FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
un animal frumos
Text postat de . solitaire


nu prea ştiu de ce se spune că atunci cînd ai noroc
înseamnă că îl ţii pe d-zeu de un picior
cineva cu siguranţă va avea mersul chinuit

însă
doar aşa vei putea merge mai des la pădure
îmbrăcat în salopetă şi cisme de gumă
să te spovedeşti tăind lemne
pentru asta nu-ţi trebuie intermediari
sau altare
seara ţi se va părea mai ciudat
să te înveleşti cu tăcere
ca într-o blană

aşa mi-am cunoscut norocul întrebînd
ce-i sinceritatea dacă nu e efectul unei prea mari naivităţi
de parcă nu ai şti că anumite mărturisiri pot avea consecinţe
aşa ca o fericire ce vine cu tăişul bine ascuţit





*
poate că de asta şi a rămas omul un animal frumos
tatuaje inele piercinguri silicoane
dar nimic pînă la os



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  draga Solitaire, ma refeream la versul de mijloc, sa ai o zi blandutza!  
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-05-25 17:17:34
         
 
  P.S. Am verificat, ca nu verificasem, ai "telegondola". Ok! Rog un editor sa nu mai posteze aceste comentarii ale mele!  
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-23 12:24:10
         
 
  ok! de ce arunci cu pietre, adriana? tu de ce ti-ai retras textul "telegondola?" user"solitaire", cand vei da dovada de corectitudine, atunci sa ma judeci pe mine, ne-am inteles?  
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-23 12:11:14
         
 
  Vasilica, nu ai ambitie daca nu deschizi caseta la poemul tau ca sa vezi si alte pareri. Fii barbatoasa. Eu nu mi-am batut joc prin acel comentariu. Cred ca te-am salvat de la unul si mai mistocar.
Dar cum am spus, nu se va mai repeta. Alex Stefanescu si-a permis sa scrie cartea- `arta de a te rata ca scriitor` pentru ca are valoarea care o are. Eu voi sta la locul meu dar ti-o recomand cu caldura. Ceva tot va trebui sa inveti. Macar de acolo daca aici ti se pare ca esti umilita prin sinceritatea colegilor. Sa vezi ce inseamna sa fii luat la misto pe hartie si nu pe net unde ai dat delete si nu se mai vede nimic.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-05-23 11:59:38
         
 
  "Vasilica, ma bucur ca ai luat decizia sa inchizi caseta comentariilor. Sa nu mai faca nimeni greseala mea.
Nu pot sa trag decat o concluzie, trista de altfel, si anume aceea de a nu da ajutor nici atunci cand ti se cere.
Sfatul meu insa este acela de a nu cere critica atunci cand nu esti pregatit, pentru ca ea nu e intotdeauna cea la care te astepti."
(solitaire )

Adriana, ala nu era un comentariu inteligent, exact asa cum trebuia facut. Ala era un comentariu in bataie de joc. Haide, sa nu ne mai jucam bambilici pe pagini, sa ne facem ca facem "critica" literara! In astfel de cazuri, nu este niciun ajutor! Si sincera, sa fiu, nu ti l-am cerut eu, cum ai ajuns la concluzia asta? Numai prin faptul ca aveam comentariile deschise?!:)
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-23 11:42:02
         
 
  Vasilina,
Eu nu fac "tandem" cu nimeni, chiar dacă, la radio-şanţ, ai auzit tu, pe "postul paştelui", povestea asta.
Nu am habar cine este, în realitatea, userul care se ascunde sub pseudonimul "solitaire", fie că îţi vine ţie să crezi, fie că nu. Cum văd că ai o idee bizară despre nu ştiu ce cuplaje mecanice, pot, pentru luminarea ta, dacă e posibilă, să-ţi dau următoarea explicaţie: anume că singurul motiv pentru care apreciez scrierile de genul celei de mai sus nu este velocipedic, ci acela simplu că au miez, că au ştiinţa întocmirii şi că au ceea ce tu nu o să ai în veci, poţi să te reîncarnezi de un milion de ori, pînă la dispariţia universului: i se zice "talent"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-23 01:06:59
         
 
  Veronica, ma iarta, acum am vazut si comentariul tau. Multumesc pentru el si ma bucur de revenirea ta pe site.  
Postat de catre . solitaire la data de 2010-05-22 22:39:44
         
 
  Vasilica, ma bucur ca ai luat decizia sa inchizi caseta comentariilor. Sa nu mai faca nimeni greseala mea.
Nu pot sa trag decat o concluzie, trista de altfel, si anume aceea de a nu da ajutor nici atunci cand ti se cere.
Sfatul meu insa este acela de a nu cere critica atunci cand nu esti pregatit, pentru ca ea nu e intotdeauna cea la care te astepti.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-05-22 22:38:34
         
 
  "seara ţi se va părea mai ciudat
să te înveleşti cu tăcere
ca într-o blană"

chiar daca ai luat aceasta hotarare, stiu cine esti. faci un tandem foarte bun cu Peia si nu numai. ti-as fi raspuns chiar onorabil la acel comentariu de la poemul meu, dar nu am vrut sa pierd timpul, am preferat sa-mi inchid comentariile. bye,bye!
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-22 21:05:28
         
 
  Unii sunt atît de neputincioşi, atît de lipsiţi de curajul de a privi universul în faţă,- aşa cum ni l-au revelat oamenii cu doxă, începînd de la Copernic, Bruno, Galilei, continuînd cu Einstein şi actualii astrofizicieni - încît erau în stare să îngenunche şi în faţa unei pietre, dacă, între timp, tot soiul de speculanţi mistici nu ar fi inventat, pentru fiecare bordei, cîte o cohortă de zei.
Bine, tot între timp, cîte unii mai abili de cerebel, au pus în alambic toţi aceşti boşi supranaturali şi, printr-un subtil proces de condensare mistică, au extras din canaua credinţei "tăria cerească" specifică - funcţie de loc şi eră - din care se aghezmuiesc toţi cei care nu se pot consola cu apa plată a muritorului de rînd. După care, au decretat sus şi tare că cei ce nu se împărtăşesc noua quintesenţă a beţiei divine, să fie stigmatizaţi pe veci şi, eventual, perpeliţi la foc iute, jupuiţi de vii, traşi pe roată etc.
Cum, astăzi, aceste delicate tratamente umane nu mai pot fi aplicate cu aceeaşi sfîntă mînie creştinească, sau păgînească - după caz - fervenţii prozeliţi ai divinităţii teritoriale vor să întocmească o listă de semnături, însoţită de o cerere specială, pentru a o înainta prea-înaltei divinităţii, cerîndu-i, imperativ, să arunce cu pîrjol, molime, boale şi alte nasoale asupra celor ce îndrăznesc să se nască neturnaţi în tiparele precise ale adoraţiunii lor.
Oricum, pînă cînd atît-de-răbdătoarea divinitate se va hotărî la un măcel exemplar, vizavi, de spurcaţii de eretici, aceştia - dovedind o afurisită atitudine de indiferenţă nepartizană - iaca, îşi permit să se uite, în continuare, prin marile telescoape astronomice şi să constate că, dincolo de nori, contrar vechilor povestiri care situau acolo sălaşul imponderabil al Zeului, nu se află decît un ditamai spaţiul, de milioane şi de milioane de ani lumină, spaţiu care se tooot dilată spre roşu, aşa, ca prostu', fără să dea socoteală celor care au scris o carte înţeleaptă şi în care, oricît ai căuta, nu ai să găseşti o aşa revelaţie eretică!

În mare, cred că textul de mai sus se poate preta şi unei astfel de interpretări.
Aceasta, presupunînd că zoilii credinţei dimpotrivă nu vor ieşi grabnic la interval cu biciuşca anatemizantă, vigilent strînsă în mîinile lor creştineşti.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-22 00:08:57
         
 
  M-a impresionat in mod deosebit poemul tau, iar banda sonora e foarte bine aleasa.

