PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
În frîul libertăţii Text postat de Corneliu Traian Atanasiu În vremurile vesele şi triste ale comunismului biruitor, prinşi de elanul timpurilor noi şi glorioase, s-au găsit părinţi care şi-au botezat copiii, aşa cum o fac şi azi ţiganii, cu nume care să arate entuziasmul cu care întîmpinau lumina venită de la răsărit. Nume de tristă amintire, cum ar fi Lenina, Industrializarea, Electrificarea mai figurează şi astăzi în actele civile. Dar cel mai minunat dintre ele, cel care arăta cum nu se poate mai limpede confuzia acelui extaz buruienos a fost Libertina. Nimic nu putea egala nedezminţita fervoare a aderenţilor decît prostia lor cumplită, atît de lesne de sedus. Ispita libertăţii fără nici o îngrădire, a libertăţii în sine, supreme şi suverane face şi azi victime printre zelatori. Şi nu-i deloc de mirare, căci pînă şi marii gînditori au căzut în capcana ei. Este de-acum celebră formula lui Sartre care canonizeză isteria libertăţii susţinînd că omul este condamnat la libertate. Ilustrarea acestui neîndoielnic libertinism apare într-una din piesele sale. Götz von Berlichingen, un fel de condotier german, se angajează în luptă în numele unei cauze cu care şi învinge. În acel, moment, libertatea sa furibundă îl obligă să abandoneze cauza şi să treacă de partea foştilor adversari. Ceea ce şi face ca să nu-şi trădeze cumva libertatea. Libertatea înţeleasă doar ca lipsă a oricăror constrîngeri este evident o aberaţie. Dar ea funcţionează la fel de bine în mintea celor ce răcnesc asemenea răcanilor beţi în tren: hai liberare! ca şi în a celor ce au dezlănţuit marile mişcări ale studenţimii ce se dorea viitoarea intelectualitate. Se ştie că lozinca cea mai reputată a mişcării din ’68 a fost: e interzis să interzici. Nu e greu de priceput că există un înţeles rudimentar al libertăţii ca eliberare, ca dezrobire, ca emancipare, dar, dincolo de acest prim pas, libertatea trebuie să se maturizeze, să se echilibreze prin responsabilizare. Libertatea în stare pură, fără nici o oprelişte rămîne doar o evidentă rătăcire. Liiceanu foloseşte o noţiune mai temperată cînd vorbeşte de libertatea gravitaţională. Trebuie să fii smintit să vrei libertatea faţă de ceea ce este constitutiv fiinţei tale omeneşti, pămîntene. Fiziologic, starea de imponderabilitate, eliberarea de propria greutate produce serioase tulburări organice pe care cosmonauţii trebuie să le recupereze în lungi stadii după întoarcerea pe pămînt. Simbolic, cum spune Liiceanu, gravitaţia (constrîngerea pămînteană) este singura şansa de a putea zbura. Altfel, imponderabili, sîntem totalmente imobili, neputincioşi. Un personaj dostoievskian se revoltă, într-un acces de terbilism paranoic, împotriva faptului că 2x2 fac 4. Nu există ilustrare mai delirantă ca aceasta a rătăcirii mintale pe care o poate declanşa doar simţul libertăţii lipsit de orice contrapondere. Există o formulare clasică a libertăţii ca necesitate înţeleasă. Ea aparţine lui Spinoza şi poate avea felurite interpretări, dar ţine să pună o stavilă decentă libertăţii fără frîu şi fără rost. Libertăţii absurde, fără nici o finalitate, doar de dragul libertăţii. Pentru uzul nostru, fără speculaţii filosofice, se poate spune că orice libertate revendicată trebuie să fie rodul unei exigenţe asumate anterior. Nu revendici libertatea decît în numele unei datorii pe care o ai de împlinit. Sînt liber să fac ceva, libertatea de a distruge e un nonsens. Libertatea este putere creatoare. Dezlănţuirile stihiale nu sînt nicicum un simbol al vreunei libertăţi şi nu pot nimic, par grandioase, dar au o măreţie stearpă. Reprezintă o eliberare de energii haotice şi distructive. Catastrofale. Libertatea este mai curînd o înstrunare. Aspiraţia, ţelul, proiectul, exigenţa pe care le-ai ales sînt (auto)constrîngerea necesară pentru ca libertatea să fie acordată, ca struna ei să fie bine întinsă, nici flască, nici gata să se rupă. Pentru ca să fii pus la cale şi nu să rătăceşti aiurea. A fi liber înseamnă a simţi vibrînd prielnic ca un îndemn frîul libertăţii. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Un tip de la oraş merge la ţară şi intră in curtea unui localnic. Acolo vede un cal care, în loc sa necheze, vorbea tot felul de lucruri ciudate de genul: "Punctul de vedere al apriorismului kantian privit dintr-o perspectiva a libertăţii fără constrîngeri induce o stare de neimplinire a eu-ului pus in fata experientei ireversibile a frîului fără zăbală..." Orăşeanului, să-i pice falca de uimire. Noroc că vine stăpînul calului şi-l lămureşte: -Stai linistit că nu-i pe bune! Daca te uiţi mai bine ai să vezi că citeşte din cartea aia de pe jos...   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-12 12:33:12               "Ba da, dar n-am vrut să mă supun constrîngerilor..." Asta da emancipare. Cîinii au ochi inteligenţi, cum vor ajunge să vorbească vor ajunge înţelepţi.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 12:25:23               Deşi e abia luni (să zicem că-i de la lunaticii citire): Per aspera ad astra. Cu greutate pana la stele. Trebuie sa muncesti mult - si greu - ca sa ajungi la performanta - proverb romanesc: cu amar se mananca dulcile. Prin asprimi de sine adică. Nicolae, lasă lupta de clasă. E depăşită. Şi-i mănînci pîinea lui Che.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 12:21:28               Doi oameni se plimbă pe o stradă liniştită. Un cîine stă tolănit lîngă o poartă. Brusc, cîinele primeşte o lovitură de picior de la un om. Se ridică leneş şi spune: "Vă permiteţi o prea mare libertate". Oamenii încremenesc. După o pauză de cinci minute, cel care-l lovise, îl întreabă pe cîine: "Dacă esti cîine nu ar trebui sa latri ori să muşti? La care cîinele: "Ba da, dar n-am vrut să mă supun constrîngerilor..."   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-12 12:17:55               er. conditii   Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 12:13:58               libertatea infinita nu mai este libertate doar daca hotarul ei trece de Dumnezeu si poruncile sale. am incercat sa traduc dictonul si nu reusesc. per aspera probabil inseamna fii aspru iar ad astra ceva cu lumina. evolutia umana s-a facut intr-un singur sens. cei puternici/stapanii si-au mentinut privilegiile: exclus munca vulgara (fizica), meditatori, trai comod; in timp ce au evoluat doar supusii. fenomenul a fost de eliberare. pentru ce sa fii aspru? de 2000 de ani s-a propus solutia iubirii vizaviului. Ansamblul artistic al lumii are o parte lipsa: exprimarea celor obiditi. asadar este de asteptat o revolutie artistica daca se obtin conditi egale de traire/simtire/dorinta, respectiv castigarea timpului, implicit a confortului spiritual prin disparitia nevointelor ca frau ingenuncheator.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 12:12:00               "Libertatea înţeleasă doar ca lipsă a oricăror constrîngeri este evident o aberaţie." Am şi eu o mică părere: consider că libertatea are nevoie de nişte limite. Ea nu se poate manifesta decât între între două extreme. Libertatea infinită nu mai este libertate.   Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-04-12 11:53:58               Nu e chiar aşa. Severităţile voluntare se practică de mult. Sînt sigur că duminicalii cunosc dictonul: per aspera ad astra. Eremiţii le numesc nevoinţe. Ştiu ei care le e rostul. Dacă-l citeai pe Konrad Lorenz aflai poate că un cîine are în el instinctul hăituirii. Se repede furibund şi, dacă te repezi şi tu la el, îşi bagă coada-ntre picioare şi-ncepe să scheaune. Vrea prietenie.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:48:16               si "ham"?, hamul este fara zabala. dragut raspunsul dv, ma distreaza. fiindca are in el o teama. teama ca oricine va latra, va si musca. si v-ati facut ziduri, vaccinuri, alea-alea. raspunsul dv este gresit. un caine, animal inferior, dincolo de lupta pentru supravietuire isi cunoaste limitele. cand latra vrea in fond sa comunice. fie ca vrea sa fie vazut, fie ca astfel isi ofera admiratia si iubirea, fie are nevoie de ajutor. a te constrage este specific lumii actuale care presupune ierarhie si suferinta/linguseala/etc. pentru a evolua in sistem. sistem bine pus la punct de maimari care au facut ca viata sa insemne urcarea unor trepte care, fiecare, presupune sa dai celor de sus si sa primesti de la cei de sub tine dupa cat de zbir esti. domnule Atanasiu, libertatea ofera infinite posibilitati de traire/afirmare. libertatea este si altceva decat au spus filozofii. timpurile acestea ofera, prin extremul la care sunt impinsi oamenii sa vietuiasca, fatete nebanuite de frumusete si grotesc chiar in acelasi timp ale libertatii ca suprafata in miscare.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 11:25:15               Îndrumare: Nu citiţi acest text gîndindu-vă la bietul autor nedemn de ceea ce a scris. El n-are forţa morală de a se da pe brazdă după cum îi dictează unii sau alţii. Abia de reuşeşte să scrie cîte ceva. Pe scurt, el vrea să spună că libertatea nu este desfrînare şi că, pînă ce n-ai simţit cum te struneşte frîul ei pentru a-ţi urma calea nu eşti liber. Abia atunci, pus la cale, ţi-ai găsit ţinta şi ai şi atins-o, căci ea este drumul. Şi tot atunci simţi cum biciul lui Dumnezeu se despleteşte-n gingăşii.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:20:38               FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ♢ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. Domnule Nicolae, stilul dv., pentru că sînteţi un neînfrînat (ca să nu spun dezmăţat) este unul în care, nefiind în stare să vă struniţi pentru a urma vreo cărare, nu faceţi decît să bateţi cîmpii, fără zăbavă (sau zăbală?). Ca să aveţi dicţie luatiţi pietre-n gură şi vedeţi dacă mai puteţi vorbi la fel de liber (de la Demostene citire). Dacă mă latră un cîine (cum e şi cazul), îi spun cu blîndeţe: n-are rost să mă muşti, abia anul trecut am făcut vaccinul şi cinci ani de-acum încolo n-am nicio şansă să turbez. Decît ham-ham, mai bine zăbală. Ce libertate o mai fi şi aia dacă nu eşti în stare să te constrîngi?   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-12 11:08:42               "libertatea este frau"? Libertatea este cel mult un ham. diferenta dintre frau si ham este ca fraul ale zabala si este tinut in maini de cineva. in ham poti intra si singur. dar inainte de te inhama trebuie sa existe LIBERTATEA DE A STA. cat mai aveti de gand sa ne vorbiti despre libertate si modestie? n-ar fi mai bine pentru toti sa demonstrati ca v-ati insusit aceste valori, ca le respectati cu sfintenie inaintea tuturor? mi-ar place sa va stiu un om care respecta viata. Va pun o intrebare: daca mergeti pe strada si va latra un caine, ce faceti? a. chemati hingherii? b. v-aplecati cu mana intinsa catre el si-i vorbiti bland? c. nu mai treceti pe-acolo?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-04-12 10:36:03	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE