FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Vladimir Negru
cãlãtorul îºi numãrã urmele
întors spre un trecut mut
dezlegat de umbre ºi iele
zidind la temelia singurãtãþii
trupul de Anã al dorinþei

decupez din zãpadã o noapte de suflet

departe lupii muºcã din lunã
într-o conjurare demonicã a rãspântiilor
tãmãduiesc cerul de carnea unei femei
zavorâtã între ape

se zice cã atunci visele se pot fura

cercul se închide
fãrã sã-i fi cunoscut vreodatã deschisul
sfinþii adorm blajini în icoane
izvoarele îsi sapã în stâncã albii din prea mult dor

cine ar fi crezut cã ºi poveºtile pot fi lovite de fulger

ascund lumina sub obroc
clopotul îngânã ºoimi pe limba tunetului
îmbrãþiºând brazii pânã la verde
seminþele se-nchipuiesc muguri
alergãm la marginea tainei
nu mai avem chip nici aripã
sângele ne mângâie ochii
într-o tânguire tãcutã

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ciudat ca te-a dus gandul la versul cu pricina... le mai nimeresc si eu cu titlurile uneori :)  
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2006-01-30 07:16:17
         
 
  ,,ªi te-ai dus, dulce minune..."

P.S. Invidiez titlurile poemelor tale, ce reuºesc sã uneascã ce nu poate fi unit.
 
Postat de catre Marta Cremeny la data de 2006-01-28 12:23:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE