|
|
|
|
|
|
|
|
|
"n" mobil |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
Adâncul are un punct. Fața te
arde și pleoapa se-nchide în lavă, dar este, îl poți
atinge, nu știi mai nimic, te-nghite
și-atât.
Dai pagina, transpiri, te-ncrunți, este
și punct.
Pietre de foc nu le poți număra,
cad pe lângă tine habar n-ai de unde,
pe lângă tine cad să tot dai pagini, nu că
te-ar cruța (acolo se face risipă). N-ai să vezi
înaltul; doar un teanc de pagini
cât înaltul stâncii de foc.
Transpiri, te-ncrunți, adâncul arde, pietre
cad fără să te-atingă, muști, rupi file, dai cu ele de pereți,
pietrele de foc nu cad în adânc așa
cum te-ai fi așteptat. Punct. Te ocolesc și cad
undeva.
De-acolo stânca, aceeași, face
risipă de dragul feței tale schimonosite.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|