|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dormi măicuţă, dormi în pace |
|
|
Text
postat de
corneliu zegrean |
|
|
Se opreşte lângă o cruce înnegrită peste vreme
Şi-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăieşte, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare el mi-a dat puteri depline.
Apoi…tace şi se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristeţe o măsoară c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur s-ar îmbrăţişa cu dor
Şi o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor.
El, iar spune toate cele, cum a fost şi ce-a făcut,
De când ea se odihneşte generaţii au crescut.
Ea, ar întreba desigur: - Dragul momii cum o duci?
Te-am „lăsat” copil de-o şchioapă, ai nevastă, ai şi prunci?
- Am venit maică la tine de la mare depărtare,
Memorându-ţi amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru şi castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut şi-mbătrâneşte de atâta vânt şi ploaie,
Lângă crucea ce-nverzeşte de licheni şi mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ţi povestesc viaţa, ce-am trăit-o şi-o trăiesc,
Anii buni sau trişti de-o vreme ce mereu mă-mbătrânesc.
După cum ştii măiculiţă am plecat, copil, în lume
Şi crescut călit de „timpuri” eu mi-am făurit un nume,
Munca mi-a fost călăuza, din multe rele m-a scos,
Iar îndemnul tău cu lacrimi, mi-a adus numai folos.
Am fost slugă, am fost calfă, muncitor într-o uzină,
Am cărat fiară cu roaba, la TRASIA , într-o mină,
Apoi…mi-am luat licenţa, Economist pe un şantier,
Dar destinul mi-a dus paşii să mă fac un ofiţer.
Viaţa aspră şi cazonă, dură chiar, umilitoare,
Mi-au sădit în minte noima, „omului din închisoare”,
Să suport „alarme dese” şi „marşuri îndelungate”,
Nopţi albastre, zile negre, am purtat „brandul” în spate.
Nu-ţi mai spun şi umilinţa, multora din împrejur,
Şi de-aceea măiculiţă am jurat şi îţi mai jur
Să-ţi respect cu demnitate sufletu-ţi atât de pur.
- Bietul om furat de gânduri, se aşează resemnat,
Să-şi mai depene prin minte multe fapte ce-a uitat.
Şi sub tâmpla lui fierbinte, încet, încet îi reînvie,
Noianul clipelor trăite şi altele ce-or să mai fie.
Îşi şterge fruntea de sudoare şi lacrima de pe obraz,
Apoi…uitându-se spre-narturi îngână caz după caz:
- Mai întâi a fost armata, într-o şcoală de „cadeţi”,
Ca să-mi făuresc un nume, să devin un om de preţ,
Am slujit-o cu credinţă, pot să-ţi spun cu pasiune,
Promovând în ierarhie, am fost „Şef de Legiune”,
Gradele au venit şi ele, într-un tempo mai normal,
De la un soldat destoinic, până la un: general.
Apoi mi-am format „căminul”, pe Mureş la Orăştie,
Într-o cameră modestă, cu vreo paişpe lei chirie.
Aici mi-a născut soţia, o fetiţă drăgălaşă,
Rea şi mică, dar frumoasă, semănând cu o păpuşă.
De consoartă ce să spun, era o femeie sacră,
Ea m-a sprijinit în toate, mi-a fost mamă, mi-a fost soacră,
Dar s-a prăpădit devreme, m-a lăsat singur, pribeag,
M-a lăsat cu două fete, nu ştiu dacă le sunt drag,
Ele şi-au urmat „cărarea”, acum sunt la casa lor,
Până mă vor duce paşii, le iubesc şi le ador.
Cariera militară, deseori m-a obligat,
Să cutreier ţara-ntreagă, din Moldova în Banat,
Dar destinul, peste noapte, m-a chemat pe la „Băneasa”
Şi de-atunci în capitală mai trăiesc, aici am casa.
Tot aici am şi urmaşii, doi nepoţi şi-o nepoţică,
Când îi văd uit supărarea, ei moralul mi-l ridică,
Amintirile ce-mi poartă, gândurile rătăcite,
Mormântul soţiei mele şi fiinţele iubite.
Să nu uit, mai am măicuţă, bune, rele, să-ţi mai spun,
Dacă mă va duce „capul”, pe toate o să le-adun,
In „Cartea vieţii mele”, mai poetic, nu oricum.
- Obosit de-atâtea gânduri, ”Corneliu” se ridică,
Dă să plece, dar deodată îl cuprinde o mare frică,
Când „aude” încet, în şoapte, în ecou, printre morminte,
Glasul mamii cum îl cheamă, îngăimând nişte cuvinte:
- Să vii maică şi la anul, dacă poţi? Te-aşteaptă mama,
Ca să-mi povesteşti destinul, să-ţi cunosc mai bine
Drama,
Tu ai fost mereu departe, prin străini te-ai preumblat,
Dar mă bucur dragu mamii, că de mine n-ai uitat.
- Cum să uit măicuţă dragă chipul tău atât de blând,
Care mi-a croit viaţa şi m-a legănat plângând,
Chipul tău mi-a dat puterea să înving la orice greu,
L-am simţit mereu aproape, şi acum îl simt mereu.
El mi-a fost „legenda vie”, în toate ce le-am făcut,
Piatra zidului vieţii, el mi-a fost mereu un scut.
De aceea nu uit măicuţă, la anul am să revin,
Pe mormânt să-ţi las o floare, iar la cruce să mă-nchin.
