PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Obsesia nevinovăţiei Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Să fiţi îndrăzneţi către chinuri. (îndemn cules de Noica dintr-un text vechi) Onoarea de a fi vinovat nu este neapărat, cum se poate crede pripit, doar o formulă agresivă de a-ţi justifica tardiv cinismul îmbătrînit în rele. Ea poate fi considerată cu mai mult folos expresia fericită a opţiunii tragice pe care o face cel angajat de cele mai nobile comandamente etice la o făptuire prodigioasă şi dezinvoltă. Neputîndu-se rezuma doar la reţete rutiniere, el trebuie să inoveze fără teamă, asumîndu-şi şi la bine şi la rău consecinţele acestei riscante îndrăzneli. Onoarea de a fi vinovat, căci onoare este, afirmă şi cinsteşte astfel demnitatea unei responsabilităţi existenţiale sporite care nu se sperie de ameninţarea culpei şi a pedepsei. Morala inerţială comună, refuzînd cu indignare o asemenea trufie, preferă responsabilitatea limitată a eticii rudimentare, rigoriste, care agreează doar nevinovăţia. Aleasă însă ca virtute ce trebuie practicată în fapt, nevinovăţia împinge prestaţia existenţială la o abstinenţă lipsită de orizont, la un puritanism castrator. Căci o făptuire generoasă nu e nicicum ferită de regimul încercărilor şi al erorii, de primejdia de a cădea în păcat. Nici ţintele alese, nici exigenţele călăuzitoare, şi cu atît mai puţin mijloacele folosite, nu o pot asigura că nu se va înşela, că nu va rătăci, că nu va eşua – dar deschiderea şi libertatea îi sînt mai necesare ca aerul şi apa. Numai aerul tare şi liber al făptuirii neîngrădite şi fermitatea responsabilităţii autentice, asumînd eventualitatea culpei, asigură faptelor amplitudinea şi varietatea vitală – robusteţea îndrăznelii şi nobleţea staturii etice. Evident, cel care vrea doar să nu greşească îşi limitează din capul locului făptuirea. Ghidat de dorinţa de a nu călca strîmb, el evoluează doar în spaţiile anterior amenajate, artificial nivelate, în ocolul unei optime securizări ontologice aseptizată moral de stricteţea reglementărilor. În ograda confortabilă a rutinei, unde îndrăznelile şi iniţiativele sînt prohibite. Valoarea lui superlativă de control şi autopreţuire este corectitudinea - raportarea pedantă şi meticuloasă la regulă ca garanţie infaillibilă a neprihănirii. În negativismul său onomastic, ne-vinovăţia nu spune prea multe în privinţa năzuinţei de a face binele, mai degrabă afirmă dorinţa de a nu face răul şi asta mai curînd pentru ca făptuitorul să-şi păstreze curăţenia, să evite macularea şi penitenţa. Căci, sub buna intenţie de a nu spori răul lumii prin adaosul propriilor fapte, este mult mai vizibilă teama excesivă de răul pe care l-ar putea suferi ca pedeapsă, oprobriu, dezonoare, dar şi mai abitir chiar de suferinţele şi vicisitudinile inerente sorţii, de răul insolubil, ontologic. Pe care oricum îl va suferi, dar, vrea să se creadă, pentru a se putea victimiza - pe nedrept. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE