|
|
|
|
|
|
|
|
|
Praf |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
Vidul îți rezervă un loc
pupilele-ți rostesc în grabă numele
apoi pleoapele se deschid
rămâi un tânăr mort demult
prins cu aerul
în pași de vals fără urme
pământul vă cunoaște după plânsul viorii
și ochii tăi care se zbat
când uneori ți-auzi numele în mijlocul frunții.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana,
mulțumesc pentru timpul acordat și mă bucur că totuși ți-a plăcut ceva. Radu a punctat bine fără să vrea, mai puțin finalul "romantic-yoghin". |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-30 18:04:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu,
e mai bine să nu vibrezi; viața-i mai frumoasă:)
de fapt mulți se regăsesc în strofa a doua.
Mulțumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-30 17:47:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Vidul îți rezervă un loc"
"ți-auzi numele în mijlocul frunții"
imi plac mult
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-09-30 15:50:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
trecand peste faptul ca un poem cu "vals fara nume" si "plansul viorii" e ratat din start (dupa umila mea parere, sunt poate cele mai prafuite metafore din literatura romana), ar mai fi primele 2 versuri, abrupte, stangace si rupte temporal de restul
nu-ti cer explicatii - poemele nu se explica si nici nu se justifica - iti comunic doar ca cititorul din mine nu vibreaza deloc la amalgamul asta de simboluri romantic-yoghine |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-09-30 15:08:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ana,
despre vid și aer vom mai vorbi
poate și despre mesajul textului
mulțumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-29 21:49:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dust in the wind...
Mi-ar plăcea să cred că vidul rămâne vid, altfel și-ar pierde semnificația!
Memoria ne funcționează, căci"pupilele-ți rostesc în grabă numele", chiar dacă imaginile acționează cu rapiditate asupra simțurilor noastre formând reprezentarea mai întâi.
Un aer ușor melancolic, dar plutitor în pas de vals, sunet prelung din "plânsul viorii"; ochii se zbat și aruncă semne pentru cunoașteri!
trecere, Anna! |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-09-29 16:15:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile,
nu prea modific textele, dar trebuie să recunosc: "fără cuvântul trist".
Ai dreptate. Este sificient "plânsul viorii", chiar acum renunț la "trist".
Mulțumesc pentru sugestie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-29 10:21:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"dar sigur incarcate de semnificatii"
Tea,
rar te-nșeli în interpretarea unui text. Aici ai făcut o analiză generală, iar eu îți pot spune că fiecare cuvânt își are corespondent într-o semantică a viziunii mele. Construcția(mea culpa), însă, poate fi incompatibilă cu perecepția lectorului.
Textele nu le explic public, dar aici ca și în "n mobil", pot spune doar că am încercat exprimarea unei secvențe a condiției umane, așa cum am dispus de "instrumente".
Mulțumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-29 10:10:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un poem bun, durerea este concentrată în câteva versuridar, aș avea o obiecție, cred că repetiția îți, -ți, -ți îngreunează, eu aș lăsa doar primul vers întreg, se subânțelege ,,adresarea,, și încă ceva, fără cuvântul ,,trist,,
o părere. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-29 08:09:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, la prima citire n-am reactionat in nici un fel, mi s-a parut o scriere ....degeaba....si a trebuit sa revin;
Nu-i degeaba, o tensiune bine simulata de imagini - sa zicem- "inchise", greu de descifrat , dar sigur incarcate de semnificatii: "pupilele-ti rostesc in graba numele"....introspectiv, dialogul te dezvalue chinuit de nelinisti, nesigurante, tristeti......viata!
Ceea ce lipseste, poeziei, este, insa, starea emotionala, "temperatura" aceea inalta din care ies accentele unice.....un anume "calcul" constructiv, cautari fortate dauneaza valoric si versurile se poticnesc in a comunica...
Dar cum observatia mea e strict personala s-ar putea sa fie eronata....
Cu prietenie,
Calvar
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-09-29 06:22:18 |
|
|