|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doi de mine-n urma mea |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
Eram împărțit
la trei de mine.
Existam haotic,
lăsându-mă pradă oricărui
mie.
Rar preluam comanda
eu,
responsabil cu ființarea.
Ceilalți doi de mine eram
mai puternici.
Unul acționam atipic și parcă
nu reușeam nicicum să mă stăpânesc.
Mi-a trebuit mult timp
să aflu
pe care trebuie să mă strâng cu ușa,
pe care să mă înving,
care din mine voi merge
în umbra mea.
Acum,
de câte ori încep să mă clatin,
mă mângâi pe amândoi
și-mi iau două înghețate.
Eu nu mănânc;
plec liniștit mai departe!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Da, Vero!
Frumos ai scris. Și structura este aproximativ asemănătoare.
Îți mulțumesc pentru semn și versuri.
Eu citesc tot pe Europeea dar nu prea mai las semne.
Sunt alții specializați în meseria de critic și comentator!
Cele bune! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-07-20 19:31:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interesanta idee, Cristi. Sa fiu sincera, si eu am avut-o si am pus-o intr-o poezie pe care cred ca am postat-o la vremea ei. Uite, ti-o copiez:
Floarea
O floare
A căzut întâmplător
La picioarele mele
Și sfâșiate
De lumina ei
Firimituri de eu
Au țâșnit în juru-mi.
Adună-ți firimiturile
Mi-a poruncit partea de mine
Rămasă întreagă.
Am luat atunci una din fărâme
Și am ascuns-o cu grijă
În căușul palmelor.
Iar ea a devenit
Din acea zi
Rugăciunea celorlalte
Firimituri de eu
Născute din lumina florii
Căzută din senin
Pe cărarea pasului meu
Istovit
Dintre pământ
Și infinit.
Vot,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-07-20 17:56:16 |
|
|