|
|
|
|
|
|
|
|
|
Toamnă ante-portas |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
E toamnă și noaptea se-ntinde de parcă
Pe Calea Lactee mor ultimii sori;
E toamnă și vântul începe să toarcă
Lungi stoluri de păsări din caier de nori;
E toamnă și ultimi(i) fluturi din arcă
Prin rui osuare n-au poftă de flori;
E toamnă și-n plasa de unde o barcă
Se zbate cu mine la piept până-n zori.
E toamnă și umbra copacilor moare
În apa impură a ochiului meu;
E toamnă; îmi umplu plămânii cu sare
Și-mi sting lumânarea de veghe din seu;
E toamnă prin frunze cu trup de fecioare;
Mi-e carnea ușoară și sufletul greu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Remarc abia acum cacofonia din primul vers... Am sa incerc sa o remediez...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-08-08 18:38:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
inspirat de cugetarea doamnei Elena Stefan: Poate, autorul nici nu bănuiește adevărata semnificație a acestui pasaj. Dacă timpul i-o va permite i-aș sugera să recitească acest pasaj pe la vreo optzeci de ani!, am scris urmatoarea replică:
- afară e iarnă? - nu. junghiu' te-ncearcă.
e mai, boșorogule, ninge cu flori!
- atunci din botanice fă-mi o mahoarcă.
sunt trist, decrepito... - visași în culori
deja, faraoane: nădragii ți-s leoarcă.
- e logic, luptai cu șalăii-n vâltori
eram cu prietenii, trei într-o barcă,
vâsleam în furtună... - sub ochi ai urdori
cât nuca, ghiuje. sub nas, lumânare
de muci. vin la mama să-i șteargă cu seu.
- ții minte sonetul cu "rui osuare"?
să-l cauți, îi place lu' unu, Hașdeu...
- îl știu, menestrele. tu bei sunătoare,
el trage la whisky. parșiv. derbedeu. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-08-08 18:08:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Utilizez adesea cuvinte pe care mulți le califică drept barbarisme însă contextul respectiv demonstrațiile ideatice, în opinia mea, le impun.Așadar, utilizarea cuvintelor mai mult ori mai puțin singulare într-un text nu mă sperie.
"rui" în acest poem mi se pare stingher însă mă bucur să aflu că nu necesitățile prozodice l-au impus. Aparența, cel puțin, către o astfel de idee conduce. Însă nu am niciun motiv să nu-l cred pe autor.
Asta nu schimbă cu nimic părerea mea despre poem. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2010-08-08 18:04:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
2. rui osuare
Acestea sunt osuarele rui. rui nu este inserat in text din necesitati prozodice.
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-08-08 17:19:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Raspuns:
1. deoarece am decis sa nu caut alte cuvinte pentru a pastra intact tiparul prozodic cuvantul ultimii ma tradeaza: emistihul care il contine are 7 silabe.
2. rui osuare
Acestea sunt osuarele rui. rui nu este inserat in text din necesitati prozodice. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-08-08 17:17:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"ultimi(i)" cuvântul nu trebuie opționalizat. Singura variantă care nu strică poemul este "ultimii"
"rui" - factice spre livresc, inserat în text exclusiv din necesități prozodice. Sunt multe alte cuvinte monosilabice care ar putea îndeplini atât funcția prozodică, pe de o parte, cât și funcția poetică, pe de alta.
Am început cu obsevațiile însă, poate, trebuia să fi început cu aprecierea: un poem reconfortant, ingenios și scris cu talent.
Frumos pe ansamblu, excelent în pasajul:
"E toamnă și umbra copacilor moare
În apa impură a ochiului meu;
E toamnă; îmi umplu plămânii cu sare
Și-mi sting lumânarea de veghe din seu;
E toamnă prin frunze cu trup de fecioare;
Mi-e carnea ușoară și sufletul greu."
Poate, autorul nici nu bănuiește adevărata semnificație a acestui pasaj. Dacă timpul i-o va permite i-aș sugera să recitească acest pasaj pe la vreo optzeci de ani!
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2010-08-08 12:37:41 |
|
|