneavoastră; un semidoct veritabil care îngălbeneşte galbenul şi înegreşte roşul, da-ţi liber pe uliţă urii şi-i hăitui
ţi pe ăi de-i cheamă ştefănescu (asta spune ceva, are un nume...)bucuraţi-vă că aghiorgesei vă priveşte din turn...iftimie v-a pus unde vă este locul în tabla lui de valori...exintescu are condei, dumneavoastră aveţi doar ifose...eu sunt în librării...pe aici doar un cerşetor, e drept, fiul meu m-a sosit... |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2010-08-30 01:51:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pai cine a scris ca ei? Care este legatura, domnule profesor? Vi s-a parut ca am scris inegalabil ca maestrul Preda? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 01:19:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ecsintescu,
Am mai spus pe site: citiţi, citiţi marii autori. DAR NU SCRIEŢI CA EI! Nu că ei nu ar scrie bine. CI PENTRU CĂ OPERA LOR DEFINEŞTE ORIGINALITATEA ŞI PATTERNUL LOR. Toţi aceia care scriu precum alţii nu sunt decât, în cel mai fericit caz, nişte epigoni. Iar "opera" lor nu poate depăşi stadiul de pastişă. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 00:41:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Peia,
Credeţi că pe mine mă "atinge" afirmaţia cum că eu aş fi făcut un comentariu cretin? Aici sunt oameni inteligenţi care înţeleg şi evaluează! |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 00:35:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aveti dreptate Emanuel Cristescu. mII DE SCUZE. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:34:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corect. Acum am inteles. Europeea, cel mai iubit dintre pamanteni, eu |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:33:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cine vă pune să faceţi comentarii "cretine"! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 00:31:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Te distrez sau nu eu am încercat să-ţi deschid ochii. Nu din considerente juridice (deşi te afli şi la incidenţa lor) ţi-am sugerat să schimbi titlul. Ci din considerente axiologice. Niciun autor care se respectă, fie şi din considerente de orgoliu, dacă nu scrie o parodie ori ceva umoristic cu trimitere la un anume titlu, nu utilizează un titlu consacrat. Care îl pune din start într-o poziţie axiologic vorbind, de inferioritate în raport cu ceea ce am putea numi "stadiul cunoscut al creaţiei literare". |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 00:29:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, te iubesc. Ca-n seara aia. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:27:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI
\PETRINI SAU MP? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:26:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Uite, roagă-l pe dl. Corbu, că tot e p-acilea, să se ţină de cuvînt şi să mă baneze.
Să rămîi tu cu amanta, care s-a născut la începutul secolului trecut, adică pe vremea cînd tu visai metempsihoze genitale, să vă faceţi un cuibuşor de nebunii p-acilea! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 00:25:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dumneavoastra ati facut un comentariu cretin. Ce are titlul? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:25:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Definiti titlurile pardonabile
Ioane, ramane ca-n seara aia. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:24:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erată: cu acurateţe; diacritice; Pe fond,
PS. Îmi displac, mă disociez şi detest tipul de comentarii care se referă la altceva decât la text. Jenant. Presimit că escaladarea acestor mizerii mă va obliga să vă reduc nivelurile. Luaţi această intervenţie ca ATENŢIONARE. Pentru amândoi. Adică pentru ecsintescu şi pentru Ioan Peia. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 00:24:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ei, acum sa vorbim. Domnule Corbu.
Cel mai iubit dintre pamanteni. e un titlu si atat tot. America a lui Kafka a cerut Cia sa vina Amerigo Vespugi ce si cum. Ma distrati. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:23:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fleaşc!
Eşti şi tu miştocar!
Te ţin aşa pînă mîine dimineaţă!
Dar eşti o piftie fără conţinut!
Du' şi fă nani între lipii! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 00:22:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane,
parazitezi acest spatiu.
Nu ai replica. Morala ta e ca niste ochelari cu fund de sifon, te dai la dragute.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:20:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un titlu impardonabil. Aparţine pentru eternitate lui Marin Preda. Chiar dacă, poate, redă acurateţe trăirile eului auctorial, titlul trebuie necondiţionat şi de urgenţa schimbat.
Textul are erori de redactare uşor de depistat însă cel mai mare reproş care i se poate face este lipsa doacriticelor. Trebuie făcut acest minim efort de scriere atunci când vrei să faci literatură.
Pe fond o altă formă de declaraţie de dragoste. Un text mult mai puţin banal decât un altul care a apărut acum câteva săptămâni şi care avea, parcă, un singur rând! Un fel de trăire-meditaţie-pagină de jurnal frustă însă, repet, nu banală dar nici construită original. Textul se susţine prin rememberurile marca Marin Preda. Mai trebuie lucrat Mult. Trebuie depăşită faza declarativă şi miza preponderent sexuală. Percepţiile şi consideraţiile cu privire la moarte se susţin.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-08-30 00:18:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai te serveşte mămica adoptiva - muza cu ventuza, de! - iaurt cu linguriţa din lipiile ei castrafilite?
Cred că îşi injectează într-una lapte, în ailaltă vodcă, le ia la clătinat şi, după aia, ţi le vîră ţie în gingii, ca să creşti băieţel mare şi s-o calmezi!
O aştepta şi ea vreun remediu de calmare!
Din păcate, noatinul e cam boanghen şi pică-n nas ori de cîte ori dă s-o ia la trap! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 00:17:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Voi fi prezent la DEKO şi te voi asculta.
