|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 199 (CCLXXVII) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Te-mpiedici de cuvinte pe sinuoasa cale
Spre mine; câteodată mi-nchipui că în prag
Făptura ta se-nchiagă din umbre vesperale
Și-mi dăruiește pacea cu-mbrățișări Mi-ești drag!-,
Dar nu îi pot răspunde căci nu-s decât o cruce
- Vestigiu din războiul de-un milion de ani -
În țara unde ochii încep să se usuce,
Pe unde trec cicloane și răbufnesc vulcani.
Ca să te am întreagă, cu lumea furibundă,
Ce fată zmei și iele, pe-aicea m-am luptat;
Și dup-atât masacru, te cer ca pe-o izbândă
Și nu ca semnătură pe-un languros tratat.
Mi-aș fi rotit orbita, ca să te-aud, cuminte
Cum spui: Mi-ești drag!, dar astăzi ...
mă-mpiedic de cuvinte.
1 VIII 2009
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|