|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dragostea..asa cum e ea! |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Adevarata viata incepe in momentul in care ai implinit 24 de ani. In acel moment, ochii tai reusesc sa priveasca pentru intaia oara dincolo de perdelele atmosferei adolescentine. Esti barbat pentru prima data in viata ta. Cutia fluorescenta in care ai zacut pana acum s-a desfacut precum o orhidee si din interiorul ei, fetusul care pana nu demult era intr-o continua foame de cunoastere, reuseste sa guste din plin fructele interzise. Abia acum creierul tau face sinapsele marilor dileme fundamentale ale omenirii. Esti un mascul feroce. Esti singur in imensitatea privirilor. Liber ca pasarea Phoenix, nascut din propria cenusa, imbalsamat intr-un divin parfum al virilitatii si-al intelepciunii.
Prostia cea mai mare a acestui nivel este ca libertatea de care se bucura privirile tale este una fixa. Adica este exact cat iti citeste tie creierul. In limitele orizontului, pentru ca dincolo de el esti legat cu tot sufletul de neputinta. Dar, ca sa nu iti autoprovoci durere, nu tinzi niciodata sa iesi din acest spatiu in care esti rege. Adica te multumesti sa nu cutezi incercarea unei evadari in celalalt spatiu.
.......
Stam in sfarsit dupa multa vreme unul inaintea celuilalt. Tremuram dar inca nu avem indrazneala sa ne incalzim reciproc. Totusi reusim sa ne cladim o poveste muta. O poveste care nu are cuvinte. O poveste construita numai din priviri. Apropo de privire, are cea mai frumoasa pereche de ochi desenata de dumnezeul acestei lumi. Ochii ei pot ingheta soarele, il pot dezgheta si il pot varsa in mijlocul povestii noastre. Imediat realizez ca traim doar fragmente de timp. Fulgi de vreme. Care se depun in trista cripta de care suntem inveliti. Nu stim pentru ce durata, fiindca dragostea noastra nu are un termen fix. Totusi speram sa ramana aceeasi. Dintr-o-data. Brusc. Noi n-am avut momente de gandire, de constientizare… noi am fost prinsi in jocul pasiunii si ne-am lasat in voia sortii. Ei bine, acum, privindu-ne reciproc intre aceste fragmente de timp realizam cat de bine conturat este labirintul trairilor noastre! Acest lucru ma opreste sa-i vorbesc despre lucrurile care cu adevarat conteaza si pe care as vrea sa i le spun cu adevarat, impingandu-ma sa port discutii inutile si nefundamentale. Cu toate astea, inimile ne sunt legate pe vecie in acest razboi pe care il ducem impreuna impotriva omenirii. Ce piele se ascunde sub ciorapii fini, negri…. Ce piele inconjoara trasaturile fetei, acoperind migalos cel mai mare suflet din lume. Are culoarea vietii. A flacarii care mocneste in amandoi. Uitandu-ma la ea, ma vad, practic, pe mine! Cu siguranta, stim amandoi ca suntem priviti. Suspicios de dulce. De ochi care de care mai strambi. De ochi care se aprind si se sting cu viteza luminii. De ochi care alearga imprejurul nostru.. va vedem… va vedem.. Desi stim ca e timpul nostru, ca astfel de momente nu se pierd, nu se rateaza, suntem destui de lenesi sa profitam de acest avantaj. Suntem destul de timizi ca sa ne bombardam reciproc trupurile cu sarutari si mangaieri, multumind-ne sa ne iubim din abundenta cu sufletele. E frumoasa. Ca un ocean. Ma ridic prinzand-o cu palmele de umeri, strivindu-i totodata valul albastru din privire si o imbratisez intr-un joc nebun de sentimente. O asez usor pe covor fragmentand si mai subtire praful de timp ramas intre noi. Jocul intra in transa. Ii simt divinul parfum cum imi intareste fiecare organ si cum fiecare cuvant moare inainte de a capata vreun sens. E o dragoste muta, fara sinonim, fara cantec si fara glas.
Cu fiecare balonas de secunda trecuta realizez ca factorul care nu ne lasa sa vorbim va iesi pe deplin din povestea noastra si .. pentru un timp va cauta o alta in care sa se angajeze. Sunt constient ca aceasta nu este o supozitie ci un fapt ca si implinit, dar refuz sa-mi dezlipesc mainile din imbratisarea in care s-au prins. Hora se joaca cu ochii inchisi, moment in care o vad pe ea ridicandu-se si dupe ce isi deschide lent fermoarul de la pantaloni, imi ia mana si si-o baga intre picioare. E rece ca un iceberg si totusi umeda ca o ploaie fierbinte de vara. Ma las purtat de val.. traiesc momente memorabile, dar fara finalitate. Apoi dupa ce ochii care ne priveau s-au prefacut inchisi, decizia noastra a fost sa ne rupem. Continuarea ar fi fost mult prea deranjanta. Atat pentru noi, cautatorii de dorinte, cat si pentru ei…. Cautatorii cautatorilor de dorinte!!
