|
|
|
|
|
|
|
|
|
"n" indolentia |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
Geometria e brumă-n răsărit
adâncul și înaltul
au un punct
nicăieri dar au
să chinuie cugetul celor ce sunt
fericiți cei ce vin și pleacă niciunde
fără habar de pietre căzând
seara vomit toată mila
seninului lor.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Anna,
mulțumesc pentru comentariu. Interpretarea ta este foarte aproape de adevărul meu.
Avem sau nu nevoie, pietrele de foc sunt acolo! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-10-12 01:07:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu reușesc eu să pătrund în adâncul poemelor tale , dar risc să desfac măcar capacul unde stau sensuri închise ermetic.
Se pare că "n" este un simbol, o literă, un punct, un număr infinit.
Conotații se pot găsi , nu trebuie să coincidă cu ideea poetului, pentru că cititorul trece prin filiera sa. Am senzația prezenței elementului religios pe de o parte; apoi văd două sfere, adânc și înalt, tangente într-un punct"nicăieri" care nu face altceva decât să chinuie;
cu ce preț? Doar Măria sa , poetul știe!
Elementul negativ, prezent în cele două puncte(nicăieri, niciunde) îmi sugerează dezgustul culminând cu "vomit".
Până la urmă vorba lungă, sărăcia omului: cred că avem nevoie de pietre căzând!
Anna |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-10-12 00:25:34 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|