PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Adevăr sau ficţiune? ( Cazul „Berindei”: tatăl care şi-a turnat fiul la Securitate) Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin Istoricul Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, a primit o adeverinţă din partea CNSAS care arată că a fost recrutat de Securitate sub numele conspirativ „Băleanu”. Colaborarea academicianului Dan Berindei cu Securitatea a început încă din 1962, când a semnat un angajament sub constrângere. Obiectivul iniţial a fost “supravegherea informativă a Institutului de Istorie” al Academiei Române, unde Berindei era cercetător. Până în 1973, el a semnat câteva zeci de note informative despre colegii săi. După ce fiul său, Mihnea Berindei, a fugit în Franţa în 1970, Securitatea i-a trasat o misiune mult mai importantă lui Berindei senior. Una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc, Mihnea Berindei, nu putea fi spionat mai bine de nimeni altcineva decât de tatăl său. Care, în paralel, ar fi putut încerca şi să-i închidă gura . Numai că, după câteva întâlniri, fiul a realizat care e misiunea tatălui şi a rupt definitiv relaţia cu el. Pe acest fond, vreme de trei decenii, s-a consumat drama Ioanei Berindei, soţia academicianului in formator şi mama „obiectivului” Mihnea. La mormântul mamei 11 septembrie 2008. La cimitirul Bellu, academicienii o conduc pe ultimul drum pe Ioana Berindei, soţia vicepreşedintelui Academiei şi fiica fostului ministru ţărănist Ioan Hudiţă. Despărţiţi de cortegiu, Dan şi Mihnea Berindei nu-şi vorbesc nici măcar acum. Ultimul pleacă imediat ce primii bulgări de pamânt se prăvălesc peste lemnul sicriului. Este singura oară când tatăl şi fiul s-au găsit în acelaşi loc, după 1990. Ruptura s-a produs în anii ’70, la câtva timp după ce Mihnea a reuşit să fugă la Paris, unde a devenit vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului. După o perioadă în care nu a avut voie să părasească ţara, Dan Berindei a reînceput să călătorească în Occident. În câteva rânduri, s-a întâlnit şi cu fiul său. Mihnea Berindei, susţin a propiaţii, a început rapid să-şi suspecteze tatăl că fusese trimis de Securitate cu misiunea de a afla mai multe despre el şi a-l anihila, acesta fiind cea mai combativă voce a exilului. Lui Mihnea îi repugna simpla idee că cineva din familie pactiza cu Securitatea. Prin urmare, a rupt total şi brusc legătura cu tatăl său. Nici acum nu vrea să vorbească despre asta. Academicianul Dan Berindei nu neagă faptul că a fost trimis de Securitate să culeagă informaţii despre şi de la Mihnea. Îşi justifică misiunile în mod surprinzător: „A fost o disensiune pe care am dorito, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste”, spune Dan Berindei. Din punctul de vedere al tatălui, acum are o relaţie normală cu fiul său. Copilul născut în închisoare Academicienii apropiaţi de vicepreşedintele Berindei, dar şi prietenii lui Mihnea cred că relaţia celor doi nu se va reînnoda niciodată. Fiul nu uită şi nu iartă. Tatăl a fost singurul membru al familiei, alături de o soră a mamei sale, care nu a făcut puşcărie politică. Cum a fost posibil ca, în teroarea anilor’50, originea aristocratică şi calitatea de ginere al unui ministru ţărănist, din anturajul lui Iuliu Maniu, cu un trecut de simpatizant al mişcării legionare, să nu fie întemniţat rămâne un mister pentru Mihnea. Ioana Berindei, mama lui, a fost arestată în 1950 pentru „activitate subversivă”, născându-si fiica, pe Ruxandra, în închisoarea Văcăreşti. Ruxandra a crescut 11 luni în trei închisori, până când a fost încredinţată tatălui rămas în libertate, alături de celălalt copil, Mihnea. Mama lui Dan Berindei, Dina, a fost şi ea arestată, iar cel de-al doilea soţ al său, inginerul Alexandru Balş, a murit în închisoarea de la Piteşti. "A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste..." Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române MINUŢIOZITATE „Băleanu”, informatorul analitic Potrivit documentelor de la CNSAS, relaţia lui Dan Berindei cu Securitatea s-a reluat în 1985, an din care datează o parte a documentelor provenite dintr-un dosar de la SIE, al cărui titular este. Ca rezultat al constrângerii, după cum susţine adeverinţa CNSAS, Berindei a furnizat Securităţii 47 de note informative, ele referindu-se atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât şi la români din exil sau la personal diplomatic. Pe lângă relatarea unor evenimente la care a luat parte sau descrierea stării de spirit de la institut, informările făcute de Dan Berindei conţin o riguroasă portretizare intelectuală, profesională şi socială a celor