…….
Frumusetea se intelege altfel, in al 25-lea an al vietii. Cand jocul isi cere tributul, pretul, contra-costul pentru ca ai fost ales sa il joci, esti dispus sa platesti cu orice. Faci public evenimentul. Esti angrenat intr-o poveste de dragoste si esti dispus sa imparti cu oricine frumusetea ei. Femeile sunt de regula cele care cedeaza mai intai. Jocul este din ce in ce mai real si… dintr-o-data, maniera darnica prin care iti evidentiai sentimentele devine mult prea personala. Adica intima. La acest nivel al jocului, fiecare mesajprimit, fiecare semn ti se cuvine numai tie. Tu esti unica stapana si unicul destinatar al acelor randuri. Doar tu intelegi ce scrie acolo si.. oricat de tare te-ai amuzat initial, incepi sa simti o usoara plutire. Este un erotism virtual. Iti simti fesele mangaiate de fiecare cuvant care acum are sonor, culoare si sens. Nu mai deprinzi din ele decat unicul mesaj transmisibil prin fragmentele de timp ramase… Nu se va termina niciodata. Vei intelege aceste cuvinte in orice alte imprejurari, in orice alte litere pe care vei reusi sa le faci sa traiasca. Vei trai sa le auzi.. sa le rostesti, sa le canti si sa le transporti de-a lungul vietii tale, cu tine. Acest pas semnifica inceputul urmatorului nivel al jocului, care este si ultimul: sfarsitul acestuia! In acest punct presupui prin absurd ca nu mai este, de fapt, un joc. Asta li se intampla, de regula, celor mai multi dintre noi. Aici tragem linia peste fulgii de vreme. E cea mai grea decizie de luat. Este momentul cel mai dificil si totodata cel mai greu de care poti trece. De-asta am zis ca libertatea este, de fapt, una fixa. Pentru ca acest punct ii delimiteaza teritoriul. Pana aici ai ajuns. Este sfarsitul. Mai mult nu poti inainta. Ai trecut cu brio cel mai mare examen si ai ajuns la final. Te bucuri, razi, esti pur si simplu fericit. Prostia cea mai mare este ca nu vei intelege niciodata ca esti perdantul. Esti infrantul. Infrantul sistemului cupidonian. Invinsul dragostei, fapt ce coincide cu inchiderea ta in spatiul fix al liberatatii din privirile tale. Restul, acei 0, 0001 la suta dintre noi care reusesc la ultimul nivel al jocului sa treaca peste prag si sa admita in ultima replica: a ramas un joc – sunt adevaratii castigatori. Ei sunt cu adevarat liberi sa cunoasca eternitatea si nu vor mai fi pusi niciodata in situatia de a se multumi cu fragmente de timp…
…………….
Stiu ca am fi putut sa pretuim mai mult. Stiu ca putem pretui mai mult. Dar ….
…..Viata dupa 24 de ani inseamna foc automat. Sentimente si lacrimi. Sampanie si capsuni. Muzicalitate si dans. 24 de ani inseamna Jack Daniels. Inseamna nopti si Jack Daniels. Inseamna sarutari si Jack Daniels. Inseamna telefonie si Jack. Internet si Jack. Cafea si Jack. Literatura, Jack-ul si Femeia!!!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai sunt si d-astea, ecsi! Supararea vine in contextul in care cuvintele neprobate continua sa se nasca - nu e cazul aici! Sa spunem ca ma ambitioneaza comentariul tau!!! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-06 09:34:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvan, te superi daca iti spun ca nu e un text care iti caracterizeaza talentul urias pe care il ai? Sper ca da. Si sa scrii perfect ptr ca ai potential. eCSI. |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-11-06 02:03:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Elena! intrebarea n-am cam inteles-o..
in ceea ce priveste femeia, posibilitati multiple. si te contrazic, se cunoaste foarte bine.... mult prea bine!! cu toata certitudinea din lume... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-06 00:30:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo : cum ar putea o lume, paralela ?:) |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Tanase la data de
2009-11-03 14:03:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
niciun orizont nu e sfarsitul lumii. femeia este o lume aparte, nici ea nu poate spune, cu certitudine, ca reuseste " sa se cunoasca " :)
intrebare : cum ar outea o lume, paralela ?
succes, Razvan :) |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Tanase la data de
2009-11-03 14:02:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|