PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Poem cu Expertiza Text postat de latunski criticul Pe vremea cînd sticlele erau din sticlă şi se dădeau la schimb; şi eu eram tînăr, singur acasă şi predispus la schimburi, era pe la prînzişor, cînd a sunat Expertiza la uşă; avea rînduri, rînduri de fuste, cît foile de la o ceapă şi un pieptar înflorat, cu două umflături suspecte. eu am crezut că este bolnavă şi că are două tumori -nici măcar nu ştiam că o cheamă Expertiza- - boiarule, n-ai nişte stecle goale pentru piranda? ea căuta prin debarale (ştiţi, debaralele alea incomode de bloc, lua-i-ar dracu de comunişti, că rezistă şi-acum) -am şi în baie „stecle goale”- i-am zis eu în timp ce îi pipăiam umflăturile din pieptar (aveam ceva cunoştinţe de anatomie -picasem la medicină, adică nu picasem, reuşisem fără loc, cum se spunea. -haoleau, boiarule, mă omoară ţiganul meu(!) -ai milă, mor şi eu odată cu tine, dacă nu... nu pot să vă spun nimic despre coapsele ei prelungi, gleznele ei, măslinele sfărcurilor, cu atît mai puţin despre grropiţa săpată la terminaţia vertebrelor, metaforele şi alte figuri scălîmbe de stil erau inutile, reală era doar jungla venusiană în care mă lăsam devorat de milioane plante carnivore. o zi şi o noapte am expertizat şi explorat împreună, de atunci s-a dus dracului slăbiciunea mea pentru blonde eterice, (?)oare era dăruire, implicare, tăcerea ei semăna cu indiferenţa: -boiarule, acum trebuie să plec, dacă află ţiganii mei te omoară de nici nu simţi- ce mai contează, contesă. a plecat, n-a vrut decît un şal înflorat de-al nevestei, palmele mele păstrează şi acum măsura sînilor ei, de atunci nu mai pot suporta prin preajmă-mi ţiganii, dar n-am nici un resentiment împotriva ţigăncilor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ,,Nu contează. De aia esti poet, ca să te supui vicisitudinilor. Poate ne vom întîlni cîndva şi vom găsi căi de comunicare. Între poeţi e mai dificil. Succes în descifrarea himerelor. ,, vreau să comunic cu tine şi dincolo de sticlă, te cunosc şi te citesc de la început, au fost contraziceri, glume, ironii dar am ştiut să trec peste ele şi asta doar datorită faptului că apreciez cum scrii şi cum îţi exprimi punctul de vedere. Cu stimă, v.i. [email protected]   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-01 17:29:39               Nu înţeleg cum vine treaba cu lărgitu şi apoi de ce să nu fie posibil?   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-01 17:13:14               "Dragi colegi, haide sa-i tinem pumnii, sa castige acest concurs!" Vasilica Ilie Dragi editori, să-i lărgiţi (dacă mai e posibil!)nivelul de postare Vasilicăi. Contez pe voi şi-i ţin pumnii.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 09:54:54               ... L-a rugat să nu omită să scrie nici povestea despre ţigancă... care poveste? Care ţigancă?, întreba el. Nu mai ştii, când mi-ai povestit, că pictai în bucătărie şi a intrat în curte la voi o ţigancă: cumpăr sticle, borcane!, striga fata de mai multe ori... ai ieşit în uşă şi te-ai uitat la ea, era tânără şi frumoasă... subţire, cu părul lung şi negru ca abanosul... ai chemat-o în casă şi i-ai promis sticle şi borcane... doar nu te-ai culcat cu ea?!, întreba Ana copleşită... stai, stai, răspundea pictorul, stai să vezi... am umplut vana cu apă şi i-am făcut o baie cu multă spumă... nu i-ai dat şi o periuţă de dinţi?... nu, nu am pupat-o pe gură de loc... am dus-o înapoi în bucătărie şi am culcat-o pe podeau de lemn, acoperită cu nişte preşuri... Am vrut să văd cum e cu o ţigancă... dar nu am sărutat-o, nu am putut... Scrie şi această poveste, dacă îţi scrii amintirile, îl sfătuia Ana pe artist, care a devenit între timp renumit, dar mult mai morocănos şi distant. Cu placerea lecturii Expertizei Suzana   Postat de catre Suzana Deac la data de 2010-04-01 09:05:49               gaspadin critic, Iartă-l pe praporgicul Dragoliub, el e mai tînăr şi mai aprins la sînge, başca nu poate uita o întîmplare nenorocoasă c-o magiciană de etnie, care-i dădu în bobi şi-i ghici în palmă că se va-nsura cu fata împăratului Indochinei, va fi mai bogat decît Abramovici şi va lua Herderul şi Nobelul pentru literatură în acelaşi an! Spre alinarea domniei tale află că şi eu mă iubii c-o ţigăncuşă pe la vîrsta de 5 ani, lucru extrem de folositor în prezent, cînd merg la un grătar la iarbă verde, îmi reuşeşte de minune s-aprind mangalul fără să-l frec! cu stimă Gheorghe   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-04-01 08:06:52               Iata un poem pe care l-am citit astazi, 1 aprilie 2010 si care nu mai este de actualitate.De ce? Pentru ca nu mai exista sticle din sticle, Expertiza a murit de acum cativa ani, a ramas doar iluzia masurii sanilor in mainile autorului. Din auzite, acestuia i-au crescut asa de mult unghiile picioarelor incat va participa la un concurs cu cele mai mari unghii de la picioare, crescute intr-un timp record. Dragi colegi, haide sa-i tinem pumnii, sa castige acest concurs!