vizaţi. Despre istoricul şi filologul Petre Panaitescu, de pildă, care între 1941 şi 1965 a lucrat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, „Băleanu” spunea: „Din generaţia sa este, neîndoielnic, cel mai harnic, şi dintre istoricii actuali este, de asemenea, cred, istoricul cu cele mai multe pu blicaţii. Dacă nu ar fi avut activitatea politică pe care a avut-o, sigur ar fi fost de mult academician. (...) Împins de soţia sa, deosebit de am biţioasă, a intrat în mişcarea legionară «ca să facă şi el ceva», gelos pe tovarăşii săi de generaţie, care, toţi, îşi găsiseră un plasament politic. Astfel, a ajuns şi rector legionar”. În ce-l priveşte pe Vasile Liveanu, un alt coleg de institut, care, anterior, lucrase cercetător la Institutul de Istorie a Partidului, Berindei aprecia că „atitudinea sa în problemele de istorie contemporană legate de România nu este aceea a unui om care scrie şi gândeşte româneşte. Vasile Liveanu a făcut eforturi în această privinţă, dar, citind printre rânduri, constaţi evidente atitudini de felul celei menţionate, care oglindesc un fel de a fi puţin românesc”, punctând că „autobiografic, şi-a ascuns originea reală - marea burghezie evreiască ieşeană - declarând că ar fi de origine muncitorească”... cu aprobarea autorului! articol apărut pe un alt site (..), semnat: RLD Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Da, recunosc ca am gresit textul. Si am fost si rau, recunosc. Imi cer scuze!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-23 12:10:09               Andrei, aici ai fost rautacios. Daca nu chiar rau. Faptul ca intr-un comentariu la un text care nu are nicio legatura cu persoana mea ai putut sa-mi pomenesti numele arata ca nu e nevoie de nicio garantie pentru a te putea exprima si ca nu exista, din acest punct de vedere, nicio cenzura. Sa auzim de bine.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-23 10:43:39               Iulia, nici tu si nici eu nu putem sa ne exprimam tot atat de liber precum poate domnul Bordas. Trebuie sa ne multumim cu ce ni se permite. Domnului Bordas i se pot permite atat gesturi, cat si fapte, atitudini, si toate acestea doar prin prezumtia ca nivelul domniei sale corespunde cu pretentiile acestui site. Europeea nu poate sa se ridice peste acest nivel al libertatii de expresie, adica peste nivelul domnului Bordas. In literatura, daca nu esti si consilier juridic, nu prezinti garantiile necesare unei exprimari necenzurate de nivelul de acces.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 22:44:00               dragă Iulia, nu tot ce se scrie contine adevar, mai sunt si "scenarii", de aceea, vreau să "aud" si eu părerea celor care stiu ceva ; si pot si motiva: gesturi, fapte atitudini...! :)) multumesc. t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-22 20:05:55               Rog sa mi se valideze comentul anterior - e o problema de atitudine   Postat de catre iulia ralia la data de 2009-11-22 15:47:56               A fost odata un Al.Paleologu........... Nu-mi dau seama ce adevar vreti sa re-creati aici, cand el este evident si atat de greu ca poate strivi -   Postat de catre iulia ralia la data de 2009-11-21 19:47:22               Da dom` Radu, acest paragraf este de două ori introdus în text, aşa cum ai observat, repet, am dat copy-paste, şi atât! o să verifici, dacă am dreptate, când o să postez linkul... mulţumesc pentru încredere! t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-20 18:23:17               dom' Tavi, cuvantul matale mi-ajunge. am avut impresia ca textul citat avea si o introducere. daca n-o voi gasi pe google cache, inseamna ca am avut halucinatii. s-auzim de bine... iarasi, p.s. fragmentul: "A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste..." apare si aici de doua ori. de ce?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-20 17:19:19               "p.s. din pacate, dom' Tavi a inlaturat cu grija toate urmele si acum tace malc, dar poate ca mai exista pe undeva oameni care pot confirma aiurelile din textul initial. iar daca nu, asta e, ies eu sifonat din afacerea asta, n-ar fi pt prima oara. " Radu S. nu dom`Radu, am copiat "exact" textul de mai sus (prin copy/paste) fara sa adaug nimic in plus sau sa inlatur ceva... am citit si eu acest material, am vorbit cu autorul, care l-a postat pe sait, si am ramas "interzis", de cele aflate... am luat legatura cu postatorul si i-am cerut voie sa-i folosesc "opera" in scopul de-a afla adevarul si parerea voastra despre acest caz, si altele pe care le voi posta, pentru ca stiu ca voi, in orasele mari unde traiti, sunteti mai bine pusi in tema cu realitatea, de acea am si publicat articolul cu intrebarea... Adevar sau fictiune? dom` Radu, dupa ce termin cu postarea a tot ce mi-am propus sa postez, ca sa aflu cu adevarat si parerea voastra, o sa dau si linkul care, dupa ce -l citesti, vei fii convins ca am copiat bine... cu mult respect, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-20 12:49:33               Promiscuitatea morala a societatii despre care vorbeste Andrei Florian se datoreste faptului ca aceasta societate accepta doar atacuri impotriva fostelor victime ale regimului comunist lasnd neafectata patura de calai care care nu s-au dat in laturi de la nimic pentru a obtine ce vroiau ei de la aceste victime. Cei care au reusit sl faca pe Dan Beridei sa scrie acele note informative arestandu-i sotia traiesc inca si inca foarte bine luand pensi de trei sau patru ori mari decat pensia academicianului Berindei. De ei nu s-a ocupat si nu se ocupa nimeni :|"operele" lor raman in anonimat fiindca se pare ca societate romana e preocupata de raul pe care se pare ca l-au facut victimele si nu calaii care au silit aceste victime sa faca raul. Cand citesc acxeste ardicole de demascare a victimelor eu ma intreb cum asi fi procedat eu daca mi s-ar fi arestat sotia si asi ramas cu doi copii mici dintre care unul nascut in puscarie. Probabil ca asi fi scris si eu acele note informative incercand sa fac cat mai putin rau lucru de care sunt convins ca la facut profesorul Berindei. Nota lui informativa despre profesorul Panaitescu dovedeste cu prisosinta ca si in conditia imposibila in care fusese pus de securitate incearca sa spuna adevarul asa cum bine a observat Vasilica Ilie. Tot respectul meu pentru Amelia Cojocaru care stiind calvarul prin care a trecut familia Dan Berindei incearca sa ia apararea victimelor. Apele in societatea romaneasca nu se vor limpezi atata timp cat victile regimului comunist sunt inca victimizate iar cei care au contribuit la creiarea acestor victime nici usturoi n-au mancat nici gura nu le miroase.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-11-20 02:02:14               În general, cel care se simte agasat de către propria-i conştiinţă – şi asta nu pentru că, brusc, a căzut în apostazii conceptuale, ci pentru că circumstanţele îl dau de gol – acela, deci, cade în fandacsii speculative şi cheamă în sprijin nume sonore, clamîndu-le păcatele care, nu-i aşa? au cel puţin anvergura şi justificarea propriilor laşităţi şi viraje imorale. Păi nu făcură, şi Hamingway (scris corect!), şi Sartre, şi Soljeniţîn, ba chiar şi marele Enstein, care va să zică, la fel? Şi-atunci el – apostaticul – cu cît e mai vrednic de stîlpul infamiei? Şi-a turnat aproapele? Ei şi? Ce mare lucru?! Nu e primul şi nici ultimul care o face. Şi nici cel mai mare dintre ticăloşi. E şi el unul mai mic, acolo. Un drăguţ de ticălos. Un ticăloşel de jucărie, servind drept exerciţiu de abilitate existenţială pentru edificarea morală a noilor generaţii. Cu ce e El mai vinovat, cînd, de fapt, este o victimă a Totalităţii. Care, Totalitate – of, ce dureros! e atît de voluntară şi capricioasă cu bietele făpturi omeneşti! Parcă-ţi vine să-i şi plîngi de milă! Uite cum îl roade cugetul, aşa, precum şoşonii prea strimţi! Are insomnii chinuitoare şi tahicardii kantiene, de genul „cerul înstelat deasupra mea…” etc. Din păcate, pentru el, victimizatul mamii!, problema se pune scurt şi tranşant: ai făcut-o? - eşti o mizerie de individ, pentru vecie. Poţi să te numeşti şi Papa de la Roma. Basta! Fără dexterităţi de mînuitor de alba-neagra…! Dar şi mai pe scurt: se vede cale de o poştă, cine fu turnător şi cine nu. După ton, după atitudine, după încercarea de a justifica comportamentul lichelelor fără vertebre, invocînd varii motivaţiuni.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-11-20 01:08:00               Amelia, draga mea, indiferent ce retorica pe care o abordezi in cazul Berindei, indiferent de opera pe care o lasa in urma domnia sa, si indifernt de afectiunea care te leaga de cei care au fraternizat cu regimul de teroare instaurat de securitatea comunista, fie ei si intelectuali de marca, adevarul nu poate fi decat unul. Pe mine nu ma intereseaza daca vreun vecin de-al meu m-a turnat ca am mancat sarmale in Postul Pastelui dar vreau ca persoanle spre care arat cu degetul, drept exemplu de urmat pentru copiii mei, sa reprezinte modele care pot schimba promiscuitatea morala a societatii noastre. Poate daca nu as fi aflat ca numitul Berindei, alias “Baleanu”, ar fi scris 47 de note informative, as fi putut sa judec ca tine. Dar am aflat. Nu pot sa neg adevarul, nu vreau sa neg adevarul, indiferent despre cine ar fi fost vorba. Dupa acelasi principiu propus de tine putem gasi o sumedenie de circumstante atenuante chiar si pentru Ceausescu. Pentru mine, domnul Berindei nu a fost cu nimic mai bun decat Sorin Rosca Stanescu, Dan Voiculescu, Mircea Ionescu Quintus(188 de note informative la securitate), si lista poate continua. Ca sa simplificam lucrurile, eu iti propun un exercitiu de sinceritate si iti propun sa ai ultimul cuvant in aceasta discutie. A fost delator, sau nu? Restul nu ma intereseaza si nici nu mai doresc sa stiu.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-20 00:44:53               Florian, Dacă ofensele sunt adresate unui duşman imaginar, cu o trompetă imaginară, nu înţeleg de ce te agiţi atât şi-mi arunci provocări ridicole. Da, autoarea acestui articol este o trâmbiţă, una dintre acele sărmane instrumente ale «deşteptării ». Tocmai fiindcă refuz în mod visceral comunismul, detest campaniile de « demascare » ce au obiective bine stabilite. Am citit cu deosebit dezgust o mulţime de materiale din Cotidianul semnate Mirela Corlaţan. Toate sunt previzibile, conformiste, pline de clişee, nedorind un moment să «descopere » ceva. Doar să acuze pe cine trebuie. Este la modă acum să mai arunci cu noroi într-o personalitate a vieţii culturale româneşti, să mai arăţi cu degetul rânjind şi bucurându-te că mai cade un mit, că poporul ăsta prost educat poate scuipă în felul ăsta ape de-alde Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu, Dan Berindei. Se ia totul de-a valma, la grămadă şi se pune la zidul acuzării orice colaborare cu organele de securitate ale propriului stat. De ce nu continuaţi ilustra serie a « criminalilor secolului » ? Să vă dau eu câteva nume : Albert Einstein, a colaborat cu forţele de securitate a statului american în scopul utilizării descoperirilor sale ştiinţifice pentru obiective militare. Nici nu ştim dacă a fost obligat în sensul ăsta. O fi mai grav sau mai puţin grav decât să faci câteva note formale pe care le cerea securistul ce te avea în grijă ? Ernst Heminguay, Jean Paul Sartre, şi lista poate continua cu nu ştiu câte nume ale intelighenţiei apusene care participau la campanii orchestrate de la Moscova, plătite cu banii Kominternului, prin care erau desfiinţaţi oameni (vezi cazul Panait Istrati). Alexandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag explică ceea ce în sociologie, din câte ştiu, poartă denumirea de forţă a « definirii unei situaţii ». Mai clar, un anume individ nici măcar nu realizează într-un anumit moment că ceea ce face el e culpabil. Spre exemplu, lui Soljeniţîn, ofiţer rus până în momentul în care i s-au descoperit nişte scrisori compromiţătoare, i se rup gradele şi intră într-un convoi de arestaţi alături inclusiv de un german prizonier. Ofiţerul rus care era Soljenitin nu poate accepta ca propria valiză să nu o care germanul. Abia după ani de Gulag va înţelege că acel german era fratele lui. O sumedenie de personalităţi s-au pus în slujba unui regim politic, au dat informaţii, indiferent că aceea a fost Siguranţa, Ohrana, CIA, etc. Au făcut-o din slugărnicie, terorizaţi, bătuţi, ameninţaţi, şantajaţi sau dimpotrivă, din patriotism, sau din interese meschine, din răzbunare, din spirit de aventură, din slăbiciune…în fapt fiecare caz e unic. Veţi spune la unison cu noile tendinţe : « poate patriotismul să justifice tradarea prietenului, aproapelui » ? Mai e cazul să vă pun în faţa unor dileme morale de genul « ce aţi face dacă aţi sti că soţia a înfăptuit o crimă ? » Aţi denunţa-o ? Ce aţi face dacă aflaţi că prietenul cel mai bun este membru al unei reţele teroriste ? Era justificabil denunţul făcut împotriva unui comunist ce ascundea materiale de propagandă în anii 30 ? Dar împotriva unui prieten care trimitea scrisori la Europa Liberă cu scopuri de denigrare a României în anii 70 ? Dar împotriva vecinului care cultiva canabis în 2005 ? În fapt toate reprezintă reacţii de apărare şi identificare cu o anumită comunitate şi de neutralizare a « duşmanului intern », de cucerire a « Griviţei de acasă », cum se spunea la sfârşitul secolului XIX. În final fiindcă am pierdut destul timp, sper că înţelegi, Florian, de ce am folosit cuvintele «trâmbiţă » şi "duşman". Da, campaniile « Cotidianul » reprezintă o denigrare a comunităţii în mijlocul căreia trăiesc şi a valorlor în care cred. Tu în ce crezi ?   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 23:26:59               la obiect , Andrei si Radu! Singura noastra sansa este ADEVARUL, dar se vede ca nu stim sa-l acceptam. Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-11-19 22:11:08               Florian, traim intr-o tara in care, de dragul unui securist legea CNSAS, asa schioapa cum era, a fost declarata neconstitutionala, o tara condusa de un guvern demis mai mult decat prevede legea si constitutia, (care, bineinteles, nu prevede nimic in aceasta bizara situatie), o tara in care o suspecta (dar altfel, banala) greva de metrou e pe cale sa arunce democratia-n aer, o tara in care toate puterile statului se afla in conflict, o tara fara repere morale, fara legi, fara Dumnezeu, o tara bolnava. in rest, de acord cu tot ce spui, mai putin finalul. chiar daca ne spalam pe fata, ramanem urati ca dracu'. istoria noastra e incarcata de prea multe pacate, suntem infestati de ticalosie pana-n varful unghiilor, si pentru asta nu exista vaccin. nu insist acum si aici. o tara de masti, grohaind porcin, dedesubt.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 20:38:58               Radu, nu cred ca scriu pe Europeea doar ca sa imi etalez virtutile. O mare perioada de timp nu am facut altceva decat sa imi expun opiniile si numai de curand am decis sa mai public in mod periodic, iar acesta situatie rezulta din faptul ca Europeea este singurul site literar al carui user sunt si care ma tolereaza. Nu pot, insa, sa neg ca ma bucura cand pot castiga aprecierea oricarui user, indiferent de numele lui sau de calitatea textelor sale. In schimb, recunosc ca, in ceea ce te priveste, am reactionat exagerat. Pot sa spun, insa, ca nu faci obiectul explicit al revoltei mele. Revolta mea se naste din faptul ca nici dupa o perioada de 20 de ani nu avem curajul sa recunoastem ca inca avem turnatori la securitate pe care incercam sa-i spalam de pacatele slabiciunilor lor de caracter. Nu am negat valoarea muncii de istoric a lui Berindei, dar, daca nici in fata evidentelor nu incercam sa ne curatim din punct de vedere moral, noi, ca natie, nu mai avem nicio sansa sa evoluam. Vom trage dupa noi, ca o bila de puscarias, complicitatea tacita la actele delationiste ale celor pe care ii purtam in fruntea noastra. E timpul sa ne eliberam, e timpul sa ne scuturam de pacatele celor ce ne-au servit drept exemple false de moralitate si sa mergem mai departe, tinand drumul drept. Avem aceasta datorie fata de copiii nostri. Altfel, vom continua sa ne inchinam la icoane false. Altfel, ne vom vedea siliti sa purtam culpa fata de eroii anonimi care au sfarsit in puscariile comuniste ca victime ale acestor delationisti. E timpul, cred eu, unui nou inceput, al unei eliberari reale. Stiu, poate suna demagogic, poate patetic, dar, odata cu scuzele mele, te rog sa primesti explicatia gestului meu ca fiind una reala. Vreau sa cred ca sunt un slujbas cinstit al presei si doresc sa imi pastrez principiul dupa care libertatea de expresie si respectul fata de adevar mi-au fost mai dragi decat orice. Pe domnul Berindei nu il mai poate judeca decat Dumnezeu. In schimb, noi avem datoria sa ne spalam pe fata si mergem mai departe, frumosi si demni. Cu respect, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 19:12:36               Andrei Florian, in comentariul care-ti apartine si care mi-e direct adresat, da-mi voie sa apreciez un singur lucru: spiritul. E singura virtute certa pe care ti-o recunosc deocamdata, si singurul argument care ma determina sa-ti raspund in mod constant, desi marturisesc, uneori o fac fara placere. In fine, sa revenim la plebicist. Unu: unde pana mea - daca-mi permiti acest mic intermezzo nonecoliterar - scrie acad. Berindei ca recunoaste fapta, ad litteram, in forma incriminata de aceasta ziarista? Doi: admit ca in europeea se pot posta tot felul de texte la optiunea "altele", dar da-mi voie sa le pretind doua calitati, unu, sa fie vorba de opinii personale (adu-ti aminte ca Ion Corbu m-a amenintat cu reducerea nivelului atunci cand am postat memoriile lui Stefan Agopian despre Nichita, si am fost nevoit sa scot textul), si doi, sa fie scrise cu un minim respect fata de LIMBA ROMANA. Daca tot ma acuzi ca n-am citit textul, te-as putea intreba si eu de ce nu ti-au sarit in ochi greselile flagrante de ortografie si aberatiile din textul postat intial de OSC (pe care vad ca acum l-a pieptanat, evident, pe sest). Trei: in ceea ce priveste credibilitatea CNSAS, da-mi voie sa am aceeasi opinie pe care o am despre TOATE institutiile statului roman, adica proasta, si fa-mi favoarea, nu-mi cere argumente. p.s. din pacate, dom' Tavi a inlaturat cu grija toate urmele si acum tace malc, dar poate ca mai exista pe undeva oameni care pot confirma aiurelile din textul initial. iar daca nu, asta e, ies eu sifonat din afacerea asta, n-ar fi pt prima oara. P.S. au mai ramas totusi cateva mici perle (maestrul OSC n-a invatat bine nici copy/paste in Word), gen "a propiaţii", "pu blicaţii", si altele. de unde reiese ca singurul care n-a citit textul e chiar maestrul Ciurtin.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 14:45:55               Amelia, esti in stare sa imi raspunzi la intrebare sau o dai de pereti cu infrigurare? Hai, indrazneste, daca ai curajul sa iti asumi si altceva decat ofense unsuroase adresate unui dusman imaginar, cu o trompeta imaginara, cu domnite inteligente si educate imaginare, ei bine, daca poti sa spui si altceva eu mai trec sa te citesc. Pentru ca eu nu ti-am cerut sa te lupti cu nimeni, nici mare, nici mic. Iti repet intrebarea... poti sa imi spui cine este trambita si cine este dusmanul despre care vorbeai?... sau poate te aflai in trecere si ai intrat sa ne lasi un semn si noua...   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 11:55:21               In cazul Berindei, ca si in cazurile Piersic, Florin Constantiniu (mai putin Romosanu, pentru a-l descifra iti trebuie ceva inteligenta si ceva mai mult obiectivism), lucrurile sunt cat se poate de clare. Creierele spalate, insa, nu pot duce povara adevarului si se ineaca in apa murdara a dreptei tismaniene (si aici nu ma refer la Taz, ci la un alt tip de diavol). In ceea ce ma priveste, nu ma lupt cu cei mici din principiu, cavalerismul unei domnite inteligente si educate ii cere a-si tria adversarii si a-i ocoli pe cei nevolnici. Eventual a-i mangaia pe crestetul sigur de sine.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 11:33:57               Amelia, observ ca ai comentarii si replici pentru tot si toate cate sunt pe lumea asta, si te pricepi mai bine decat oricine la orice. Te felicit! In alta ordine de idei, eu imi permit sa iau ce atitudine vreau eu, cu atat mai mult cu cat atitudinea mea este sincera si neimplicata emotional, pentru ca printre prietenii si cunostintele mele nu se gasesc turnatori dovediti cu acte. Cu alte cuvinte, eu nu citesc printre randuri o nota informativa publicata de CNSAS, asa cum faci tu. Eu citesc delatiunea, data, semnatura, si imi este suficient sa stiu ca au fost peste patruzeci de note informative ale delatorului cu nume de cod „Băleanu” ca sa inteleg ca nu a fost un accident izolat. Amelia, as dori sa imi raspunzi serios si fara sa lasi loc printre randuri ... cine este trambita si cine este dusmanul despre care vorbeai?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 11:10:39               Florian, tu nu glumesti, nu-i aşa? Tu ai citit ce scrie acolo? Tu ştii ce înseamnă interpretarea tendenţioasă a unor date? Tu vezi ce spune Berindei, ai citit? Nu recunoaşte nimic, absolut nimic, Berindei, articolul face parte dintr-o campanie de presă menită să distrugă credibilitatea unor valori ale românilor. Tu ai vorbit cu Academicianul Berindei ca să-i afli opinia? Cu Ioana Berindei despre Mihnea, despre cadourile făcute lor de sărbători, despre vizite, despre obligaţii? Adevărul? Tu ştii ce înseamnă scoatere din context? Dar linşaj public iacobin? Cum îţi permiţi să iei atitudine doar citind textul unei trâmbiţe a duşmanului? Florian, mă dezamăgeşti! Iar faptul că Radu ar vorbi în necunoştinţă de cauză...iar te arunci cu capul înainte. Credeam că ştii să citeşti printre rânduri.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-19 09:58:10               cred ca se fac speculatii, este chiar o exagerare vis-a-vis de omul Berindei. eu cred asa: 1) ca atunci cand a fost recrutat in securitate, s-a "sacrificat", pentru familie, avand in vedere ca familia sotiei a fost urmarita si majoritatea membrilor au facut puscarie(inclusiv sotia academicianului). 2) dovada ca nu a adus "atingere" colegilor de institut, stau marturie notele respective, unde am retinut despre Petre Panaitescu: "Din generaţia sa este, neîndoielnic, cel mai harnic, şi dintre istoricii actuali este, de asemenea, cred, istoricul cu cele mai multe pu blicaţii. Dacă nu ar fi avut activitatea politică pe care a avut-o, sigur ar fi fost de mult academician. (...) Împins de soţia sa, deosebit de am biţioasă, a intrat în mişcarea legionară «ca să facă şi el ceva», gelos pe tovarăşii săi de generaţie, care, toţi, îşi găsiseră un plasament politic. Astfel, a ajuns şi rector legionar”. 3)vizitele lui Dan Berindei la Paris, pe vremea aceea, cred ca erau benefice pentru amandoi de a se vedea pe viu, stiindu-se faptul ca fiul lui a fugit. cine putea sa se viziteze pe vremea aceea, mai ales ca un membru al familiei era fugit din tara? normal ca intre ei (si mai ales din partea fiului) a intervenit o raceala, un fel de neincredere, dandu-si seama ca tatal sau este "securist", dar nu cred ca tatal i-a facut rau fiului. 4) sa admitem ca exista si varianta ca intre ei s-ar afla aceasta raceala, sunt multe cauze ca intr-o familie sa fie sciziuni intre tata si fiu, dar din alte motive, decat cele aratate in acel articol. 6)si nu in ultimul rand, cred ca este un scenariul tacit intre tata si fiu. oameni inteligenti si prudenti fata de sistemul de atunci si de acum.   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-11-19 09:47:49               Radu, daca ai fi facut un minim efort sa citesti textul ai fi observat ca ancheta jurnalistica care a facut posibila aceasta stire a pornit de la documentele furnizate de CNSAS, iar calomnia este greu de invocat in acest caz. E ca si cum ai acuza primaria de calomnie pentru ca ti-a facut public actul de casatorie, act pe care banuiesc ca l-ai semnat si tu. La ultima chestie, daca ai fi citit textul, ai fi observat ca Dan Berindei recunoaste ca a semnat note informative cu privire la fiul sau. Radu, de cand comentezi cu atata usurinta sub texte pe care nici macar nu ai facut efortul sa le citesti? Tot asemenea faci sub celelalte texte? Inca o "chestie"... nu orice lucru pe care nu il intelegi, sau care nu face obiectul pasiunilor tale, este in mod implicit o tampenie. Este un articol de presa care face lumina asupra unui capitol intunecat al istoriei noastre. Nu este un caz singular in care turnatoriile spre securitate se faceau chiar intre membrii aceleiasi familii. Intuitia ta este defecta, iar dovada ca este asa o face chiar vicepresedintele Academiei Române, istoricul Dan Berindei, pe care ti-as sugera sa-l dai in judecata penru ca ti-a calomniat intuitia.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 09:34:44               nea Ciurtine, sa-ti zic acum ce cred eu despre toata chestia asta. in primul rand, nu prea mai cred in presa. din cate stiu, legea "calomniei" in presa a cazut, si chiar daca mai e in vigoare, cine dracu' are timp sa se judece cu ziaristii? si chiar daca are timp si bani s-o faca, justitia oricum nu functioneaza. Vadim a avut o mie de procese de calomnie si din cate stiu n-a pierdut niciunul. asa ca pentru mine "bombele" de genul asta sunt un vax. mai e o chestie: un tata nu cred ca si-ar turna fiul. ala care o face e o monstru. si Berindei nu cred ca e. asa simt eu. da-mi voie sa am mai multa incredere in intuitia mea. iar acum sa-mi zici si mie de ce ai postat tocmai tampenia asta pe un sait literar.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-19 08:56:43               Fac eu acest gest http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/875026/Cazul-Berindei-tatal-care-si-a-turnat-fiul-la-Securitate/   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 00:57:13               Da, Radu Stefanescu are dreptate. Mirela Corlatan este o tanara jurnalista de exceptie si consider ca ar trebui sa ii recunoastem meritele. Aceeasi jurnalista a fost autoarea unei alte bombe de presa in urma careia, de altfel, a fost concediata de la "Cotinianul" de Nistorescu. La vremea respectiva postul nostru de televiziune a fost singurul care i-a dat drept la replica. Priviti-o si bucurati-va ca jurnalismul de ancheta din presa scrisa are si reprezentanti curajosi si cu o verticalitate care lipseste multora dintre cei consacrati. http://www.youtube.com/watch?v=XMouGI3pnRk http://www.youtube.com/watch?v=LXIjZoUdL1s   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-19 00:53:48               S-a preluat aici articolul Mirelei Corlăţan aparut în Evenimentul zilei din 9 noiembrie. Mă întreb de ce l-aţi postat tocmai acum (se prea poate ca acum să fi aflat informaţia de pe cine ştie ce forum). Măcar combativa autoare ce şi-a făcut mâna pe la Cotidianul avea atunci ceva de sărbătorit : căderea zidului Berlinului. Tot atunci articole apărute în presa franceză ne băteau obrazul că la noi nu a căzut încă zidul – mai pe şleau « tot foştii comunişti vă conduc ». Observ ca si dvs aţi pus o tentativă de titlu-motto « tot ei, ruşine ». Nedumerirea mea îşi are mai multe surse : La care « ei » vă referiţi ? Îi includeţi cumva aici şi pe tată şi pe fiu într-o descendenţă apoteotică a trecerii de la comunismul stalinisto-ceauşist la cel internaţionalist trotkist ? Sau poate nu vă complicaţi în asemenea subtilităţi şi sunteţi doar un mesager? Şi atunci combateţi a la trepăduşii din subsolul presei online : « Ba, ăştia de-alde Berindei au fost şefi înainte, comunisto-securişti, ăştia ne conduc şi azi. Ia să-i dăm noi la o parte pe dinozauri şi să aducem în frunce tineretul, ăla nepătatu’”. Observaţi stilul articolului, Mihnea Berindei, fost şef al Ligii drepturilor omului de la Paris, victimă a propriului tată, securistul. Mă întreb cum de autorul articolului nu o învinuieşte şi pe mamă, Ioana Berindei, că l-ar fi părăsit pe bietul Smerdeakov şi a plecat din laşitate în închisoare lăsând securistul să aibă grijă de copil în timp ce pava la drumuri în anii 50. Acum, fie vorba între noi, nu toţi putem avea relaţia specială întreţinută de musiu Toader cu conu Alecu ("Prostia e starea naturală a omului, o ştiu de la Papaaaa"...) Din articol reiese vigilenţa obiectivului Mihnea Berindei ce şi-a dat seama de intenţiile necurate ale tatălui când acesta l-a vizitat la Paris. Ciudat e că deşi subiectul este turnătoria operată de părinte, autoarea nu catadicseşte să reproducă nici măcar o notă cât de cât acuzatoare (ceea ce seamănă cu alte cazuri deconspirate de presă: vezi cazul Piersic). În schimb ni se relatează pe larg portretul moral al lui Petre Panaitescu (inclusiv consoarta) şi mai ales „sifonarea” lui Livezeanu – fie vorba între noi măcar omul făcea eforturi să fie român. Astăzi „fereşte-mă, Doamne, de români, că de…mă feresc singur”. Revenind la cazul nostru, spuneţi-mi, domnule Ciurtin, care sunt „ei”, cei care ne conduc? Prin presă a mai ieşit câte ceva la iveală. Spre exemplu despre „obiectiv”, fostul preşedinte Emil Constantinescu (ştiţi care, ăl’ de se văieta că l-au învins securiştii), într-un interviu publicat in Nr 736 din 19 aprilie 2004 al revistei 22, spunea că ar fi avut o intalnire in casa sa cu Valeriu Stoica, fost presedinte al PNL, şi Adrian Nastase, in care s-ar fi pus la cale o strategie comuna pentru a sparge Conventia Democrata si a-l determina pe Milică al nostru să nu mai candideze. Apoi, având în vedere înalta poziţie a fiului (vezi pe cine consiliază şi cine-i e consoartă), tare mi-e teamă că tocmai tatăl lui e victima care a trebuit să treacă printr-un regim dictatorial pentru ca acum să nu mai corespundă noilor cerinţe ideologice, să fie privit de unii doar ca un scrib prăfuit al naţionalismului vetust ce-şi păstrează ultimele metereze la Academie. Sigur, poate sunt eu subiectivă, pe de altă parte sunt convinsă că sunt extrem de multe lucruri personale şi nuanţe pe care nu avem cum să le cunoaştem. Cert este că autoarea minte cu siguranţă: - că cei doi nu şi-ar vorbi (cunosc personal contrariul) - că Ioana Berindei ar fi trăit o dramă şi că ar fi fost pusă în situaţia de a alege. Am vorbit cu Ioana Berindei de multe ori despre o mie şi una de lucruri (…). În plus, cine a fost la lansarea de carte „Am făcut Jilava în pantofi de vară” ştie că această carte a fost o mărturisire de sfârşit al vieţii, un ultim serviciu pe care l-a adus soţului pe care l-a iubit toată viaţa şi de care era mândră, inclusiv pentru că, ieşită din închisoare după patru ani de temniţă grea, Berindei nu s-a dezis de ea. Nici înainte nu o făcuse, deşi, fără îndoială, reputaţia ei atârna infinit de greu asupra pavatorului de drumuri, ăl de crescuse un copil fără a avea un acoperiş deasupra capului, istoric de viitor şi finul lui Gheorghe Brătianu. Aştept ziua în care Mirela Corlăţan va publica un articol despre un ziarist, dinozaur din artă sau din cultură, un politician care a colaborat sau colaborează cu KGB, cu CIA, cu MOSAD, etc. Suntem chiar atât de naivi încât să credem că nu există aşa ceva? Trebuie scoşi la suprafaţă colaboratorii securităţii. Nu am văzut o campanie în care să fie scoşi la suprafaţă colaboratorii KGB-ului, cei care dădeau note. Se pare însă că eu sunt cea naivă. În 62, vorbim despre un regim comunist ce se româniza, ce trecea la destindere după 1964, ce făcea posibilă solidaritatea naţională în 1968. Se caută astăzi a se vorbi de regimul comunist din România ca de un monolit cu accentul pus pe critica naţionalismului (care fie vorba între noi, numai produsul comunismului nu a fost…). În final doar atât mai am de spus: avem, pe de o parte un savant, iar pe de alta un activist civic. De aici, sigur, şi modul diferit în care ei „colaborează”.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-18 23:19:00               dom Tavi, frumos si regulamentar e sa postezi si linkul. curaj.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-18 20:56:55               am redat articolul intocmai, n-am modificat nimic!... :(( t   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2009-11-18 20:33:36               ,,cine ne conduc``????? ................................. poate muck!... cel mic regele unui popor de inculti cu muci pe surtuc!(zic!)   Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2009-11-18 20:30:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE