|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sunt însăși nemurirea puișor |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
-parodie-
Nu te gândi că mă găsești așa ușor!
Pământul o fi lung sau poate lat
dar eu sunt nemurirea puișor
și-mi place laptele de parmalat.
Umblii cu slove Amice și tertipuri,
eu zic mai bine lasă-te de dume.
Să nu faci cute- prea umbli cu flituri
cand dai din gene. N-o să se consume
făptura-mi, deh, o umbră printre astre
ce n-o rămâne nici de moștenire.
Dar stii, când spui de veacurile noastre
și solul ce îl mături cu mâhnire
m-apucă să mă fac femeie-n casă
să fac din sângele ce-ți curge-n vine
un fel de sângerete, vii la masa?
Ah, ai cu fierea!? Dar nici că se ține
amorul pe stomacul gol să știi.
Sunt însăși nemurirea puișor
ăsta-i răspunsul meu, deci nu te obosi
și nu mai smulge iarba. Nu cobor.
parodie la poezia
te voi gasi?
Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul,
Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun,
Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul
Să te ajung, iubirea să-mi răzbun.
Te caut peste tot, poți să te ascunzi oriunde,
Te voi găsi, și-n labirintul, astrelor cerești,
Căci nu există slove: - Pe-aici nu se pătrunde,
Să-ți cauți fericirea, apoi... Să ți-o găsești.
În umbra ta, mereu o să-mi vezi chipul
Mai zâmbitor.... Adesea supărat,
Să știi că nu apar să îți arăt tertipul,
Ci doar să vezi, că Eu.... Nu te-am uitat.
Prea iute-mi curge sângele prin vene,
Speranța mi-a rămas, atâția ani la rând,
Ce mi-au adus ei oare? Doar riduri pe sub gene
Și lacrimi care curg, mereu ,mereu.... Plângând.
Tu! Rătăcești, iar eu privesc spre stele,
Și ce să văd? Căci totul mi-e pustiu,
O resemnare a gândurilor mele
Mă-ndeamnă să întreb: Te voi găsi?
Doar asta vreau să știu.... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|