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-04-01 07:02:51               Domnule Iovan, pictorul ăla e prietenul domniei voastre. Problema lui din crîng, precum şi numele de familie îl caracterizează. Cred că se pot găsi diminutive mai discrete, alfel mă pot sesiza. Şi e păcat. Ne apreciem reciproc creaţiile fără a ne peria reverele. Cu stimă, Latunski, critic pătruns de mătreaţă pe chelia melancoliei pletoase.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 00:41:26               Nina a apărut în viaţa mea după acest episod. Şi fiind pe ştatul de plată nu -i dau explicaţii decăt atunci cînd stă cu derrierul pe birou. Bine v-am regăsit, maestre Peia!   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-04-01 00:18:23               Eczact aşa mi-a povetistără amicu mieu pictoru' Liubomir Libidonov că păţi iel într-o dupamiază călduroasă pe cînd s-afla în crîng lîngă gîrla Ţîganskaia, c-o cetăţeancă ce-aduna cioburi dă faianţă; o chema însă Ecsmeralda şi nu expertiza decît prepuţuiri de artişti plastici!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-04-01 00:15:40               Da' Nina ştie?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-04-01 00:10:18               Nu contează. De aia esti poet, ca să te supui vicisitudinilor. Poate ne vom întîlni cîndva şi vom găsi căi de comunicare. Între poeţi e mai dificil. Succes în descifrarea himerelor.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-03-31 23:59:30               cred că expertiza ta va sta pe prima pagină cât a stat şi piranda mea, câteva ore, bulibaşa Mihai Iulian Matei nu iartă. Textul mi-a plăcut, cât despre plată, ai scăpat ieftin boierule. p.s. cred că nu greşesc dacă o aduc pe piranda în pagina ta. În fiecare sâmbătă casandra bate la uşă, vine să ceară pomană, ochii ei, două fântâni adânci pline de sete , gura, brazdă ce despică în două marea roşie, ţâţele, clopotele catedralei înainte de a-şi scutura roua. Casandra este cea mai frumoasă ţigancă. Hai boierule dă şi tu ceva pentru puradei, de trei zile ceaunul n-a mai lăsat coajă. Casandra este ce mai frumoasă ţigancă ce mi-a bătut vreodată la uşă, bucile albe şi tari precum stânca lustruită după topitul zăpezii, părul împletit în o mie şi unu de noduri şi în fiecare nod norocul gata să dea în muguri, umerii, of, umerii ei, scară către al noulea cer. Casandra este cea mai frumoasă sondă în flăcări. Hai conaşule nu te zgârci la făină ce dracu, uite ce piezi mânca-ţi-aş gura boierule, moară cu ciocănele pentru sculătoarea matale. Casandra este furtună peste toate furtunile toamnei, primăvara ce curge la cişmeaua din fundul grădinii, aripi şi morminte pentru toţi neîmpliniţii lumii. Hai boierule, sloboade o sută şi te-oi descânta de umflături sau nu-ţi mai place pulpa ţigăncii, ehei cum o lingeai odată, de la degetul mic şi până sus, da până acolo şi mai sus, mai sus, de te lăsam o mâncai cu pădure cu tot boierule. Casandra este cea mai frumoasă ţigancă, ea poartă învierea pe fiecare deget, oasele-i sunt catarg pentru cea din urmă corabie, iar pielea-i musteşte a facere şi desfacere. Hai boierule, un suflet ai şi este păcat să ţi-l mănânce viermii, intră sub fusta ţigăncii, pentru tine boierule mă storc brumă şi rouă, pentru tine boierule. Of, casandra, Casandra, laptele meu proaspăt de sâmbăta dimineaţă   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-03-31 23:54:19               Iar şi iar mă simt obligat să-i mulţumesc poetului Vasile Iftime. Pentru că femeile din viaţa mea- prin comparaţie- pot fi numărate pe degetele mîinilor. Cînd îmi mai aduc aminte de cîte una pe care am rîvnit-o, îmi dau jos ciorapii şi în loc să număr descopăr că trebuie să-mi tai unghiile de la picioare. Adevărat zic ţie, nu toţi oamenii au umor (cei mai mulţi nu-l gustă), puţini au simţul umorului şi doar cîţiva însumează ambele calităţi. E vaia de Dios!   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-03-31 23:38:07	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE