|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dormi măicuță, dormi în pace |
|
|
Text
postat de
corneliu zegrean |
|
|
Se oprește lângă o cruce înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare el mi-a dat puteri depline.
Apoi
tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor.
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: - Dragul momii cum o duci?
Te-am lăsat copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme ce mereu mă-mbătrânesc.
După cum știi măiculiță am plecat, copil, în lume
Și crescut călit de timpuri eu mi-am făurit un nume,
Munca mi-a fost călăuza, din multe rele m-a scos,
Iar îndemnul tău cu lacrimi, mi-a adus numai folos.
Am fost slugă, am fost calfă, muncitor într-o uzină,
Am cărat fiară cu roaba, la TRASIA , într-o mină,
Apoi
mi-am luat licența, Economist pe un șantier,
Dar destinul mi-a dus pașii să mă fac un ofițer.
Viața aspră și cazonă, dură chiar, umilitoare,
Mi-au sădit în minte noima, omului din închisoare,
Să suport alarme dese și marșuri îndelungate,
Nopți albastre, zile negre, am purtat brandul în spate.
Nu-ți mai spun și umilința, multora din împrejur,
Și de-aceea măiculiță am jurat și îți mai jur
Să-ți respect cu demnitate sufletu-ți atât de pur.
- Bietul om furat de gânduri, se așează resemnat,
Să-și mai depene prin minte multe fapte ce-a uitat.
Și sub tâmpla lui fierbinte, încet, încet îi reînvie,
Noianul clipelor trăite și altele ce-or să mai fie.
Își șterge fruntea de sudoare și lacrima de pe obraz,
Apoi
uitându-se spre-narturi îngână caz după caz:
- Mai întâi a fost armata, într-o școală de cadeți,
Ca să-mi făuresc un nume, să devin un om de preț,
Am slujit-o cu credință, pot să-ți spun cu pasiune,
Promovând în ierarhie, am fost Șef de Legiune,
Gradele au venit și ele, într-un tempo mai normal,
De la un soldat destoinic, până la un: general.
Apoi mi-am format căminul, pe Mureș la Orăștie,
Într-o cameră modestă, cu vreo paișpe lei chirie.
Aici mi-a născut soția, o fetiță drăgălașă,
Rea și mică, dar frumoasă, semănând cu o păpușă.
De consoartă ce să spun, era o femeie sacră,
Ea m-a sprijinit în toate, mi-a fost mamă, mi-a fost soacră,
Dar s-a prăpădit devreme, m-a lăsat singur, pribeag,
M-a lăsat cu două fete, nu știu dacă le sunt drag,
Ele și-au urmat cărarea, acum sunt la casa lor,
Până mă vor duce pașii, le iubesc și le ador.
Cariera militară, deseori m-a obligat,
Să cutreier țara-ntreagă, din Moldova în Banat,
Dar destinul, peste noapte, m-a chemat pe la Băneasa
Și de-atunci în capitală mai trăiesc, aici am casa.
Tot aici am și urmașii, doi nepoți și-o nepoțică,
Când îi văd uit supărarea, ei moralul mi-l ridică,
Amintirile ce-mi poartă, gândurile rătăcite,
Mormântul soției mele și ființele iubite.
Să nu uit, mai am măicuță, bune, rele, să-ți mai spun,
Dacă mă va duce capul, pe toate o să le-adun,
In Cartea vieții mele, mai poetic, nu oricum.
- Obosit de-atâtea gânduri, Corneliu se ridică,
Dă să plece, dar deodată îl cuprinde o mare frică,
Când aude încet, în șoapte, în ecou, printre morminte,
Glasul mamii cum îl cheamă, îngăimând niște cuvinte:
- Să vii maică și la anul, dacă poți? Te-așteaptă mama,
Ca să-mi povestești destinul, să-ți cunosc mai bine
Drama,
Tu ai fost mereu departe, prin străini te-ai preumblat,
Dar mă bucur dragu mamii, că de mine n-ai uitat.
- Cum să uit măicuță dragă chipul tău atât de blând,
Care mi-a croit viața și m-a legănat plângând,
Chipul tău mi-a dat puterea să înving la orice greu,
L-am simțit mereu aproape, și acum îl simt mereu.
El mi-a fost legenda vie, în toate ce le-am făcut,
Piatra zidului vieții, el mi-a fost mereu un scut.
De aceea nu uit măicuță, la anul am să revin,
Pe mormânt să-ți las o floare, iar la cruce să mă-nchin.
- Răvășit de-atâtea gânduri, ce în inimă-i pulsează,
Cu privirea spre castanul ce la căpătâi veghează,
Pleacă omulpe cărare, șerpuind printre morminte,
Cu ochii tulburi de lacrimi și cu inima-i fierbinte,
Împărțind compătimirea mamei, ce-n adâncuri zace,
Și spunându-i cu durere: dormi măicuță, dormi în pace.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cine-a dat verde lucrăturii astea mare răspundere și-a luat vis-a-vis dă imaginea saitului! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-11 12:56:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mestere Iovan,
Dumneata esti editor si girezi <>
Atunci... nimic nu-i de mirare!
Scuze, domnule Corneliu! |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Maftei la data de
2010-03-11 07:57:58 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu acolo-i problema, o greșelă de ,,taste,, se trece cu vederea, nu se trece construcția în sine, versificări banale. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 23:00:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu pot, am ajuns la "glasul momii" și mi s-a făcut greață, dar dacă e calchiat după ceea ce mă gîndesc eu nu mai e pastișă e o neghioabă blasfemie! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-10 22:43:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mai nou se spune general de corp de armată, sper să nu greșesc, eu sunt un simplu plutonier major.
nu, pastișa este și atunci când te folosești doar de construcție, de metrică, de aranjare în vers, de ritm, citește cu atenție, rar, și vezi a ce sună? |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 22:34:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile,
Pastișă presupune imitarea unei opere cunoscute? La ce te-ai gîndit cînd ai lansat acuza?
Eu nu-s uimit de producțiunea aceasta, e ceva reprezentativ pentru o generație chinuită de proletcultism, sau cum ar zice colegul latunski, de stafia reînăscută a masolitului....ceea ce m-a uimit a fost pereche de stele...ce o fi însemnînd, că eu nu am făcut armata: general-maior sau general-prozodier la gamelă? |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-10 22:27:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cu tot respectul domn general dar, deși am avut răbdare,,,, simple versificări, ba mai mult, pastișă.
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 22:12:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru cei care nu apriceput mesajul acestei romanțioase autobiografii, codul e aici:
"Dar destinul, peste noapte, m-a chemat pe la Băneasa...atenție suntem cu ochii și timpanele pe voi! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-10 22:08:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Zegrean este, dupa cate stiu eu, singurul general din istoria armatei romane care scrie poezie. Literatilor care critica poezia domnului general tin sa le amintesc ca domnul general face o figura mult mai buna pe terenul poeziei decat ar face-o ei in arta militara.
Si eu domnule general fiind inginer electronist am fost acuzat de acesti scarta-scarta pe hartie ca nu cunosc regulile de ortografie ale limbii romane. Ba unul din ei a avut obraznicia sa ma faca si agramat. La inceput m-am bucurat fiindca vorba era sonora ca un compliment dar cand m-am uitat in dictionar si i-am vazut sensul ei pervers m-am ingrozit. Si sa-mi faca asa ceva niste tasbasti care nu cunosc nici una din regulile sacre ale electronicii! |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-03-10 20:58:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Zegrean, felicitari pentru acest poem.
Asa cum l-ati scris, in cuvinte simple, m-a miscat foarte mult recunoscand in el multe pasaje din cartea vietii mele. Stiu ce este viata printre straini, departe de mama si de cei dragi. Va doresc numai bine si viata cat mai lunga !
catre editor :
Fii bun si corecteza tu, te rog, la :
Tu ai fost mereu departe, prin străini te-ai preumblat,
Dar mă bucur "dracu" momii, că de mine n-ai uitat.
In loc de "dracu" , "dragu".
Multam.
|
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2010-03-10 20:04:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și cum a putut fetița lui "mon genreral" să-i fie și soacră în același timp? Citesc și mă crucesc! Oare ce mai caut pe aici? Cine știe, cine știe? |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:52:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum aia, a calului din coamă, poți înălța o asemenea piramidă, fără să-i cunoști direcția cosmică, vorbind vorbe de-a gata, doar pentru că ești general senil de manutanță?
Latunski, care scrie poezie! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:43:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici măicuța mea nu doarme în pace cînd este agresată de versuri idiote. latunski, estropiat de mamă. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:30:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
inteleg, atunci reiau:
daca (prin absurd), cineva ar infiera acest poem, as da cu el de pamant.
nu va atingeti de acest poem altfel decat cu o floare. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-10 17:56:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...că păreți să vorbiți de unu' singur... |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Iulian Matei la data de
2010-03-10 17:54:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Latunski, chiar dacă apreciez subtilitatea și umorul d-voastră de bună calitate, un atac la persoană rămâne ce e. De aceea comentariile d-voastră au fost șterse.
D-le Radu Stefanescu, am șters primul d-voastră com. deoarece, prin el, vă adresați d-lui Latunski. Am crezut că nu e ok, totuși, să păreți că vorbiți singur... |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Iulian Matei la data de
2010-03-10 17:53:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cred ca editorul care mi-a decapitat comentariul nu e in cea mai buna forma... il rog sa-si explice gestul, in caz contrar ne vedem la Haga.
(nu-l invalida si pe asta, chiar daca e offtopic, fiindca, serios vorbind, comentariul e ok). eventual raspunde-mi aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-10 17:50:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|