PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
un copil amărât Text postat de Daniel Bratu eram vara copil de pe prund îţi vorbeam dintr-o piatră cu-o fisă de lângă râu se înălţau pustnicii cu ferestrele de nailon pe care îţi scriam cu degetul poeme erai caldă eu eram un alt anotimp roţile maşinii se învârteau întotdeauna la fel şi în turnul de foioase-al chindiei eu intram tu ieşeai până la noapte bai bai erai toamnă apa demult peste dig ne strigam amândoi fără voce venea mâlul se aşeza gram cu gram pe capota albastră tu tăceai eu pe dinăuntru tă…ce-am făcut nu mai ştiu s-a şters undă cu undă bătuse clopotul mă crezusem etern până când m-a strâns cineva în bidon în urmă a fost totul şi totul în urmă e vid ca şi cum aerul ar seca dacă mişti acum plâng am auzit c-o să zbori te aştept într-un zid cu icoane şi-am mai spus o poveste: pam-pam Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   erată: "naîntâmpinând" este, de fapt "neîntâmpinând", desigur   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2010-07-10 10:30:58               "...pam-pam" este si una si alta - distanţa faţă de un coşmar, reverberând intim, precum şi faţă de poem - un text crescut pe repede înainte (aprox. 15 minute) în cuib străin, ca un ou de cuc. Forma fixă nu mă cenzurează, dimpotrivă. Problema este că nu mă pot descurca onorabil cu versul alb - din acest motiv am împrumutat "carcasa" (ritmul, terminaţiile versurilor, ca rimă - nu şi tema, ideea) altcuiva, consacrat(ă), fără intenţii de parodiere, replică, pastişare etc. Ca experiment, dacă aş îmbina cele doua texte, interferând versurile, ar rezulta: *chiar mai simpli de-atât (un copil amărât) *prietene, spun fără s-ascund: eram vara copil de pe prund *îmi lipseşti ca iubirea nescrisă. îţi vorbeam dintr-o piatră cu- o fisă. *pe când kilometrii nu erau veşnicii de lângă râu se înălţau pustnicii *mă urcam în primul vagon cu ferestrele de nailon pe care îţi scriam cu degetul poeme *crezând că aşa ajung mai devreme *era vremea pe când erai acolo la timp. erai toamnă eu eram un alt anotimp. *împărţeam crenvurşti reci în camere de hotel roţile maşinii se învârteau întotdeauna la fel *muştarul se usca pe marginea farfuriei până la turnul de foioase-al chindiei *din colţul gurii se prelingea numai hai eu intram tu ieşeai până la noapte bai bai - *prietene, şi la noapte îmi va fi frig - erai doamnă apa demult peste dig *în canicula asta feroce. ne strigam amândoi fără voce. *de lumina prea tare ne apăram venea mâlul se aşeza gram *c-un cearceaf atârnat în fereastră cu gram pe maşina albastră *luaţi de mână ne tot hlizeam tu tăceai eu pe dinăuntru tă…ce-am făcut nu mai ştiu s-a şters undă cu undă *aşteptând umbrele să ni se pătrundă *de pe dinăuntru o lovitură în stern bătuse clopotul am ieşit din infern *acolo creştea copilul fără cordon şi m-a strâns cineva în bidon. *prietene, am avut şi noi un asteroid e în urmă totul totul în urmă e vid *până să ni se spună că suntem autişti ca şi cum aerul ar seca dacă mişti *cultivam fluturi cu fermentul din flori ca şi cum dacă departe-o să mori *îi educam să devină avioane te voi strânge într-un zid cu icoane *şi ce bucurie: eram. şi v-am spus o poveste: pam-pam. . - titlul şi versurile cu "*" aparţin poetei Nica Mădălina, şi au fost postate pe un alt site literar - şi textul "un copil amărât" a fost postat pe acel site, în aceeaşi zi (ieri), naîntâmpinând probleme şi (mai) deloc reproşuri mulţumesc pentru comentariu, onorat   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2010-07-10 10:16:51               "şi-am mai spus o poveste: pam-pam" dacă înţeleg bine acest vers fie reprezintă un gest de detaşare pete timp de cele din poem fie un fel de negare a poemului însuşi. Evident că mai pot fi decelate şi alte faţete. În niciuna dintre variante nu mi se pare bine-venit. Poemul este bine structurat, are propria sa legitimitate şi coerenţă şi este un poem bun. Sinceritatea rememorării şi a zicerii necenzurate de forma fixă dau o senzaţie de autentic. Senzaţie nefericit afectată de utimul vers.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-07-10 09:18:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE