|
|
|
|
|
|
|
|
|
apoi foamea |
|
|
Text
postat de
Ecaterina Bargan |
|
|
şi te trezeşti într-o dimineaţă
cu cearcăne sub ochi, cu dureri în frunte,
fără câteva kilograme şi
cu siguranţa că nu mai eşti copil
că nimic nu te mai poate face fericit
vezi golul din tine din jur
tot ce ştii despre viaţa nu te ajută acum
eşti prins cu rădăcini cu tot în mecanismul lor
care te supune să fii o bucăţică
de perfecţiune
umbrele şi răcoarea sunt
ca să nu te închizi în pământ
frământarea mâinilor
ca sângele să se încălzească
totul devine un mijloc către
ceva prea exact
mişcările cu care îţi înveleşti oasele
sub tălpi
îţi acoperă neputinţa
cu nepăsare
asta va fi cea mai rece zi
întâi va veni setea
setea va fi tot mai mare |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"umbrele şi răcoarea sunt
ca să nu te închizi în pământ"
asta mi-a plăcut!
fă ceva în folosul lui"cu care" ce urmează... |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2010-06-04 19:32:06 |
|
|