Motto : «Iubirea mea e țipăt într-o peșteră fără ecou»
Cristian Vasiliu
Mi-am condamnat iubirea și-o țin încătușată
În carcera de oase a pieptului sub mii
De taine și blesteme; doar noaptea câteodată
O mai aud cum sapă prin mine galerii.
Nici sub tortura cărnii nu și-a trădat stăpâna;
Nu își arată chipul când noile iubiri
Cu sclavele plăcerii întind prin gratii mâna
Și în singurătate se-alină cu-amintiri
De-atâta timp departe de-azur și fericire,
De-o voi lăsa să urce pe buze într-o zi,
La «Te iubesc!» în soaptă sărmana, de uimire,
Va asurzi și-un zâmbet ușor o va orbi.
(În neagră închisoare mi-am prefăcut ființa;
Și-ai fost și tu de față când am citit sentința!)
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-08-07 17:16:09
Am modificat! Sper ca acum este OK!
Cristi
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-08-07 15:26:27
Radu, multumesc pentru sugestie...
Cred ca voi adopta varianta ta...
Cristi
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-08-07 15:15:28
in versul 3 se poate remedia banal: de taine si blesteme, etc
iar celalalt:
La «Te iubesc!» în soaptă, sarmana, de uimire/
Va asurzi, si-un zambet usor o va orbi.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-08-07 14:51:18
Liviu,
1. Corect... (Din pacate editorul de texte de calculatorul actual nu imi permite inserarea simbolurilor speciale :( ). Voi remedia cand voi ajunge in Bucuresti...
2. "de-uimire, care sună nefiresc, greoi la pronunțare" - nu am nicio idee cum pot remedia fara a monifica intelesul versului, strofei... :(
Cristi
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-08-07 14:03:19
Nu-mi plac:
De blesteme și taine - aici aș fi marcat accentul pe primul e pentru a sublinia că e o pronunție diferită de cea firească (blésteme)
de-uimire, care sună nefiresc, greoi la pronunțare
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-08-07 12:53:17
Vot!
Postat
de catre
Bun Tare la data de
2009-08-07 10:28:17