|
|
|
|
|
|
|
|
|
Procesul |
|
|
Text
postat de
Bot Eugen |
|
|
Linia suicidului din palma mâinii tale oarbe ce scrie și scrie
se confundă aproape întotdeauna cu linia vieții și asta
numești tu poezie...
Descifrându-le pe amândouă , apatic coboară
din cripta lui de azur îngerul, ca să te vadă
cum agonizezi la masa de scris seară de seară,
între versuri violate de-animale de stradă.
Scufundați flota corăbiilor de hârtie!
Călărea rebel un răcnet taurii furtunii.
Judecat să fie grabnic azilul ăsta de epave
cu nebunii lui naufragiați
în cănile vesperale de ceai negru,
în umbrele fierbinți și tabletele de aspirină!
Împotmolit în zațul bârfelor, scribule,
cu ibricul în mână,
îți adapi corul de profeți care
din culise îți tot îngână:
"Păstreză, fiule, tăcere
în amintirea viitoarelor cadavre...
Algocalminul nostru cel de toate zilele,
dă-ni-l nouă astăzi
și ne iartă nouă durerile noastre,
precum și noi iertăm torționarilor noștri
și nu ne duce pe noi în ispita rebeliunii,
ci ne izbăvește de-aceste zeități calpe
care ne împart sufletul în șmecheri și fraieri,
căci al tău este anestezicul
și puterea de a-l administra
în vecii vecilor amin..."
Între timp, masca înțelepciunii și-a găsit prostul, -
dedublându-se în rugăciuni, căutându-și rostul.
Descifrând linia suicidului în carnea sa oarbă,
coboară din cripta lui de azur îngerul ca să-l vadă...
cu un ocean de obsesii și febre
vine, să-i toarne-n albele nopți tenebre,
pe când gâfâitul curvelor bătrâne
se bifurcă-n mugete și dulci suspine...
E ora gravă în care țâșnesc
de sub limbile de metal ale clopotelor lumii
otrăvitele elogii, zeflemeaua spurcăciunii...
și îl leagă clovnii lătrători de mâini și de picioare
cu frânghia de vocabule urât mirositoare
pe indezirabilul maestru al amărăciunii.
Fedeleș de stâlp îl leagă înțelepții și nebunii
și încearcă, prin blesteme, cu satana să-l cunune,
și-i durează monumente în imperiul genunii...
O, cezare sărman, descătușat
de aureolă și de regat,
în cinstea capetelor descărnate,
senatul urlător al lupilor te numește
Purtător de cuvânt al tăcerii
în taigalele singurătății.
martie-aprilie, 2006
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
yuri yuri, vizita ta mă bucură nespus de mult.
De acord cu tine, în ceea ce privește izul de vechi,
fiind vorba de un text ce are peste 3 ani de vechime, în discursul căruia pe parcurs am mai operat câteva modificări pe alocuri.
Mă bucură totuși, că ți-au plăcut anumite rânduri.
Uitându-mă acum detașat peste text, sincer să-ți spun, nici eu nu sunt pe deplin mulțumit de ceea ce văd.
P.S.Citesc constant cu interes textele pe care le postezi pe saituri. Apreciez în ele efortul către originalitate, tendința de limpezire, de simplificare a discursului. O să țin cont de sugestiile tale și s-ar putea, într-un târziu să mai intervin pe text cu modificări. te mai aștept la mine în pagină.
Cu stimă și prietenie,
Eugen
|
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2009-08-01 14:55:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
salut eugen. a treia strofa mi-a placut cap-coada, si desi textul are un iz vechi, eu cred ca ii sta bine asa. se poate inca scrie bine si asa, si asta e ok. imi plac indeosebi si astea trei versuri:
"E ora gravă în care țâșnesc/de sub limbile de metal ale clopotelor lumii/otrăvitele elogii, zeflemeaua spurcăciunii...", tocmai pentru ca au forta si eviti locuri comune. ar fi fain sa incerci un text in genul asta, apoi sa-l rescrii in limbaj simplu si cat mai expresiv, si sa pui ambele variante. te-ar ajuta, ca stil, mult (cred eu). o sa incerc si eu ceva in genul asta zilele astea, nush exact ce o sa iasa, pentru ca nu am mai facut-o de multa vreme, si cand am facut-o mi-a iesit penibil rau de tot. o zi frumoasa |
|
|
|
Postat
de catre
yuri yuri la data de
2009-08-01 11:54:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|