|
|
|
|
|
|
|
|
|
de parcă primăvara ar fi ceva intim |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
pentru a sti sigur că esti conectat la realitatea prezentă
şi nu la alta
este indicat aşa zic terapeuţii zilelor noastre
să îţi pui mereu întrebarea
care e starea ta de acum
sau să fii cît mai atent la ceea ce simţi
în momentul în care te întrebi ce mai faci
mestec ultimele boabe de pop corn
rămase pe fundul pungii maronii şi unsuroase
îmi leagăn picioarele atîrnate pe lîngă bancă
trenul aduce gălăgios după el o draperie întreagă de cer
iar eu repet cuminte întrebarea
care e starea care e starea care e starea
cînd mi-a venit ultima dată primăvara
se opreşte trenul întrebînd exact în dreptul meu
clipesc repede
lăcuste mi se încurcă prin gene
vrăbii care nu mai tac
cuvinte aruncate în toate părţile
păi…
ştiu că prima data îmi săgetase fruntea ca o nedumerire
a doua oară
venise ca un junghi trîntindu-mă
sub o întreagă livadă cu roz
şi ţin minte că a mai venit o dată
ca o senzaţie cumplită de căldură în abdomen
ca o stare fiziologică
despre care se vorbeşte prea puţin
de parcă primăvara ar fi ceva intim
de atunci îmi intrase ca un narcotic volatil prin toţi porii
prin trunchiuri de copaci cu îmbrăţişări ciudate
sîngerînd uneori cu petale
trenul pare un elefănţel dresat
nu-l interesează in ce anotimp e
aşezat pe labe
pe care urcă şi coboară curioşii
cu flori de plastic cu zîmbet de plastic
cu temeri sau frici
punga mi-e goală caut cu privirea un coş
şi mă întreb ca şi o jună ce nu şi-a luat măsuri de precauţie
ce să însemne cînd îţi întîrzie primăvara
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Greu de rezolvat cele două strofe de la mijloc: 4 şi 5.
Şi e păcat, căci textul agaţă, are substanţă, comunică...
Dar ar trebui să mai zăboveşti pe el.
Repet, cele două strofe nu conving. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-05-19 14:15:04 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...de parcă primăvara ar fi lenjerie de corp şi cosmeticale de la firme celebre...Hai să fim serioşi! nu este decăt un elefănţel de pluş într-un decor de plastic. Un decor pe care ţi l-ai conceput de ceva vreme şi acum nu mai poţi scăpa de el. Este uşor de decriptat. Dar şi trist. Pentru că nu te ţine nima-n braţe. Coşmarul generaţiei: cariera (probabil) uber alles! În contrapartidă - singurătatea asumată. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-05-19 11:34:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din pacate, trenul e mai degraba un elefantel dereglat rau.Pe de alta parte imi plac ideile tale. |
|
|
|
Postat
de catre
florin ispas la data de
2010-05-19 11:19:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, mersi, am revenit putin asupra mijlocului- vorba ta. Bune observatiile. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-05-19 05:50:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din punctul meu de vedere:
"smulsă cu totul parcă dintr-o galerie" este o explicaţie absolut inutilă şi care strică execelenta reuşită a versului anterior. l-aş elimina.
"gînduri lăcuste" este un rateu demn de un începător! l-aş rade.
strofa patru este foarte slăbuţă şi scade mult din reuşita primelor.
"privind cu inima-n gît libelula de cer" - altă ratare. şi chiar strofa în care este integrată expresia e cam trasă de păr!
"modelînd trunchiuri de copaci cu îmbrăţişări ciudate
sîngerînd uneori cu petale" - nu merge.
mi se par, iarăşi, excelente ultimele două strofe.
per ansamblu, ai cam stîlcit-o la mijloc!
scrisă cu mai multă atenţie şi eliminat ceea ce e în plus, ar putea fi un text bun!
aşa cred eu.
poate altcineva nu e de aceeaşi părere.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-05-19 01:09:35 |
|
|