PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
jucării Text postat de Ecaterina Bargan Burjui Burjui nu a avut nici o poveste Şi s-a simţit întotdeauna orfan. Burjui era o păpuşă simplă, un ursuleţ rusesc, avea cute la obraji Şi multă vată îndesată înăuntru. Şi mai avea Ochii injectaţi cu întâmplările mele. Nu tremura, nu tremura ca alte jucării, Cînd aprindeam chibrituri. Cu picioarele vârâte în bocanci doar Îmi spăla întotdeauna greşelile, care se îndeseau Ca nişte Riduri în obrajii lui. Poate că mă urăşte pentru asta. Marta Marta avea părul blond şi cârlionţat. Marta era păpuşa mea, Iar eu eram păpuşa surorii mele. Eu o desenam pe Marta pe faţă, Iar soră-mea îşi încerca creioanele pe faţa mea. Arnold O altă jucărie cu o poveste a conceperii sale era Arnold, pornind chiar de la personajul animat din Hei Arnold! Ţin minte cum l-am cusut din material scămoşat galben, i-am făcut capul de forma unei mingi de rugby, ochii - prea mari şi parcă mereu umezi, pentru sclipirea lor, pentru că îi lustruiam zilnic. Faţa - întotdeauna luminoasă ca un bec. Pletele - nişte fâşii subţirele din acelaşi material galben, lăsate pe obraji. Şi chipiu, da, avea chipiu caraghios, pesemne era albastru, dar nu mă mai opresc asupra culorilor. Nu a ştiut de suferinţă, nu a ştiut de existenţa păpuşilor urâte, nu a avut raţiune şi nici urechi, dar a avut suflet. Era cumva mai sufletist decât tovarăşii săi, cumva desăvârşit, pentru că era voluminos, iar cu asta autoritar. Arnold a fost cea mai brutală şi neîndemânatică jucărie, dar cu toate astea, nu s-a pătat niciodată. I-am meşterit şi o jachetă pe spatele căreia am ataşat cu vîrful unui ac şi aţă albă litera K. Pe atunci nu ştiam că o să devin cândva Katy. jucării Aveam jucăriile mele. Preferatul – Sneg – un iepuraş de pluş. Ţin minte cum îl linişteam: - Stai fără griji, Sneg, mama are numai două picturi De finisat, Şi vine repejor înapoi. Şi mama a venit înapoi, desigur, împlineam deja 18 ani. claustrofob nu era în cutia de carton cu celelalte jucării am favorizat-o să rămână cu mine avea nevoie de spaţiu suferea de claustrofobie când de fapt a fost martorul ocular al întregii mele vieţi un carneţel plin de secrete o jucărie pe care o vedeam parte din mine deşi am preferat întotdeauna să cred că păpuşa asta nu făcea altceva decât să strângă în blana ei praful din casă inexistent avea tălpi de lemn o ţigară falsă sudată de buze palme mai subţiri decât cojile de cartofi econom tăiate desigur, la orice trezire, ştiam că palmele lui mici au umbre bine conturate şi doar uitându-mă la el mi-am amintit visul o armată de păpuşi de lemn nimicită de un chibrit substanţa lor arzătoare în culorile unor cireşe iar eu mă lasam suprimată de tristeţea cenuşii simţind înăuntru frigul Valentinii fără nume Ursuleţul cu şapcă de tricot trasă pe cap Avea un frate geamăn, Ambii fără vreun nume. Erau prea supli pentru Ca să se numească urşi. Aveau trupuri de oameni, Cu blana împletită şi colorată În forma unor haine Veşnic îndrăgostite. Verzişorul Pufos Verzişorul pufos are o formă Aproape sferică, Cu ambii ochi de plastic. I-au mai rămas doar ochii şi blana. Îl aruncam în pereţi, ca să vină înapoi la mine în mâini - o jucărie care a zburat cel mai mult. De verzişorul pufos mi s-au înverzit pereţii. Strega Strega avea o pălărie atât de mare Încât, dacă te uitai la el de deasupra, Îi vedeai numai pălăria şi nasul gigantic, Cârnit, ca poalele unui deal din care Începe un altul. Era îmbrăcat într-o rochie zdrenţuroasă, Din care atârna o aţă, Pe care dacă o trăgeai un pic, Rămâneai îngrozit de Hohotul său zgomotos. Jucăria defectă Jucăria defectă a trăit veri grele. Era un mecanism care îşi repeta acest Adevăr ca să reziste: „Sunt un mecanism, nu mă doare Corpul, nu obosesc niciodată, nu am sentimente, Sunt o jucărie, un mecanism”. Îşi repeta acest lucru, îndoind Genunchii, când se apleca. Se ridica în picioare, Când cineva intra într-un cadru Vizibil. Simţea înăuntru doar nituri, Şuruburi, plăci, scripeţi, Carcase... iar între ele Simţea cum i se înţesa frica. Jucăria defectă eram eu. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   după idee mai trebuia să scriu vreo 5 în registrul ăsta, dar mă inspiră greu păpuşile astea din cutia de carton, păpuşile defecte cu nasul, urechea ruptă şi cu filosofiile lor ascunse în căptuşeli, cu filosofiile mele pe care le-am ticsit în vata lor, odată cu amintirile. dacă şi altora le place, o să mai fac un efort să scriu aşa. mulţumesc dragoş.   Postat de catre Ecaterina Bargan la data de 2010-03-05 18:44:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Finalul mi se pare "telefonat",; în rest sunt cîteva imagini faine, o nostalgie construită bine din gesturi şi "jucărele" credibile! Ar fi bine să apară mai multe texte de acest nivel pe şesu' bleu!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-05 15:35:12	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE