|
|
|
|
|
|
|
|
|
Domnul Ghecev nu doarme |
|
|
Text
postat de
Ecaterina Bargan |
|
|
Domnul Ghecev așteaptă ce e mai rău de la viață,
Cum e cu adevărurile despre care nu se vorbește
Cu glas. Mereu apare o circumstanță care inventează
O altă scuză, niște bariere care să mute cursorul
Mai departe. Domnul Ghecev știe că moartea niciodată
Nu se apropie nervos, te izbește cu totul înainte
Să simți ceva, da, atunci frica e parcă prea înghețată
Ca să scoată un scîncet, ca să rupă din tine respirația,
Ce tinde să-și întregească cercul,
Să soarbă lumina.
Dintr-o cameră se aud rugăciuni, ca niște versuri
Încrustate în aer, iar domnul Ghecev se gîndește la
Mîngîierile altor vremuri, la timpurile mai blînde,
Mai iertătoare. Prezentul nu îl mai vrea, nu îl primește.
Tot ce îl înconjoară: scaunul, noptiera, icoana, draperiile,
Păhăruțele de argint, tabla de șah, lingurițele ornamentate,
Tabloul, tavanul, fotoliul, duc la senzația
De antichitate, de parcă ar trăi într-o clădire de relicve,
O clădire abandonată.
Se uită cum oamenii trec unii pe lîngă alții, fără simțiri,
Fără regrete. Fără NIMIC. Parcă s-ar uita dintr-o parte
La lucrurile mișcătoare, la întîmplările amorțite,
Cînd toate verbele acestea sînt niște fulgi nenorociți,
Supuși, ca și dînsul, dispariției. De parcă viața e o dramă
Ținută în fructieră, din care, zilnic, domnul Ghecev, mușcă
Înfometat, niciodată pe săturate. Ca și cum ar privi orașul
Prin geam și nu ar vedea altceva decît un imens cimitir,
Unde vom ajunge cu toții, îmbrăcați frumos, fiecare cu
Istoria lui. Cînd totul se transformă încet în așteptare,
Fără simțiri, fără regrete, fără somn. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|