PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cîinele ovreiului Text postat de Ion Bolocan Un motiv din George Topîrceanu Un ovrei, sosind la stînă şi zvonind dintr-un claxon, Se trezi la portieră c-un dulău autohton; Un Grivei cu scai în coadă şi c-un zbenghi hazliu pe-o nară Dar deloc în toane bune – necăjit din cale-afară Că la stînă, cîtă-i vara „vin pleşcari ce dau prin băţ; Pe daiboji vin la crăpare şi se-ntind ca la ospăţ” Domnul Iţic, pus în faţă cu „străjerul” furios Încurcat, îşi zice-n sine „ce păcat că n-am un os Ori măcar ca-n Topîrceanu, o bomboană un covrig... Dac-aş vrea să chem stăpînul, iaca, nu ştiu cum să strig. Aş striga pe româneşte «Oameni buni, săriţi, oi-vei !» Dar mă tem că badea Gheorghe m-ar ghici că sînt ovrei Şi, ghicind, n-o să mai sară, cum ar face-orice stăpîn: A păţit-o el odată cu un negustor bătrîn Ce vindea şi el la ţară nasturi, capse şi pacheşti Şi credea că-n sat şi cîinii ştiu proverbe ovreeşti” „Moi Grivei” încearcă Iţic, „tu pricepi pe româneşte ? N-am de gînd să fur vreo oaie ori vreun miel, Doamne păzeşte ! (Dumnezeu e-aici pe-aproape şi mă vede negreşit) Ştiu, te-au păcălit şi alţii, dar eu sînt ovrei cinstit: Am venit să fac un biznis, pe nemţeşte, nu hatîr” Dar dulăul, cu prudenţă, cată-n jur şi face „Hîrrr” (Auzise de prin oameni un proverb neortodox: „Un ovrei cinstit, la stînă, ar cam fi un paradox”) „Moi căţel” insistă Iţic, „zău că nu pricep un dram Eu propun la tine-afaceri, tu zici numai «Hîrr şi Ham» Hai s-o dăm acum pe bune, nu fi cîine, moi Grivei, Te-a plătit cumva Hamasul ca să latri pentru ei ? Cît ai cere, hai să zicem, ca să latri pentru noi Şi să pui un ban grămadă (noi dăm shekeli, nu gunoi) Şi să mergi fudul pe-o Hondă, nu pe jos ca un pahonţ Şi să ai pistoale două, cască, vestă antiglonţ...? A ! Mă-ntrebi despre dotare – n-are nimeni ce să zică: Face Bush o bombă mare, vrut şi noi o bombă mică, Face două avioane mari şi-al treilea mititel (Ce să faci c-o jucărie ?! Dat la noi, scăpat de el) Face două submarine nucleare, ultim soi, Mai rămîne de-o bărcuţă nucleară pentru noi. Ei, acum o faci pe prostul ? Ce, nu ştii ce-i ăla Bush ?! Ăla de tocat Bagdadul pîn’la faza „rumeguş” ?! De tocat şi Babilonul ca-n prăpădul din Scripturi Chiar dacă reţeta ONU nu prescrie tocături. Dar ce faci, nu iei notiţe ? Tu n-ai şcoală ? spune-mi drept; La atîta ignoranţă nu puteam să mă aştept De la tine – unul care e la stînă cineva Cînd şi boii fac pe dracul şi îşi scot patalama. Ia şi pune-un ban deoparte şi ia-ţi Teza pîn’mă-ntorn Doar trăieşti la România, nu trăieşti la Capul Horn”. Stă Grivei întins pe labe mestecînd un gînd secret: „Iată că ovreiul ăsta minte cît un Internet Şi îmi turuie de-o oră, aruncînd la cacealma, Nişte chestii „delicate” să mă bage la belea, Ba, observ că nici nu-mi lasă loc de-ntors”, gîndi Grivei. „Moi flăcău”, aruncă Iţic o-ntrebare de doi lei: „Cît cîştigi la slujba asta, vreau să ştiu, mă rog frumos De mă faci s-aştept în soare ca pe orice răpănos Şi te ţii ca arnăuţii, ţeapăn ca un şarampoi ?! Ce-i aici ? Trezorerie ori un biet saivan de oi ? Fii cinstit: te temi de mine ? Ce ştii tu despre ovrei ?! Ai văzut ? Nu ştii nimica. Şi de ce să sari la ei ?! Nu te-nverşuna degeaba: nici măcar să-ţi dea prin gînd C-ai să osebeşti ovreiul lîngă omul cel de rînd. Numai dacă-l pui la coasă ori la sapă dacă-l pui, Dimineaţa-l vezi în brazdă, şi la doi’şpe, iaca nu-i, Dar la cîntărit o vacă ori o ştofă de croit, Pui român – te-ai dus de rîpă, pui ovrei - te-ai procopsit. Dar la voi e ca la nimeni: aţi avut un premier, Un ovrei, băiat cu doxă care ştie „toaca-n cer” Ei, şi ce-i dacă o ştie ?! Mare brînză ! Iaca fîs ! Un ovrei, ca tot românul, s-a făcut şi el de rîs: Laşi nevastă profesoară, casă şi bănet purcoi Pentru ce ? Pentr-o dizeoză din judeţul Dorohoi ?!” (Botoşani, zice