- Răvăşit de-atâtea gânduri, ce în inimă-i pulsează,
Cu privirea spre castanul ce la căpătâi veghează,
Pleacă „omul”pe cărare, şerpuind printre morminte,
Cu ochii tulburi de lacrimi şi cu inima-i fierbinte,
Împărţind compătimirea mamei, ce-n adâncuri „zace”,
Şi spunându-i cu durere: „dormi măicuţă, dormi în pace”.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cine-a dat verde lucrăturii astea mare răspundere şi-a luat vis-a-vis dă imaginea saitului! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-11 12:56:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mestere Iovan,
Dumneata esti editor si girezi <>
Atunci... nimic nu-i de mirare!
Scuze, domnule Corneliu! |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Maftei la data de
2010-03-11 07:57:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu acolo-i problema, o greşelă de ,,taste,, se trece cu vederea, nu se trece construcţia în sine, versificări banale. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 23:00:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu pot, am ajuns la "glasul momii" şi mi s-a făcut greaţă, dar dacă e calchiat după ceea ce mă gîndesc eu nu mai e pastişă e o neghioabă blasfemie! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-10 22:43:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mai nou se spune general de corp de armată, sper să nu greşesc, eu sunt un simplu plutonier major.
nu, pastişa este şi atunci când te foloseşti doar de construcţie, de metrică, de aranjare în vers, de ritm, citeşte cu atenţie, rar, şi vezi a ce sună? |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 22:34:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile,
Pastişă presupune imitarea unei opere cunoscute? La ce te-ai gîndit cînd ai lansat acuza?
Eu nu-s uimit de producţiunea aceasta, e ceva reprezentativ pentru o generaţie chinuită de proletcultism, sau cum ar zice colegul latunski, de stafia reînăscută a masolitului....ceea ce m-a uimit a fost pereche de stele...ce o fi însemnînd, că eu nu am făcut armata: general-maior sau general-prozodier la gamelă? |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-10 22:27:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cu tot respectul domn general dar, deşi am avut răbdare,,,, simple versificări, ba mai mult, pastişă.
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2010-03-10 22:12:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru cei care nu apriceput mesajul acestei romanţioase autobiografii, codul e aici:
"Dar destinul, peste noapte, m-a chemat pe la „Băneasa”...atenţie suntem cu ochii şi timpanele pe voi! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-10 22:08:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Zegrean este, dupa cate stiu eu, singurul general din istoria armatei romane care scrie poezie. Literatilor care critica poezia domnului general tin sa le amintesc ca domnul general face o figura mult mai buna pe terenul poeziei decat ar face-o ei in arta militara.
Si eu domnule general fiind inginer electronist am fost acuzat de acesti scarta-scarta pe hartie ca nu cunosc regulile de ortografie ale limbii romane. Ba unul din ei a avut obraznicia sa ma faca si agramat. La inceput m-am bucurat fiindca vorba era sonora ca un compliment dar cand m-am uitat in dictionar si i-am vazut sensul ei pervers m-am ingrozit. Si sa-mi faca asa ceva niste tasbasti care nu cunosc nici una din regulile sacre ale electronicii! |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2010-03-10 20:58:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Zegrean, felicitari pentru acest poem.
Asa cum l-ati scris, in cuvinte simple, m-a miscat foarte mult recunoscand in el multe pasaje din cartea vietii mele. Stiu ce este viata printre straini, departe de mama si de cei dragi. Va doresc numai bine si viata cat mai lunga !
catre editor :
Fii bun si corecteza tu, te rog, la :
Tu ai fost mereu departe, prin străini te-ai preumblat,
Dar mă bucur "dracu" momii, că de mine n-ai uitat.
In loc de "dracu" , "dragu".
Multam.
|
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2010-03-10 20:04:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi cum a putut fetiţa lui "mon genreral" să-i fie şi soacră în acelaşi timp? Citesc şi mă crucesc! Oare ce mai caut pe aici? Cine ştie, cine ştie? |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:52:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum aia, a calului din coamă, poţi înălţa o asemenea piramidă, fără să-i cunoşti direcţia cosmică, vorbind vorbe de-a gata, doar pentru că eşti general senil de manutanţă?
Latunski, care scrie poezie! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:43:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nici măicuţa mea nu doarme în pace cînd este agresată de versuri idiote. latunski, estropiat de mamă. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-03-10 19:30:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
inteleg, atunci reiau:
daca (prin absurd), cineva ar infiera acest poem, as da cu el de pamant.
nu va atingeti de acest poem altfel decat cu o floare. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-10 17:56:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...că păreţi să vorbiţi de unu' singur... |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Iulian Matei la data de
2010-03-10 17:54:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Latunski, chiar dacă apreciez subtilitatea şi umorul d-voastră de bună calitate, un atac la persoană rămâne ce e. De aceea comentariile d-voastră au fost şterse.
D-le Radu Stefanescu, am şters primul d-voastră com. deoarece, prin el, vă adresaţi d-lui Latunski. Am crezut că nu e ok, totuşi, să păreţi că vorbiţi singur... |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Iulian Matei la data de
2010-03-10 17:53:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cred ca editorul care mi-a decapitat comentariul nu e in cea mai buna forma... il rog sa-si explice gestul, in caz contrar ne vedem la Haga.
(nu-l invalida si pe asta, chiar daca e offtopic, fiindca, serios vorbind, comentariul e ok). eventual raspunde-mi aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-10 17:50:08 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|