|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 208 (CCLXXXIII) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
De foame se usucă pe buze adevărul,
Iar ramul tău devine din ce în ce mai lung
Și își ascunde-n slava neprihănită mărul
- Acolo unde astăzi eu nu mai pot s-ajung.
M-a ars până la seva o vară de păcate,
M-a altoit cu fiere și cresc de-atunci în jos
Nutrindu-mă din noaptea pe care-o duc în spate.
Să mai râvnesc la măru-ți acum e de prisos!
Rămân cu jurământul de la-nceput de timpuri,
Ce ne legase trainic în lut cu rădăcini
Și-aștept să mă acoperi în alte anotimpuri,
La poala ta, cu frunze, cu umbre și cu vini,
Căci o să treacă vremea ca o fărădelege,
Eu voi pieri iar altul din tine va culege!
20.III.2010 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Citindu-ti sonetul, Cristi, mi-am amintit de melodia lui Valeriu Sterian- Pariu pe o lacrima.
`Astazi e prea tarziu sa mai cred cu patima
Ca ce-a fost intre noi e un pariu pe-o lacrima.`
Moment sensibil si aici si acolo.
|
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-03-20 21:48:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*
Nu-i nevoie, zic eu, sa o justific.
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-20 20:57:44 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|