dulăul) „Botoşani, fie cum spui Dar, mă rog, ce mai contează că-i Galaţi sau Covurlui ?! Dinspre mine şi Harghita şi Covasna poa’ să fie... (Iaca, mi-am găsit la stînă profesor de Geografie Un dulău urît ca naiba şi căpos ca un catîr)” Dar Grivei nu gustă gluma; scoate colţii, face „hîrrr” „Na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o” zice Iţic panicat, „Iaca un deştept ca mine, în ce budă s-a băgat ! M-am pornit cu gînd a face vreo ceva negustorie Şi-am stîrnit ditai rahatul, să-mpuţeşti o drogherie. Peste toate, animalul stă umflat ca un buboi: Nici nu zice treci ’nainte, nici nu zice treci ’napoi”. „Moi frumosule de cîine, cîte stîni am vizitat, N-am văzut în toată lumea un căţel mai supărat Şi mă-ntreb: ce-i mutra asta încruntată ca de gîde Chiar aici în ţara asta unde toată lumea rîde ?! Numai tu nu rîzi, măi ţîcă, nici la bine, nici la rău: Ori eşti înţelept ca Moise, ori eşti mare nătărău”. Biet Grivei, prinzînd ocara, se făcu a n-o ghici Cîntărindu-şi musafirul, parcă vrînd a-l chelfăni, Dar, în loc să-i rupă turul, s-a întors cu barba-n piept Arătînd lui Iţic coada, ca un cîine înţelept Şi, ajuns mîhnit la turmă, nejelindu-se nicicui, Se-apucă a da pe deşte cîţi mai rîd în ţara lui. „Rîd acei ce-n capul mesei au cuprins din vreme loc, Rîd ca mîţa în oglindă şi ca proasta-n iarmaroc, Rîd cu dinţi făcuţi la doctor, rîs de-acril şi porţelan, Hăhăind ca domn Băsescu sau scrîşnind ca Stolojan. Rîd calicii – gură ştirbă ce mai ţin-un dinte, Doi, Căci la dînşii, iarnă-vară, scroafa-i moartă-n păpuşoi Şi că, iaca, rîsul ăsta e-un cuţit cu două muchii: Nu apuci a rîde astăzi, rîzi cînd ţi-or făta păduchii” * Peste ani bunicul Iţic, picotind sub chiparoşi, Şi-amintea că-n România cîinii-s...oameni serioşi Şi că oamenii de tîrlă, după ce ajung stăpîni, Nu mai rîd curat ca omul, ci rînjesc ca nişte cîini. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vot.   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-11-02 22:33:57               Interesant. Ai stofă de bard. Le potriveşti neaşteptat şi regionalismele dumitale fac "tocăniţa" bună...Am citit cu plăcere.   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-11-02 22:33:22               Foarte bine scris! Am rezonat in special la ultimele doua strofe. Aprecierile mele!   Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2009-11-01 16:06:27               Foarte faina, cu o prozodie aproape de perfectiune, ceea ce denota mult exercitiu poetic si talent. De asemenea, textul e plin de talc si are umor din belsug, lucru care l-ar face sa crape de invidie si pe Ion Pribeagu. Si un sfat din partea unuia care scrie de asemenea poezie satirica si care s-a lovit de "neshte chestii": incearca sa scrii poezii ceva mai scurte, ori sa mai scurtezi din ele, asa incat sa fie de maxim 8-10-12 strofe a cate 4 versuri. Asta e maximul care ii poate retine atentia cititorului obisnuit. Ti-o spun din propria experienta de creator si recitator de materiale umoristice. In plus, e bine ca in fiecare strofa sa mai fie strecurata cate o mica poanta, pana la poanta finala sau pana la morala.   Postat de catre General Motors la data de 2009-11-01 05:56:10               Se plangea nu stiu care ca pe Europeea nu se scrie. Iata ca se scrie, si-nca bine. Minunat ! felicitari, Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-10-31 15:29:01               Frumos "incondeiat"! Felicitari!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-10-31 12:52:20               Mulţumesc, domnule Stefănescu! Votul dumneavoastră este foarte preţios pentru mine!   Postat de catre Ion Bolocan la data de 2009-10-31 10:30:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               condei de maestru. vot.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-31 10:04:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE