Ştii, de cînd ai plecat, cerul a turnat într-una picături de stele peste mine iar ploaia de dor nu a încetat nici acuma.Din mîinile mele arse au răsărit sute de copaci care cresc fără milă, care ma rănesc neîncetat.Povestea noastră s-a transformat într-o iarnă fără de sfîrşit, cu vînturi reci interminabile iar zăpada mi-a ingropat grădina sufletului în mii de fulgi obraznici. Şi ce primăvară era la început!..Cum rîdea soarele sărutînd părul tău de culoarea spicului de grîu!.Ce a mai rămas acum? Doar un drum cu mii de intersecţii meschine şi.. eu..Te-ai ridicat ca un fluture si dus-ă ai fost, nici măcar nu te-ai mai uitat înapoi, nici măcar nu ai mai zîmbit preţ de o secundă amară.Încerc să îmbrăţişez acest destin, incerc sa adun porţelanul iubirii imprăştiat pe covorul din camera mea, şi tot ce mai vreau e să apari ultima dată la geamul vieţii mele. Atît.În rest plouă cu tăceri cuprinse în gîndurile stranii ale eternităţii.Mă crezi că o vreme îmi era teamă să calc pe acel covor? Aveam impresia că zdrobesc tot ce am iubit mai mult in viaţa mea.Mă crezi că te caut in fiecare zbor de randunică?.De multe ori, singur cu camera goală, vedeam treceri de lumină , pasaje din galaxia trupului tău, lacrimi, praf de stele..A trecut un an sau poate mai mult şi deşi singurătatea s-a transformat in amintire, încă mai caut paşii tăi pe stradă..În urmă a rămas doar gara devenită lacrimă în colţul pleoapei pe măsură ce trenul punea distanţe crude între două poveşti ce nu mai încăpeau în aceeiaşi carte.Inima s-a desfăcut în halte, linii paralele, iar tu? Iar noi?
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2010-05-20 00:42:26
Pînă la inima care se prefăcu-n terasamente şi alte ceramici iubăreţe, vezi că "într-una" este cam adverb şi "dus-ă ai fost" e cam ... " agramatical", vorba lu' Guţă Simfonicul, bre prozatorule!
Aci, trebuie să remarc vigilenţa editorilor inteligenţi, care suntără foarte exigenţi la alte alea!
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-05-19 22:33:00