Pentru nostalgicii melomani, încerc să postez mai jos celebra melodie a lui Georges Moustaki, urmată de o traducere care-mi aparține, adaptată la linia melodică. Solicit sugestii de îmbunătățire.
Străinul (Le métèque)
Cu fața mea de venetic, evreu hoinar sau grecotei, cu plete fluturând în vânt.
Cu ochii mei cam spălăciți făcând să par un visător eu vise foarte rar având
Cu mâinile-mi de hoțoman, de muzician, de derbedeu, ce au devalizat grădini
Cu gura mea ce s-a-mbătat a sărutat și a mușcat dar încă nu s-a săturat...
Cu chipul meu de venetic, evreu fugar sau grec păstor, de hoț și chiar de vagabond,
Cu pielea mea ce s-a lipit sub cerul verii însorit de orice fustă a-ntâlnit...
Cu inima mea ce-a rănit la fel pe cât a suferit, puțin având de povestit,
Cu al meu suflet resemnat dar imposibil de salvat, la focul iadului damnat
Cu al meu aer de străin, evreu hoinar sau grecotei, cu părul răvășit de vânt,
Iubirea mea vin să te iau suflet pereche eu te vreau, cei douăzeci de ani să-ți beau
Voi fi un prinț nemuritor, adolescent seducător, vei fi tu cea care alegi
Ne vom iubi în orice zi atâta timp cât vom trăi, doar moartea ne va despărți
Ne vom iubi în orice zi atâta timp cât vom trăi, doar moartea ne va despărți