Îţi voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Şi, în funcţie de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numeşti… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă"
Avea 17 ani, pervertsule |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:14:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu, tu ma amuzi. Nu ti-ai dat seama? Fac studiu de caz pe tine. Cum poate un poet lovit de duh sa scrie tristic si grave si in acelasi timp sa fie o otreapa? Chiar nu stiu. E un atelier literar, poate explici. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:12:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce cotrobăie el, muierea lulii, pe net, doar-doar o afla ceva compromiţător despre mine, să-şi satisfacă instinctul de securist înnăscut !
Cred că ţi se-ncing sinapsele pînă la incandescenţă cînd îmi vezi numele pe undeva!
Te apucă pandaliile, cazi în amoc, ca băştinoasele de prin Tora-Tora.
Bîţîi din cap ca găina lovită de cianoză!
Dacă eu dispar complet de pe net, te transformi în liliac şi bîntui, capiu, prin peşteri, invocînd muza ta stafidită!
De unde? Ia-o de la Bellu, împăiaz-o, pune-i un arc în spate şi dă-i drumu' pe arătură, ca să nască pui de onanişti, ca tine!
Să ai şi ti fraţi de suferinţă! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-30 00:07:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane,
Tu m-ai chemat in a fi alaturi de tine. Acolo la suferinzi. Crede-ma ca nu pot. Chiar daca as putea sa ma dau bolnav si sa-ti fiu prieten nu as putea. Am 28 de ani, la dracu.
Da este rut. Ai abuzat literar fetita aia. Esti un batran. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-30 00:04:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce zici tu, măi tălîmbă?
Că ceea ce scriam mai jos, cîndva, se cheamă "rut"?
Bă, nu mai un anormal la cap, ca tine, poate gîndi aşa-ceva! Păi tu crezi că toată lumea se află în situaţia ta şi a babetei stafidite de lîngă tine, care te-a adoptat şi te întreţine în schimbul rutului - de data asta real! - pe care i-l serveşti, ori de cîte ori o podideşte estrogenul pe gură?
Taman tu vorbeşti, măi obsedat clinic, de rut?!
Tu, care şi la vespasiană eşti în veşnică agitaţie gonadică, pipăind fierbinte amanta cu cinci deşte şi zugrăvind pereţii cu exploziile tale testosteronice?
Bineînţeles că, drept stimul, o ai, alături, pe băbătia care-şi plimbă vibrează fesele în faţa ta, ca cadîna lu Hassan!
Dar ascultă aici: hierodula ta iubită e destul... de rut/inată, fraiere, ca să facă dintr-un mucos ca tine o biată sculă seminală de potolit simţuri recrudescente!
Cîtă mizerie de tip securistic e în tine, şomîlcule!
Ai învăţat de la tac-tu manipularea.
Inclusiv aia de auto/tandreţuri!
De păcălit, îi păcăleşti doar pe proşti! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-29 23:55:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Voi fi prezent la DEKO şi te voi asculta.
Îţi voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Şi, în funcţie de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numeşti… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă"
Ii scria unei fetite de 17 ani, pudibondul si moralul Ioan Peia. Batranul patimirii lui are accente pedofile? Sau doar sofeaza?
Cititi aici rutul batranului. Miruna avea 17 ani.
http://mirunavlada.wordpress.com/vrei-sa-vorbim/
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 23:11:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu,
ai un mess al meu..sticla40
hai sa vorbim acolo. Crede-ma ca vreau ca pe acest site sa se produca tineri.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 22:50:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aud paşii EI tropăind alunecând pe lespezi.
furtuna-i răvăşeşte părul.
în mână strânge spada. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-29 22:37:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu, esti total. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 22:26:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fără biberoanele ei este infirm! Şi mai face şi pe el de frică!
Da,fara ea sunt complet infirm. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 22:24:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
6 (şase) |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-29 22:24:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, lasa-ne in pace. Posteaza trsistice si cam atat. Batran bolnav dupa socializari suferinde. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 22:21:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane
Doar atat?
Esti bolnav, Ioane. Bolnav rau. Conspiratii, neputinte, batraneti. Ai cam iesit la pensie. Jignesti.
Europeea este un atelier literar. Sa vina copii. Sa vina poetii tineri. Faptul ca ramane ca-n seara aia, nu fericeste pe nimeni. E o tampenie.
Chiar daca ai abuzat literar o fata, acum ceva vreme. Si ea ti-a cam dat-o peste bot.
Iata :
Miruna,
Îţi postez aici un text care mi-a fost refuzat pe Agonia.
Acest text voia să vină, cumva, în întîmpinarea prezenţei tale la lectura de duminică.
După o scurtă voltă speculativă, el făcea referinţă directă la tine.
Probabil că l-au considerat ofensator sau periculos şi l-au refuzat.
Sau, poate, din pricina unei poveşti mai vechi, căci perti-priu-rile şi manevrele de culise funcţionează şi aici ca pretutindeni.
Dar, ca să n-o mai lungesc, iată textul, rugîndu-te să-mi spui ca, dacă îl găseşti ofensator, să-l retrag. Nici nu ştiu cum aş face-o, dar poate că îmi vei spune tu.
Critica şi poetica
Mi-am pus de nenumărate ori întrebarea: ce este poezia?
Ar fi un truism, desigur, fie şi numai să amintesc de faptul că nu sunt primul şi nici singurul.
Dar, în perimetrul atît unic şi atît de strict delimitat al fiinţei întrebătoare, atare interogaţie, dacă există, are particularităţi greu de cuprins într-o definiţie atotcuprinzătoare.
Dacă îi vei cere, spre exemplu, omului comun să îţi răspundă la acest tip de curiozitate exotică, este probabil ca prima reacţie să fie aceea a unei foarte suspecte priviri de om deranjat de la necesităţile lui strict fiziologice. Reacţie dublată de o remarcă abia reţinută (asta în cazul în care tipul nu are probleme aflate sub presiunea iminenţei) ce te va situa, cu precizie absolut ginecologică, într-un loc părăsit cu mai mult sau mai puţin timp în urmă.
Dacă îl întrebi pe un haisictirist – termenul încercînd a cuprinde în corpusul său noţional acea categorie specială de indivizi căreia îi pute şi ozonul – dacă vei face o astfel de întrebare, deci, vei afla că locul cu pricina, de care făceam vorbire mai sus, devine, brusc, de o tuşantă realitate şi ţi se va servi, ca drept corolar, o realitate supermanifestă, adică un fel de poale ridicate-n cap, spre hazul siderat al mahalalei.
În fine, să părăsim straturile sociale oareşcum insensibile la un asemenea tip de „evanescenţe” şi să încercăm a pune întrebarea unui – cum să-i spunem ca să nu tresărim premonitoriu?… totuşi, să-i spunem, din lipsă de echivalenţe eufemistice, Critic, – musai cu „c” mare! Adică, printr-o definire scurtă şi neambiguă: un fel de priceput de serviciu în ale artelor lingvisticii, arte evaluate după miros, grad de iluminare, sintaxă, paralaxă şi… rude-mpărăteşti! Căci, în fauna atît de pestriţă şi laborioasă a mînuitorilor de vorbe, fără domnii aceştia s-ar rupe, drept în două, axis-mundi a hermeneuticii universal-descifratoare.
Ei bine, aici, la domnul Critic (încă nu abandonăm majuscula), lucrurile se complică un pic. Nu vom avea de-a face, ca în precedentele cazuri, cu by-pass-uri pompieristice ale problemei. Nu. Aici va trebui să avem pacienţa de a asculta lungi tirade rezonante despre ce? cu ce? care? unde? cît? şi, mai ales, cum?! Toate aceste comprimate definiri ascunzînd o basculantă de argumente arhitecturale, începînd cu alfa şi terminînd cu omega compilaţiilor lingvistice, mai pe scurt, un fel de scărpinături olteneşti cu mîna stîngă la urechea dreaptă, care, în final, îi va tăia interlocutorul pofta de literă şi, implicit, de viaţă. Dar nu putem face mofturi, nu-i aşa? dumnealui este zeul responsabil de Metaforită şi Epitotecă. Fără el, clasificările făcute după rit, gen, specie şi fecunditate, sunt inexistente.
A nu se înţelege că afişatul meu dezgust faţă de aceşti domni are un caracter rebarbativ, resentimentar, renegant, ABSOLUT. Nu. Am întîlnit gîndire critică, – nu dau nume, căci nu e locul şi momentul – de un superb bun-simţ. Cu eleganţă şi tact evaluatoriu, acel tip de prestaţie introspectivă reuşea să lumineze un pic orizonturile. Nu clasa, nu surclasa! – ci doar schiţa un balet de discretă gestică în jurul cărţii puse în discuţie.
Dar tipul acesta de critici (am renunţat, din respect, la majusculă!) sunt aşa puţini că, de cele mai multe ori, e de preferat să apelezi la judecata simplă, simpatic subiectivă, cordial generoasă a chiar slujitorilor artei în cauză (cu menţiune necesară că toate aceste idealităţi sunt posibile în situaţia seductivă a completei lipse de orgoliu, cît priveşte creatorii aduşi în discuţie…).
Revenim, deci, în demersul nostru apologetic, spunînd: judecata mai sus menţionată, nu e profesionistă, ce-i drept, dar e frustă, netrucată, cinstită, la modul nesofisticat şi… (ce frumos sună, iarăşi! dar suntem nevoiţi să ne oprim din tiradă, urmare a unei pene de obiectivitate, consecinţa neplăcută a unei reflecţii în genul: „adică de ce ar fi el mai bun ca mine?!”… căci undeva, în spatele scenei, un mic demon vîră cărbuni în soba încinsă a geniului în devenire, care lasă, cu greu, loc unui alt geniu în devenire!)
Altcum, ia uite ce frumos am putea continua apologetica: un poet şi numai un poet poate spune despre alt poet ce crede, – simplu, într-o peripatetică cuminte şi generoasă, pe limba lucrării pe care o receptează, în calitate de meseriaş – unul mai aparte, ce-i drept, dar, la limită, cam tot de acelaşi calibru. Vag sistemic, abundent intuitiv. După sonul meseriei pe care o practică. Urmînd regula de trei simplă: dacă „a” este de trei ori mai mare decît „b”, atunci „c” ia valoarea „z”! Şi, gata, – alfabetul marii revelaţii interpretative.
Aşadar, prefer să întreb poeţii ce cred despre poezie, şi mă mulţumesc cu cîteva explicaţii sumare, dar trase drept în ţintă. Şi, mai ales, prefer să-i las pe ei să binecuvînte, aşa, după cum e bine să laşi mamele să vorbească despre copii, nu doctorii pediatri, căci ele ştiu cel mai bine a le scoate în lumină abilităţile, sensibilităţile, frămîntările ascunse.
Aşadar, Miruna Vlada, vreau să te aud vorbind tu, despre tine, despre cum gîndeşti în afara elegantului tău spaţiu tău poetic şi, coincidenţia opositorum, cum regîndeşti înlăuntru. Căci, oricît ai susţine că te confunzi cu poezia în „tătă vremea”, dă-mi voie să-ţi spun că nu eşti sinceră. Vreau adică să-mi explici, faţă către faţă, cît de stîngace eşti în relaţiile directe cu lumea, cu viaţa, cu iubirea, cu supravieţuirea, cu moartea, atunci cînd, silită de situaţie, nu poţi evada în ţarcul poetic în care ai privilegiul de a da edicte lirice.
Căci poezia, după părerea mea – iată o posibilă definiţie! – este emfaza de circumstanţă a unui individ care îşi permite, favorizat de soartă, să se complacă în atitudini aristocratice, de nemuritor sanctificat în plină vieţuire, prin profund contrast cu acel muritor care se sfîrşeşte într-un anonimat complet neliric, absolut nelevitant, perpetuu neglorios.
Voi fi prezent la DEKO şi te voi asculta.
Îţi voi testa sinceritatea.
Te voi judeca.
Şi, în funcţie de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numeşti… muritoare fără glorie.
Nicidecum, poetă.
PS: Aceasta nu înseamnă că, cel puţin pînă în clipa de faţă, în plan exclusiv poetic, – al mînurii cuvîntului, vreau să zic – nu te aşez în topul celor mai abile reprezentante feminine în materie de texte lirice, alături de Ruxandra Novak şi Elena Vlădăreanu.
Cu delicateţe,
Ioan PEIA
Succes duminică!
Răspunde
Miruna Vlada
Noi 14, 2008 @ 17:37:49
domnule peia
1. nu mi se pare ofensator textul pt ca nu il inteleg. are niste fraze alamicate si putine idei clare. intrucat nici macar faza din final cu muritoare de rand dar in nici un caz poeta nu o inteleg. textul e oriucm plin de sofisme. am renuntat de mult sa mai urmaresc astfel de diatribe. rigoarea primeaza.
2. va astept acolo. iar sinceritatea nu se judeca si nu se masoara in vorbe.
intru poezie
Miruna
Răspunde
ioan peia
Noi 15, 2008 @ 05:36:38
Rigoare?!
Mă uimeşti, Miruna!
1. Sofiştii, despre care pomeneşti cu un uşor dispreţ, erau foarte riguroşi. Aveau sistem, cultivau arta elocvenţei, adică retorica, arta disputei – euristica şi arta demonstraţiei – dialectica. Pentru ei, cunoaşterea regulilor vorbirii, precum şi priceperea de a o folosi eficient, era extrem de importantă.
Ei îi învăţau pe auditori cum să folosească JUST cuvintele.
Apropo de asta, Miruna, îţi pare că poezia e o modalitate de folosire JUSTĂ a cuvintelor? Că, în poezie, nu devin ele simple jocuri de alungat plictisul elitist al celor ce cred că practica aglutinării de noţiuni complet incompatibile ar fi cine ştie ce artă? Este altceva poezia decît un delir gratuit de “măsuri eronate” ale lucrurilor – apropo de renumitul sofism al lui Protagoras? De mimare a realităţii? Realitate în care tu, Miruna, – şi cînd spun asta vorbesc despre realitatea extinsă: Miruna! – eşti extrem de stîngace? Şi urmare a acestui fapt, evadezi în ireal, în menajeria de vorbe? În, mă rog, ceea ce, eufemistic vorbind, numim poezie? Nu găseşti că ea, această eufemă de carnaval, este tot un fel de “sofistică”, total lipsită de sistem? Adică un bla-bla cu justificări fragile? Căci, exceptînd poezia clasică, a cărei transparenţă şi al cărei descriptivism au devenit, între timp, neingurgitabile pentru mulţi, poezia de “după clasicism” – generic vorbind – această poezie nu ţi se pare a fi o aberaţie cu tichie de mărgăritar? Începînd cu avangardiştii şi terminînd cu două-mii-optiştii?
2. “Siceritatea nu se judecă şi nu se măsoară în vorbe”, zici tu?
Dar în ce?…” Întru poezie”?!! Care ce ar fi ea, această poezie? O înşiruire de vorbe… fără de măsură, îndrăznesc a spune
Miruna, ai un talent de excepţie, dar o profunzime de cugetare superficială. Nu vreau să te jignesc, ci doar să îţi spun că, adăugînd, peste talent, informaţie, foarte multă informaţie, diversă şi solidă, poţi să treci dincolo de superficialităţi artizanale, cum ar fi poezia de un rizibil cotidianism care se practic, asiduu, astăzi. Da, poezia trebuie să devanseze cu mult gregarităţile noastre zilnice, jurnalismul mistificant al cartofilor prăjiţi şi tampoanelor de vată însîngerate, al nazurilor metabolice şi al erotismului deşănţat. Poazia trebuie să transgreseze realul pentru a-şi împlini menirea: anume aceea de a revela adevăruri esenţiale.
3. Voi, toţi tinerii aceştia jemanfişişti şi extravaganţi, uitaţi adesea că instrumentului de bază al limbii cu care operaţi trebuie să-i acordaţi un minimum de respect: norma gramaticală folosită corect!
Răspunde
ioan peia
Noi 15, 2008 @ 05:40:37
Rectific: “Pentru ei, cunoaşterea regulilor vorbirii, precum şi priceperea de a le folosi eficient, erau extrem de importante.”
Răspunde
miruna
Noi 15, 2008 @ 16:28:58
domnule peia,
eu nici nu stiu daca mi-ati citit vreun poem dar vad ca vorbiti despre poezia de parca ati sti despre ce e vb dar generalizati fara masura – cum scrieti voi tinerii jemanfisiti.. come on…
nu cred ca e necesar ca intr-un comentariu pe blog sa faceti uz de marile cunostinte clasice pe care le aveti. nu ne umflam muschii si blogul nu este ocazia pt asa ceva. daca nu considerati ca scriu poezie f bine. cititi alti poeti care scriu acea Poezie care va spune adevarurile esentiale. desi apare un nonsens in ce spuneti – de ce opuneti realitatile cotidiene cu adevarurile esentiale: adevarurile astea nu pornesc de la simturi ca sa ajunga in creier si suflet? nu zicea platon (na ca nu sunt chiara asa toanta… glumesc evident) ca trebuie intai sa vedem aparentele lucrurilor ca sa ajungem apoi in afara pesterii, la adevarul lucrurilor?? cam asta cred ca face si asa zisa poezie a biografismului si a cotidianului pleaca de la sine si ajunge in profunzimile sinelui… iar daca nu ajunge la nici o profunzime inseamna ca lumea asta nu mai ofera posibilitatea unei asemenea elevatii pur si simplu.. in fine, e lunga dezbaterea.
si as vrea sa imi dati exemple de neatentii gramaticale in poezia pe care generic si dispretuitor o numiti a cotidianului a tinerilor…
oricum din mesajul asta mi-ati dat impreisa unui om care nu scrie dar vrea sa ii invete pe ceilalti ce e scrisul si marea poezie…. ceea ce denota o lipsa de masura.ca si cand ati crede ca noi ne aflam in intuneric si dvs ne iluminati… asta e impresia cu care raman..
Răspunde
ioan peia
Noi 15, 2008 @ 21:07:36
Cîteva iuţi corecturi, Miruna:
Exceptînd noua ta carte, pe care nu am avut de unde-o procura, cunosc cam tot ceea ce ai scris. Despre cartea recentă am citit numai referinţele. Nu cred că ai fost atentă, dar am menţionat mai sus că te afli în topul preferinţelor mele, alături de alte două poete. Şi nici că-mi trece prin cap să te flatez.
Relativ la mr. Platon:
Acesta nu a spus că “trebuie să vedem aparenţele lucrurilor”, ci doar că ne supunem unei astfel de erori, drept care aşa le şi vedem: aparente. Urmare a acestui fapt, nu putem afla adevărul obiectiv pe calea simţurilor. Pentru a-l afla trebuie să renunţăm la datele furnizate de către ele, să fii orb, surd, să te cufunzi în tine, să-ţi reaminteşti ideea originară. Stare pe care o numea “anamnesis”.
Nu să te tăvăleşti în cotidian.
Invocarea lui Platon aici este complet nepotrivită. Ce spui tu este o teză de tip materialist.
Apoi, Platon vorbea despre esenţe, despre paradigme, nu despre tampoanele de vată! Despre inducţie şi deducţie, despre oponenţa lui a exista cu a nu exista, despre categorii etc, nu despre “placente pronografice” şi “instincte de căţea”. Te afli, cu alte cuvinte, într-o sublimă oponenţă de sistem cu dl Platon, care presupun că ştii ce ar fi făcut cu domnii poeţi!
În fine, dacă te-ai supărat, zic că ai făcut-o cam prea repede şi cam prea neproductiv. Eu nu acuz, deşi tonul pare să aibă această nuanţă, ci doar pun problema. Dacă aş fi respins poezia tinerilor, nu aş fi avut în bibliotecă aproape tot ce s-a scris esenţial în ultimii 18 ani. Cunosc, Miruna, foarte bine lucrurile astea şi chiar pot face departajări valorice. Nu bat cîmpii. Mănînc poezie pe pîine. (Ba chiar şi încerc a scrie, deşi cu mai puţin succes ca tine…)
A, că nu sunt un domn critic plin de ifose, asta-i altceva. Repet: eu doar puneam problema…
Şi nu voiam să “iluminez”! – cam stîngace expresie, nu găseşti? – pe nimeni. Aceasta, pentru că iluminarea pare, mai degrabă, un fenomen de nuanţă reflexivă.
Nu, nu neg, grosier şi necritic. Chiar susţin că e dreptul vostru de a căuta noi modalităţi de expresie, altcum poezia s-ar anchiloza. Unii chiar şi reuşesc. Eu am dubii, însă, asupra domeniului investigat de către voi. Îl găsesc facil şi vulgar – e dreptul meu, nu? De cîteva mii de ani, începînd cu Ghilgameş şi pînă hăt-încoace, poezia nu se coboară în noroiul străzii, ci are aspiraţii mult mai rafinate: a descoperi ce se află dincolo de realitatea imediată, a transgresa realul. A investiga marile taine existenţiale, marile teme, fără a le tîrî prin molozul metabolic al omului comun. Comuni sîntem o viaţă, atinşi de aripa graţiei numai uneori.
Iar ca problemă de stil: nu găsiţi că demetaforizarea completă a discursului liric, duce la uscăciune şi prozaism sec? Chiar speraţi să captaţi atenţia publicului cititor de poezie, în componenţa lui mai puţin… elitistă? Mă îndoiesc.
În fine, ca o observaţie de bun simţ: nu cred că-ţi poţi permite să mă trimiţi la plimbare pentru a citi ce-mi place, – altceva, altundeva, oriîncotro… Orice tip de scriere aţi promova voi, – noii şi prea gureşii reformatori! – nu faceţi lucrul acesta într-o rezervaţie de zimbri, nu scrieţi numai pt superiniţiaţi, căci aceştia, ori sunt foarte rari, ori se fac că pricep, doar aşa, de amorul artei! Şi parcă audienţa subţirică nu cred că e de natură a vă gîdila orgoliul cel poeticesc, mi se pare mie că mi se pare!!
Apoi, se întîmplă că literatura nu este numai felia voastră de magiun. Întîmplător, convenabil au ba, mai sînt prin preajmă şi alţii care, culmea! nu pot fi supuşi unor interdicţii de genul: “nu-ţi place, cumpără de la altă tarabă”!
Sîntem noi amărîţi şi plini de jeg, dar sîntem, asta-i partea proastă, în calitate de consumatori. Şi nu cred că avem nevoie de paşaport diplomatic pentru a trece graniţa “marilor iniţiaţi”!
Sau vom fi calificaţi drept nişte idioţi nativi, din start, de vreme ce îndrăznim a supune judecăţii noatre neconforme cele experimentate, şi, ca atare, avem interdicţie absolută de acces la înaltele voastre inspiraţiuni? Dă-mi voie să-ţi spun că e o aroganţă oarecum deplasată să pretinzi asta, parcă…
Mă întreb dacă un critic consacrat ţi-ar fi vorbit astfel, cum ai fi reacţionat!! Desigur cu blîndeţe… tezistă!
În fine, să nu te deranjeze tonul meu, eu chiar cred că despre poezie trebuie discutat la modul acesta, iar nu însiropîndu-ne părerile şi discutînd mieros despre talentul nemaipomenit pe care tocmai l-a descoperit şi promovat ics şi igrec. Căci nu se ştie de unde apare un zet, la fel de scrutător în hermeneutică, a cărui părere să nu prea coincidă cu a primilor, etc. Deci, atenţie la circumstanţe!
“Neatenţii gramaticale”, cum le numeşti tu?
În poezie, evident că nu poţi avea genul ăsta de “neatenţii”, căci, după cum este ortografiată, – fără semne, fără pauze, fără departajări sintactice nete – oricine poate scrie, scutit de teama de a fi acuzat de necunoaştere a scrierii corecte. Dar în scrierea obişnuită? Dacă reciteşti, chiar şi răspunsul de mai sus către mine, nu-i găseşti greşeli? Ia te uită cu ceva mai multă atenţie!
PS: Pentru că te-ai supărat şi nu doresc să creez un anume tip de presiune incomodă, aflîndu-mă în sală, în momentul lecturii, nu voi mai fi prezent.
Scuze!
Suces, totuşi!
PPS: Dacă singurul scop al unui blog este acela de a inventaria păreile bravissime despre persoana celui care îl posedă, atunci trebuie specificat, în mod expres, acest lucru.
Răspunde
miruna
Noi 16, 2008 @ 11:08:21
Răspunde
miruna
Noi 16, 2008 @ 11:11:17
ok. comentariile sunt utile dar e clar ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. era interesant sa vii sa-mi asculti noile peoeme care nu mai sunt cu vata si catele
fiecare pasare piere pe limba ei. si sunt juste comentariile la platon. dar eu sunt si pro simturi
si da pe acest blog s epoate dezbate despre poezie dar nu luand-o pe aratura si vorbind prea generalizat (voi poetii reformisti…) in fine pe un ton asa dispretuitor desi orice tip de dezbatere e constructiv pana la urma ca ne ajuta la defulare
Răspunde
ioan peia
Noi 16, 2008 @ 20:19:03
îmi poţi trimite şi mie poemele citite de către tine azi?
Răspunde
corina
Ian 14, 2009 @ 16:56:58
Bravo!
Răspunde
Alex Scania
Ian 30, 2009 @ 12:41:08
Bai fratilor,
citesc de mai bine de o ore si jumatate dezbaterea dintre dl Peia si Miruna si pot spune ca subiectul discutiei impreuna cu remarcile celor doi ma amuza copios….si ma face sa va compar cu niste CASCADORI (adica ei nu sunt actori desi joaca in filme si nici nu isi rup gatul asa cum “insufla” scena din film. Se cred importanti insa -asa ca voi-spunand ca daca nu facea el cascadoria nu iesea nimic,nici din scena si nici din film mare lucru.
Eu nu va zic decat atat: NU FITI CASCADORI !! Discutati fratilor pe text – chiar si cu el in fata si-o sa vedeti ce dezbatere interesanta iese.
P.S. Lasati-l pe Platon fratilor ca el saracu’ nu are nici o legatura nici cu faptul ca Miruna scrie poezie si cu atat mai putin cu dl Peia,care o citeste!
Respect anyway !
- macar voi dati dovada ca mai stiti cate ceva si ca IDIOCRATIA nu este chiar asa aproape cum ma speriasem.
“Succesuri” |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 22:20:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O manea cufurită, cu binecunoscutele inserturi porno, fără de care scribălăul nu poate convinge. Pe alţi scribălăi de acelaşi calibru şi profil psihic, desigur.
Înşiruire fotografică, pe sistem blitz, de evenimente subţiri, ca semnificaţie, deşi, pe fundal, contextul ar fi putut fi unul foarte dramatic. Cu toate astea, derizoriul e la el acasă, nu poţi face doi paşi fără să te poticneşti de intenţia neserioasă de a şoca.
Speculaţii complet gratuite, de un subiectivism minor, care converg spre acelaşi mod neserios de a trata subiectul:
"amorul livresc al Matildei, una din cele mai mari curve din istoria literaturii romane."
I-auzi! Da de unde ştii tu, mă belitule, îţi vine să-l întrebi, ai cumva la tine vreun curvometru, să măsori adîncimile insondabile ale pubisului literar?
"Cred ca m-am masturbate de cateva ori privind poza aia cretina. Avea niste picioare dumnezeiesti si o calitate a hartiei absolut bestiala."
Realizaţi, desigur, dimensiunea psihoidă a elementelor aduse în atenţie! De fapt, este veşnicul coronat opus, care-l defineşte compozit pe obsedat.
Tipul se crede un fel de Sade redivivus. Aproape că te întrebi cum de nu a sărit, brusc, la asistenta aia, să-i smulgă din mînă seringa şi să i-o înfigă în gît, după care să o posede citostatic pe noptieră!
Să mai pomenim de infantilităţi fals-metaforice, de genul:
„Un soare care nu stie sa scrie, nu are carnetele si nici calendare si nici nu ia anticonceptionale pentru ca nu-I trebuie.” ?
Laitmotivul este plimbat pe ici, pe colo, de la Marin Preda, la nu ştiu care precepte sectante şi sfîrşeşte în cogitaţiuni mustind de banalitate flăcăiască, par ex.:
“Moartea, m-am plictisit de ea si cred ca a simtit asta. Ne-am despartit prieteni.”
Ce să-ţi spun! Probabil că era “moartea-n vacanţă”, pe plajă, la Tekirghiol! Şi-a făcut mendrele cu puştiulică şi, recunoscătoare şi idulgentă, l-a lăsat să mai facă niţică umbră pămîntului!
Finalmente, mai dă o raită pe la muză, ca să-i cotrobăie sub bluză! O şi numeşte pe muza aia, dar nu am descoperit-o în dicţionarul de obscenităţi!
Fără biberoanele ei este infirm! Şi mai face şi pe el de frică!
De gramatică nu mai pomenim, pentru că a învăţat-o laolaltă cu Guţă!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-08-29 21:05:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"de ce faceti aluzii vadit sexuale"
Pentru că nu sîntem atît de geniali încît să ne masturbăm pe site în direct, la ore de vîrf. Nu toţi pot avea talentul fastidios (pentru tine: nesărat) de a dezvolta unicul şi puerilul motiv "te oftici" în maniere "tweedle".
Un pic mai sexual, textul ar fi fost mortal!
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2010-08-29 18:35:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, multam.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 17:52:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Având în vedere că experienţele sunt unice şi că raportarea fiecăruia la ele este şi ea personală, este cât se poate de caraghioasă şi previzibilă reacţia personajelor civilizate din panoplia europeeană: ei suferă, iubesc, se închină în faţa bisericii, în intimitate, ortografic. Răzbunarea pare a fi unica reacţie publică, dat fiind faptul că exhibiţionismul lor e de cu totul altă natură, aşa, ca visul unei nopţi de vară.
În altă ordine de idei, mergând pe linia subţire dintre Eros şi Thanatos, poate autorul îşi va sublima trăirile şi într-o altă formă de potolire a dorinţei decât cea naturalistă (vitalistă): dorinţa se împlineşte, liniştea de după te apropie de moarte (vezi tristeţea postcoitum a bărbatului), fantasma infirmierei sexy (moartea la romani era un personaj feminin), cea care potoleşte dorinţele, şi, ca orice moarte este, de fapt, o nouă germinare – aşa s-a născut şi Forrest Gump.
Moartea poate fi sexy, ne spune ecsy, la fel cum sexul, biologicul, irumpe plenar în spaţiul morţii, o spune tot el, suficient de serios, şi având în vedere ce a postat până acum pe europeea, suficient de autentic. După modul în care încheie, să ne aşteptăm în viitor la o sublimare a erosului şi o potenţare a fantasmelor în spaţii mai rarefiate şi mai luminoase, în acelaşi timp, decât cele ale mlaştinilor freudiene?
Nimic nu ne îndepărtează de moarte mai mult decât iubirea, o spun Oscar şi tanti Roz în piesa lui Erich Emmanuel Schmitt, la Bulandra
un vot pentru suflet
chiar dacă
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2010-08-29 17:44:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA,
ce eforturi am facut eu pentru a demola? faptul ca am analizat debutul 50+ in compuneri imberbe botezate eseuri? Faptul ca am replicat frustratilor care se cred tristici in poezie, genii neintelese iar in fapt sunt niste badarani grobieni, care, culmea tupeului mai vor sa si flirteze in suferinta pe livehealth?
Si daca ecsintescu ar fi fost un demolator, voi ce ati fost. Unde este exemplul vostru creator sau moralizator? Va ascundeti in spatele varstei si colportati infantil la stapan. Asta e exemplul vostru civilizator. Ecsintescu nu a cerut nicioadata ridicarea nivelului cuiva.
CTA, am o neclaritate.
Si tu si altcineva tot face aluzii sexuale in comentarii. Voi doi sunteti prieteni in clubul ala de suferinzi? Reprezinta acest lucru o frustrare? Doi intelepti, eseisiti si poieti, pentru care iubirea are doar o finalitate eterica si platonica, de ce faceti aluzii vadit sexuale.
Refulare?
Sa fii iubit. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 17:44:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu,
Ma bucur ca bei beri si citesti. Candva faceam si eu acelasi lucru,cu precizarea ca eu nu cadeam de pe scaun. lol.
douamiista abordare criticoida.
sincere felicitari tanarului autor ("astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut")
aici ai atacat gresit!
repet, mai sunt cateva chestii.
Ti le-as spune dar nu prea imi place sa port borba, intelegi tu la ce ma refer.
oricum, apreciez nevoia ta de a parea sarcastic ceea ce este oau. si mie imi iese mai greu cateodata.
notre respect |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 17:37:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"este un atelier literar"
Greu de închipuit că ar mai fi aşa ceva după eforturile pe care le-ai făcut pentru a-l demola de cinci ani încoace (includ şi perioada intrauterină şi preconepţională). Dar merită felicitări şi cel ce cu care polenizezi (stamine şi pistil) mereu atît de cordial.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2010-08-29 17:20:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
revin (dupa cateva beri am reusit - cu greu - sa termin)
dragi colegi, cred ca am avut ocazia sa citesc un puternic poem in proza de factura postmoderna (ma gandesc aici la elementele de deconstructie si autobiografism), dar preluand totusi intr-un mod inedit cateva teme si procedee stilistice optzeciste (tema mortii, a incestului, transcendenta, metafora, idealismul).
domnule CTA, avand in vedere tumultul specific varstei, as zice sa nu cramponam in detalii minore legate de ortografie sau altele asemenea.
sincere felicitari tanarului autor ("astazi fac trei ani si trei luni de cand m-am nascut") pentru exceptionala realizare
astept cu emotie, totusi, verdictul critic al doamnei Elena Stefan, o specialista recunoscuta a gen(i)ului ecsintescian.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-29 17:05:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA,
argumenteaza pls. este un atelier literar nu un loc unde se aduna doi frustrati.
|
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 16:28:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici vorbă, eşti incorigibil. Limba română e pentru tine un veşnic masturbator. Iar textele - poluţie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2010-08-29 16:23:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dar, pentru ca este un atelier literar si nu un loc unde frustratii, prieteni in retelele de socializare pentru suferinzi, isi refuleaza tarele neputintei, te rog sa-mi spui ce ti se pare firav si ce este debil la acest text. Argumenteaza, pls. Accept si compuneri. Notre respect. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 16:22:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
este ca te oftici? nu vrei sa-mi corectezi ortografia? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 16:20:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Textul, între firav şi debil. Ortografia genitală (t-ul nu este un typo).
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2010-08-29 16:18:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am vazut si asta, Radu. Te astept. Mai sunt cateva.
Sa fii iubit! |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 15:33:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pe mine m-au impresionat (printre altele), ingeniozitatea aproape picturala cu care, utilizand resurse ortografice minore, autorul reuseste sa reanimeze epitete aparent uzate, cum ar fi "negru".
ia cititi aici:
"asistenta care iti fixeaza reminiscenta visului cu ochii ei mari si negrii"
sau, prin repetitii abile, sa penetreze retina placida a cititorului sufocat de lecturi erotice gen Sandra Brown:
"tie itie este rusine"
timpul (si emotia) nu-mi permit acum sa citesc mai departe, si sa dezvolt acum un comentariu coerent, voi reveni |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-29 15:15:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aia cu hartia am vazut-o si eu. o sa modific. recunoste ca e o licenta foarte tare aia cu calitatea hartiei.
citeste mai atent, pls, ambele paragrafe.
multam de trecere. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 14:56:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ecsi, ia reciteşte paragraful al doilea. Care asistentă stătea cabrată, cea din T de V, cu picioare frumoase şi hîrtie(!) de calitate, ori de cea reală din primul paragraf |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-08-29 14:29:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multam, Adrian.
E un text in prim draft. Fiind un atelier literar astept din partea tuturor si alte sugestii si reclamatii. Multam de trecere si semn. |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 14:02:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Chiar dacă textul este neîngrijit, fondul e unul bun. Votez. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-08-29 13:01:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Cioaca, va multumesc pentru trecere. Si in ciuda polemicilor dintre noi va asigur de tot respectul meu.
Am un prieten S P. Este plecat in America de prin 2000. Carte verde sau ceva in genul asta. Primii 2 ani imi spunea ce mult ii lipseste Romania si ce greu e acolo, departe de tara. Va spun ca era de stanga ca orice moldovean care se respecta. in fine. Ne-am intalnit anul asta. Am vorbit despre alegeri. A fost presedintele unei sectii de votare din Chicago. L-am intrebat daca s-a furat. Mi-a spus ca nici dracu nu-l vota pe Geoana si ca ideea de furt il jigneste. Acolo nu se fura. L-am intrebat de ce nu l-a votat pe Geoana. Replica a fost usor ciudata. Nu suport comunistii. Pai ii suportai, i-am zis. Da, dar nu stiam povestile romanilor de aici. Si mi-a spus cateva zeci. Iar daca S.P. prietenul meu inginer topograf, acum inginer sef la Motorola, nationalist stangist, imi spune ca America e mama lui adoptiva, inseamna ceva. Nu radical, in ceea ce priveste parerea mea despre exil, dar inseamna. Vroiam sa va spun asta dumneavoastra.
Notre respect! |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-08-29 03:28:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred ca m-am masturbate de cateva ori privind poza aia cretina.
(Escintescu Virtual)
docorii, ce-s niste caini,
n-au dat poza la o parte,
ci-acestui bolnav aparte
i-au pus catuse la maini. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-08-29 03:15:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cand ai organ infernal,
imi spune Ecsi, sfatos,
chiar pe un pat de spital
poti sa ai un vis frumos. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-08-29 03:09:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|