PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Impactul Text postat de Ana Sofian Şed blând. Sunt un câine la uşa stăpânului.L-am iubit dintotdeauna, încă de când mă primise în casa lui, aşa, flămând şi murdar cum eram. N-a fost nevoit să mă “dreseze”, pentru că sunt destul de docil. Latru scurt şi doar la nevoie, nu-mi arog drepturi prin ograda vecinilor şi învăţ lucrurile din mers. Bunăoară la coteţe se repezise un vulpoi din pădurea apropiată. Doamne nu-mi puteam închipui că în hăţişul cela verde odihnesc asemenea arătări: elegante, cu blană straşnic de fină, în stare să calce în vârful picioarelor numai să prindă vreun cocoşel sau vreo găinuşă în poiată. Un lătrat şi jupânul a luat-o la sănătoasa. Bietele înaripate scăpaseră de jumuleală, dar nu şi de repetarea unei intenţii pe care roşcatul de vulpoi şi-o pusese de multă vreme în gând. Dac-aţi şti de câte ori am ţinut piept dihăniilor de la deal! Nu-i cunoaşteţi? Deseori se apropie de stână şi urlă; ochii le lucesc în întuneric şi doar făcliile aprinse de stăpân mă ajută să-i alung. Am hotărât ca, într-o zi, să încerc să mă apropii de ei, doar facem parte cam din acelaşi neam şi vorbim aceeaşi limbă; poate doar felul în care lătrăm/urlăm ne mai diferenţiază. Să fie de vină doar pădurea ori “jungla” în care trăim?! Habar n-am. E noapte. Pragul casei mi-e loc de odihnă. Veghez şi nu uit niciodată să rămân credincios, chiar dacă mulţi spun:,,Jigăritule, eşti doar un câine!” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE