|
|
|
|
|
|
|
|
|
Străzi, orașe, destine |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Am crezut dintotdeauna că adresele și numele străzilor pe care oamenii le locuiesc și pe care le străbat ani de-a rândul sunt în strânsă legatură cu destinul lor. Ideea mi-a venit extinzând observația, devenită convingere, că un scriitor trebuie să aibă neapărat un oraș despre ale cărui locuri cunoscute să scrie și cu ale cărui valori să se identifice. Cum ar fi fost Proust fără Paris sau Mircea Eliade fără strada Mântuleasa? Exemplele sunt numeroase.
În paranteză pot spune că interesante mi s-au parut și cazurile scriitorilor care au schimbat nu numai orașul natal, dar și țara. Nabucov, de exemplu, s-a identificat perfect cu continentul american, nu însă și Soljenițîn. Unii scriitori își poartă țara cu ei, cum melcul își poartă casa, alții pot fi ei înșiși numai în țara în care s-au născut. Închid aici paranteza pentru că acest subiect ar merita un articol întreg...
Pentru că nu am avut timp să mă documentez despre legătura dintre adresele și destinul altora, m-am mulțumit să trec în revistă propriile mele adrese, încercând să stabilesc legatura dintre numele străzilor sau al cartierelor locuite și destinul meu, în general.
Prima stradă, cea din București, unde am locuit până la plecarea din țară din 1982, s-a numit « Dr. Burghelea ». Numele străzii era un omagiu adus unui renumit medic. Să fi fost acesta unul din motivele pentru care, în copilărie și tinerețe, am fost mult timp bolnavă? Cartierul era plin de străzi care încă există: mergeam la școală pe străzile « Popa Soare » și « Plantelor », mă plimbam cu bicicleta pe strada « Zefirului », îmi vizitam cea mai bună prietenă pe strada « Labirint », m-am căsătorit pe strada « Parfumului », și toate aceste nume mi se părea că reprezentau destinul meu: acela de a-mi « înflori » mintea, la școală, precum « plantele » o fac, de a alerga « zefir » pe bicicletă, acela de a-mi căuta prietena în « labirintul » vieții mele de atunci și, însfârșit, de ami « parfuma » viața prin căsătorie.
Când am ajuns la Montreal, prima stradă pe care am stat s-a numit « Forest Hill » (Dealul Pădurii). Strada era în pantă și la capătul ei, unde era apartamentul meu, era o pădure. Nu conduceam încă mașina, mergeam cu un autobuz a cărui stație era la poalele dealului. Coborâtul dealului era ușor, dar urcatul lui era chinuitor, în special iarna, care la Montreal dureaza șase luni, când vântul și zăpada îmi tăiau respirația. Am locuit acolo zece ani. Au fost anii « urcării » mele, cu pași mici, nu numai pe dealul străzii, dar și pe muntele care despărțea ceea ce știam eu, la venirea în Canada, de ceea ce am ajuns să știu, prin muncă intensă, după zece ani.
Apoi m-am mutat pe o altă stradă, tot în Montreal, al cărei nume era « Côte des Neiges » (Coasta Zăpezilor). Nu mai trebuia să urc nici un deal și între timp îmi luasem permis auto, deci mergeam cu mașina la serviciu. La Montreal ninge mult și, deși sistemul de deszăpezire este foarte eficient, sunt ore matinale când zăpada încă nu e curățată și, de obicei, eu nimeream cu mașina exact la acele ore. Condusul prin zăpada nu era o plăcere. Dar strada era frumoasă și, cu mașina, ajungeam prin ea la strada « Mont Royal » (Muntele Regal) care traversa, în serpentine, orașul. Luam acestă rută zilnic spre serviciu și mi-aduc aminte că mama, care m-a vizitat când locuiam acolo, mi-a spus că e un privilegiu ca cineva să parcurgă zilnic, spre serviciu, un drum atât de frumos. Traversarea muntelui îmi dădea siguranță, ajunsesem să « urc și să cobor » așa cum toți oamenii urcăm și coborâm zilnic treptele speranțelor. Iar numele « Côte des Neiges », în franceză, îmi facea bine, mă lăfăiam în latinismul limbii mele, aveam librării multe, eram « chez moi »
.
Dupa acest episod « francez » care a durat cincisprezece ani, pașii vieții m-au transferat în partea anglo-saxonă a Canadei, lângă Toronto. Cartierul în care locuiesc de peste doisprezece ani se numește « Applewood » (Lemn de Măr), iar aleea de câțiva km de-alungul pârâului ce curge în păduricea din zonă se numește « Applewood Trial » (Poteca « Lemn de Măr »). Strada mea, « Bloor » (cu puțină imaginație, « Bloor » devine « Bloom », =floare), este între « Dixie » (preferința mea pentru jazzul dixieland) și « Tomken » (diminutivul numelui fratelui). Cum să nu mă simt bine între muzică, natură și numele fratelui? Cât despre locul unde lucrez, situat pe bulevardul « Steeles » (oțeluri), numele reflectă perfect zona lui industrială. Ca să ajung la serviciu trec pe strada « Eastgate » (Poarta De Est), nume care se potrivește cu locurile din care mă trag: estul Europei (România) și, mai târziu, estul Canadei (Montreal)
Nu știu ce-mi rezervă viitorul, dar cartierul « Lemnului de Măr » nu-mi displace și, în păduricea potecii despre care vorbeam, sunt păsări care-și cântă, pe limba lor, apartenența la aceste locuri în care, cu maturitate și calm, îmi regăsesc și eu, pe zi ce trece și din ce în ce mai mult, destinul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero,
simt o usoara melancolie?
Nu stiu ce strada, sau cartier preferi, vad doar ca e senin la tine acolo...
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2009-10-09 02:03:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea,
Spui ca interpretarile mele sunt tendentioase Ai dreptate. Am recitit textul si am realizat ca, inconstient, am "selectat" aspectele placute.
Am facut exercitiul de a lega locurile si de episoadele mai grele ale vietii mele (cine nu le are?) si...sunt destule, dar nici prin cap nu mi-a trecut sa le fi dat macar atentie, dar sa le fi scris?
Poate ca e vorba de o oarecare "decentza", sau poate ca e un mijloc de "autoaparare" (evitarea de a ma necaji amintindu-mi). Cert este ca, da, am abordat o privire "pozitiva", dar, repet, selectarea s-a facut inconstient.
De altfel sunt convinsa ca omul trebuie sa-si "construiasca" fericirea acolo unde se afla, exact cum imi spunea acum cativa ani directorul unei biblioteci (in engleza): "Infloreste acolo unde esti plantat"
Multzam mult pentru lectura si parecieri,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-07 18:09:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo: deosebit de vie!...
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-10-07 02:18:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asocieri tendentioase, trimiterile tale, Vero, cum e si firesc, de fapt, toate in favoarea interpretarilor favorabile.... fiecare pas pare masurat apriori, si mie imi place ideea asta , chiar daca ma indoesc chiar de probabilitatea ei.
Imi place cum iti "conduci " pasii pe strazile oraselor pe unde ai trecut.....deosebit de fie relatarea ta.
Cu drag,
Calvar *
|
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-10-07 02:17:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Contele meu de Monte-Real,
M-ai dat gata cu intrebarea ta. Nu, nu ma gandeam nici cand eram pe Labirint, dar nici chiar cand eram la Montreal pe Coasta Zapezilor. Scrisul meu a devenit public mult mai tarziu, cand eram deja in preajma "Lemnului de mar"...:)))
Multzam de trecere si com,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-07 00:44:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero,
eu nu cred în întâmplări, cred în acțiuni, în cauze și efecte.
Când treceai pe strada Labirint, te gândeai vreodată că ajungi să scrii "Străzi, orașe destine"?
Labirintul ăsta(hai spune-mi că nu ți-ai dat seama), merită apreciat cum se cuvine.
montreal |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-10-06 23:39:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
AAA,
Multzam pentru lectura si com.
Probabil ca ai dreptate cu acea expresie de coborat-urcat dealul si cred ca am facut greaseala de a scrie acel "chinuitor" fara sa justific. Dar mi s-a parut prea personal ca sa dau detalii legate de respiratia mea, ca si de inghetzul, cand era vant, al lichidului din ochi, de unde dificultatea de a clipi. In acel cuvant, "chinuitor" am inglobat starile prin care treceam cand urcam iarna, pe vant, dealul, dar probabil ca n-am ales bine felul de a ma exprima. O sa ma mai gandesc.
Cat despre final, nu uita ca in el sunt cea de acuma, peste care au trecut anii, era normal sa fie ceva mai reusit, nu? :)))
Radule,
Nu e vorba de limba in care scrii, e vorba de relatia limbii cu orasul si cu tine. Cand scriitorul nu alege un subiect de roman legat de un loc anume, totul e perfect. Dar cand actiunea se petrece intr-un oras, atunci orasul devine personaj al actiunii, locurile respective nu sunt numai decor si participa efectiv la actiune.
Am citit un asemenea roman de Mihai Zamfir si am fost foarte impresionata de faptul ca actiunea lui se petrece in cartierul in care eu mergeam la scoala....
Sigur ca exista multi scriitori care s-au adaptat perfect la alte limbi si orase, infine, in Europa e mai simplu, Kundera scrie perfect in Franceza, hm...la Paris nu-i o problema...dar in Canada e cam greu, orasele sunt altfel....
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-06 21:45:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pai s-a demolat mult si s-a construit chicios in registrul obsedant firma-farmacie-banca-magazin de lux; putinele vestigii (era sa le zic ruine) mai poarta inca parfumul de odinioara, dar "degustatorii" sunt putini si merg in baston sau nu mai merg deloc. in fine, eu cred ca sunt si exceptii, marele scriitor (in opinia mea si nu numai) Petru Popescu a scris extrem de natural in engleza; nu si foarte reusit (tot in opinia mea). "dulce ca mierea e glontul patriei" a ramas in matricea Bucurestilor - iubiti si detestati in egala masura - inegalabil. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-10-06 21:15:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mda, textul se desfășoară simplu, urmărește loial o idee...
Dar conține unele expresii cel puțin neinspirate, cum ar fi: " Coborâtul dealului era ușor, dar urcatul lui era chinuitor" (unde, pe lângă tautologie, se regăsește și esență prozaică)/ Condusul prin zăpada nu era o plăcere/
Interpretări și unirea lor cu soarta se pot scoate din orice, însă, pe latura ta empirică, este și asta o idee.
Mi-aș fi dorit ca întreg textul să fie la nivelul finalului...
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-10-06 20:52:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radule,
Probabil ca ai dreptate, interpretari se pot gasi. Ma indoiesc totusi ca pe langa strada I.V Stalin s-ar fi aflat una "Westgate" :)))
Sigur ca interpretarile mele au fost un fel de "pretext" pentru a privi strazile prin care am trecut. Am vrut sa ma intorc si in parculetzul Sf. Stefan, care mie mi-a fost tare drag, dar n-am gasit ce legatura aveam eu cu Sf. Stefan...
Ideea insa care ma framanta, dureroasa de altfel, este alta: un scriitor nu poate scrie intr-o limba diferita de a orasului in care traieste. Orice scriitor trebuie sa se identifice cu orasul lui.
Textul de mai sus a fost o "variatziune" pe tema asta.
Multzam de trecere si comentariu.
Zici ca strazile acelea sunt acum o varza? N-am avut timp sa trec pe ele acuma, dar banuiesc ca s-au asfaltat, poate ca mai au totusi ceva frumos in ele....
Vero.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-06 20:35:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e scris placut si curat. in ce priveste micul curs de semiotica stradala, as zice ca ai fi putut gasi oricum o corespondenta oarecare, chiar daca ai fi locuit -sa zicem - pe strada I.V. Stalin. daca ar fi trebuit sa treci prin WESTGATE - de exemplu, ai fi spus "iata, e vorba de lumea noua pe care am ales-o", sau ceva asemanator. eu unul cred ca nimic din ceea ce ni se intampla nu e "intamplator", dar sunt sigur ca lucrurile astea ne scapa intelegerii, precum horoscoapele. vot.
P.S. zona unde ai stat in Bucuresti era super in anii 80. acum e o varza. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-10-06 19:49:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru lectura, ma bucur ca ti-a placut. Interesanta sugestie, nu mi-a dat nici o secunda prin cap ca cineva sa se gandeasca la o dezvoltare a ideii din text, ma voi gandi.
Veronica
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-06 19:31:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Superb. Am citit pe nerăsuflate. Ai putea să scrii și un scenariu după această povestire. Poți să adaugi personaje, mici întâmplări... Sper să nu te supere ideea mea. |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2009-10-06 18:28:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|