Felicitari!

*

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-05-21 18:08:54
         
 
  Amelia, incep cu tine, pentru ca nu stiu de ce vrei sa ma faci sa cred ca mi-am facut o impresie gresita despre esenta buna a structurii tale. De fiecare data m-ai impresionat placut si ti-am dus dorul comentariilor insa de data asta m-ai dezamagit prin felul adliteram in care ai comentat. Dar este optiunea ta de a lua o astfel de pozitie. Probabil ca asta se intampla atunci cand ramai legat de idee. Legat chiar fixist de o idee sau un concept. E o poezie si imaginile date sunt doar schelele pe care sa te urci. Legat de punctuatie, atata timp cat lucrez si pe structura clasica a poeziei, la care nu am renuntat deloc, imi permit sa diversific si sa experimentez. Stii bine ca istoria, chiar si a stilurilor literare si a valorii lor, se face privind in urma.

Iulia, asa este, de la strofa a doua am plecat. Nu stiu de ce nu ai inteles ideea omului ca un animal frumos? De regula fericirea este o stare acuta, pot spune o incizie chiar, uneori dureroasa realizata printr-o renuntare sau un sacrificiu. Si atata timp cat suntem preocupati doar de exterior ramanem, cum am spus, un animal frumos.

Radu, multumesc de incurajare si apreciere.
La fel si tie Ioane. Cel putin pe tine te-am castigat ca cititor si partener de sugestii prin seriozitatea mea.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-05-21 14:11:42
         
 
  Fetelor, învăţaţi de aici câteva chestii, vă spun poeţii noştri uniţi paradoxal într-un cuget şi-o simţire fără virgule, şi lăsaţi colcăielile de tip clasic:

1. Să-L "umanizaţi" pe Domnul ca porţie de icoană a slăbiciunii individuale, căinând, fireşte, şchiopatul (de-un gnosticism imberb) al personajului rezultat

2. Taina spovedaniei, mărturisirea naivă ce ar putea să vă taie (ascuţit) sinele ori vreun mădular, să o trăiţi pe fond panteist, împădurit şi îmblănit. Acoperiţi Biserica de întunericimi vegetale! "Bunul sălbatic" e un mit, cu siguranţă, norocos

3. Niciun gest împotriva firii nu are consecinţe pentru o maimuţică, nu vă atinge sufletul chiar dacă vă tăiaţi, ca la punctul precedent, cu lama sau vă împerecheaţi la grămadă, cu grupu

citiţi, deci, o mostră a bietului om nou şi învăţaţi să supravieţuiţi fără fluturi sau moşneguţi de Crăciun

P.S. gura bate fundul. din păcate
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-05-21 12:19:38
         
 
  mi-a placut intr-un mod special poema ta, densitatea ei, dar si alegerea elementelor vizuale din strofa a 2-a, marturisesc ca as fi spus, mai aproape de ceea ce intuiesc eu, ca ele au ales poemul, si nu invers, parca ar fi scris "dintr-un foc", cu toata densitatea lui...


in rest, pe ultima strofa marturisesc ca nu am "prins-o de picior", nu i-am gasit dezlegarea, dar imbratisez ideea de interior nealterat,

cu siguranta o poema care merita toata aprecierea!
 
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-05-21 11:59:54
         
 
  Din pacate, subscriu. Fetelor, luati aminte, se poate si fara frunze luceferi lacrimi toamne tarzii ghiocei sa-mi vii si fluturasi pustii sau invers. Steluta.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-05-21 11:34:54
         
 
  Ei da, iată un text atent cîntărit, bine pus în pagină.
De la acest nivel în sus trebuie să evoluezi.
Este o referinţă, cît priveşte stilul şi seriozitatea compunerii, în cazul tău.

PS: totuşi, "ştii" se scrie cu un "i", oricîţi teoreticieni ar pretinde că nu.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-05-21 09:18:46
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE