|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonete (211 si 210) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
El catre Ea:
Mă spovedesc: în mine n-am așezat iubirea
Mai sus de viață findcă n-o cunoșteam de-ajuns
Și-n fuga mea zăluda mi-am vindecat orbirea
Abia când la mormântu-mi cu moartea am ajuns.
În locul meu acolo am îngropat o hidră
De drumuri înnodate ce duc în Iad și-ncerc
În clipa regăsirii, furată din clepsidră,
Să îmi recapăt tronul și să închid un cerc.
Primește-mă! Iertarea e-o cruntă răzbunare
Și nu îți cer de-aceea decât să mă-nțelegi;
De-aș fi rămas iubirea s-ar fi topit la soare;
Plecând, ea strălucește deasupra lumii-ntregi!
Iubirea-i nemișcată; ea n-are început
Și nici sfârșit; noi trecem prin ea cu un sărut!
Ea catre El:
Cuvintele acestea ce au surpat tăcerea
Clădită între mine și tine a reproș
Ascund în coji minciuna mai dulce decât mierea,
Disprețul și trădarea cu-n țipăt de cocoș!
În clopotul din suflet mi-a fost iubirea limbă
Și nopți la rând în patul în care nu erai
Am privegheat, dar astăzi, când te aud se schimbă
Uitarea-n groapă pentru zăpezile de mai.
Trecutul nu-l răscumperi cu-n viitor de vorbe!
Nu-și căuta de moarte în brațe-mi sanctuar!
Întoarce-te in vise chiar dacă doru-mi orb e!
Căci nu te voi fărâme, la bătrânețe,-n dar!
Cum ai știut Iubite, răspunsul ce acuză
Și-alungă, cu sărutul să mi-l oprești pe buză? |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pronumele posesive sunt supărătoare la începutul primului text, ai câteva găselnițe remarcabile, dacă o să le soliciți, o să le remarc...e mult prea grea tălmăcirea...finalul la al doilea sonet îmi place.. |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2010-05-24 23:01:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
1. final total lipsit de idee...
Iubirea-i nemișcată; ea n-are început
Și nici sfârșit; noi trecem prin ea cu un sărut!
Idee: nu iubirea se schimba (atata vreme cat suntem in lumina ei pare -si este!- nesfarsita) ci noi ne schimbam. Noi trecem prin ea; nu ea prin noi. Cu un sarut - expresia ei (cea mai) platonica si (mai) pura...
2. "cocosul" din al doilea sonet - ce cauta pasaroiul asta triumfal si total antiromantic intr-un lamento?
trimitere biblica! lepadarea (tradarea) iertata a Sfantului Petru...
3. si "mormântu-mi cu moartea" - normal ca la mormant ajungi cu moartea, sau cu dricul, etc.
discutie separata ... :)
4. e clar ca fuga, orbirea si mormantul iti apartin. nu puteai evita macar 2 din pronumele astea posesive?
ba da... :)
5 rime ultrabanale ... nu vreau sa reiterez discutia despre rime
in primul sonet singura rima "banala" este razbunare/soare...
rime incorecte (sonore) singura rima care se poate incadra aici este rima : vorbe/ orb e...
aceasta inovatie pericliteaza valoarea (mica si asa! :)) a sonetului?
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-05-24 17:26:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu, Cristi.
rime ultrabanale iubirea/orbirea, de-ajuns/ajuns, limbă/schimbă, sau incorecte (ma rog, sonore), prea multe, nu mai citez.
constructii genitivale obositoare si redundante, de ex:
"Și-n fuga mea zăluda mi-am vindecat orbirea
Abia când la mormântu-mi cu moartea am ajuns."
e clar ca fuga, orbirea si mormantul iti apartin. nu puteai evita macar 2 din pronumele astea posesive?
si "mormântu-mi cu moartea" - normal ca la mormant ajungi cu moartea, sau cu dricul, etc.
alegorii fumate, de genul clepsidrei, tronului, etc.
final lipsit total de idee in primul sonet
"cocosul" din al doilea sonet - ce cauta pasaroiul asta triumfal si total antiromantic intr-un lamento?
si multe altele
fara suparare, nu. sincer, o jumatate de sarmalutza. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-05-24 16:50:35 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|