|
|
|
|
|
|
|
|
|
liniște peste o glastră cu vise |
|
|
Text
postat de
Octavian Sergiu Ciurtin |
|
|
liniște peste o glastră cu vise
În așteptarea nopții totu-i lila și peren, doar belzebut
cu toiagul pestriț, incomod, aderă la o șansă. Între cele două sfinte treimi din
vapori de alge și ceață în desfrâu încă se conspiră,
eterna fărdelege...
*
Sunt fericit, îmi spune el, Și splina mi-e dovadă, Că pot să fug să hoinăresc.
Mă suprapun pe mine prin tupeu, Cât pot mai mult și chiar zâmbesc, când boii ăștia aiuriți se străduiesc, ha, ha, tupeul lor m-amuză chiar nițel .
Dar ce sunt eu, mi-s brebenel?
Ce proști, chiar credincioși fiind... mă doare-n cot, și eu socot că sunt deasupra lor.
Ce aiuriți, vai ce tâmpiți cu mine ei se pun?
Păi io-s mai bun...
*
Orbirea,
nu-i lucru, nu-i o cale, pe care și-o dorește fiecare.
*
Simt întuneric permanent în care nu sclipesc junghere,
de teamă nu-l zăresc...
dar câți în lumea asta mă iubesc?
Așa a adormit
Și s-a trezit în glastra cu vise în care doar el Vidul visa... nu-s în Eden?.
-Nu-s, atunci pot să lâncezesc mai departe,
Mâine, mai există mâine, sau astăzi va fi ieri?
(se-ntreabă belzebut gândind la superiorul său... Ahriman!)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|