PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Voluptatea universului rectangular Text postat de Emanuel Cristescu Nici în noaptea asta întrebările nu-i dădeau pace. De atunci, de când aflase că o nouă teorie îşi făcuse apariţia, s-a dus cu liniştea. Citise de zeci, de sute, poate de mii de ori, fraza „Universul este curb şi în expansiune”. Pur şi simplu nu o putea înţelge. Nu voia să o înţeleagă. O refuza categoric. Organic. Îi dădea peste cap toate valorile în care crescuse până atunci. Nu-i putea da crezare. Era peste puterile sale să accepte aşa ceva. O respingea cu toată forţa stabilităţii sale rectangulare. Cum să fie curb? Cum să nu se înscrie în ordinea firească a tuturor lucrurilor? Doar el era supercalificat în domeniul frumosului cubic. Un fel de excelenţă a Universului rectangular. Ce poate fi mai frumos decât linia dreaptă şi formele realizate cu linii drepte? Drepunghiurile, pătratele, aceste esenţe de frumuseţe, ba chiar şi triunghiurile. Mai ales cele cu laturi egale. Cu ajutorul cărora maestrul său realiza capodoperele de forme care erau hexagoanele. Ba mai mult, din combinarea hexagoanelor, realiza forme geomerice spaţiale care, sub lumini pâlpâitoare, trimiteau razele în multiple direcţii, fascinându-l ori de câte ori avea prilejul să se afle în prajma idolului său care realizase acest model. Şi care scria aşa frumos despre experienţele sale în revista pe care o aştepta cu religiozitate în fiecare săptămână şi care purta numele, aproape misterios, „Bi”. Îşi aduse aminte, cu mare şi nedisimulată plăcere, de numărul dedicat de maestrul său cubului. Şi ochii i se umeziră. Cubul! O formă geometrică perfectă. Un volum compact. Care îl ducea cu gândul la frumuseţea înţelepciunii. Ce poate egala măreţia celor opt înţelepţi pe care cele opt colţuri ale cubului îi reprezintă? Cubul este un fel de sălaş al zeilor. Un buncăr al încrederii, solid aşezat în planul ideii de stabilitate şi frumos. De eternitate. Care se suprapune perfect peste tot ceea ce ştie şi peste tot ce şi-a clădit el. Peste Universul lui. Un univers cubic perfect şi strălucitor. Asemenea unui cub imens de zahăr alb şi cristalin. Şi rostind în gând acest cuvânt simţi parcă un gol în stomac. Se duse a nu ştiu câta oară la raftul acela impresionant în care ţinea multe cărţi având coperţi groase. O alese cu grija pe aceea care îi dădea mereu frisoane când o atingea. Ceva inexplicabil se petrecea ori de câte ori se apropia de acea carte. Nu-şi putea explica emoţia. Un prieten se oferise să studieze fenomenul dar până acum nu ajunsese la niciun rezultat. Poate va găsi acolo ceva care să-i permită să combată teoria care schilodeşte perfecţiunea ideii de frumos rectangular. Frumosul lui. Frumosul lor. Frumosul elitist. Frumosul etern. Frumosul rectangular perfect. Care nu poate fi înţeles de alţii. Ci numai de „elita elitelor” cum ar spune maestrul său. Universul cubic are forma percepţiei pure a frumosului. Reluă pasajul în care marele elitist îl descria. „Frumos. Frumos şi echilibrat o combinaţie de valori. Inteligenţă, energie şi rapiditate. Dublate de afecţiune şi apropiere de oameni. Nu există ceva mai armonios. Faţa mică, frunte înaltă şi puternică, ochi cu privire dreaptă, extrem de dreaptă şi strălucitoare. Spate arcuit şi piept musculos şi puternic. Magnific. Imaginea pură a perfecţiunii” Doar ochelarii şi forma lor pătrată păreau, pentru cunoscători, să altereze uşor această armonie perfectă. Reciti de mai multe ori pasajul şi simţi cum emoţia îl copleşeşte. Cum este oare posibil? Când există „atâta perfecţiune” să vină cineva cu utopia „universului curb în expansiune” Adică gata. Elita elitelor, universul perfect stabil, apoteoza înţelepciunii şi frumosului pur nu mai există? Universul devine neregulat şi în expansiune? Adică să aibă la el acces toţi neisprăviţii? Asta este prea mult. Insuportabil. Îngrozitor. Nu se poate. Nu se poate să rămână aşa. Voi lupta. Voi mobiliza şi pe alţii. Voi arăta forţa noastră. A gândirii noastre. A universului nostru rectangular. Care va supravieţui oricăror erezii. Fie ele şi utopice. Adormi fericit la gândul că nici măcar vreo utopie neghioabă nu va putea tulbura armonia Universului rectangular etern. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Comentariul domnului CTA (desi cam dur) nu este nici pe departe gratuit. Totusi, nu cred in atata subtilitate. De ce, adica sa vrei sa te uiti intr-o oglinda stramba? Poate dintr-un soi de masochism. De altfel, maestrul de ceremonii se mai uita uneori si in oglinda feminitatii, inchipuindu-se a fi Elena Stefan si comentand ca atare. Lasati-i maestrului bufonul! e o necesitate vitala pentru orice suveran neincrezator in propria tiranie si nedrept de exigent cu sine. E un fel de terapie prin imagine. Deja a dat roade, maestrul emitand cateva aprecieri sincere la adresa catorva nulitati de pe site, probabil excedat de atatea interventii justificate. Carora nici in lumea reala nu li se da indeobste curs, dar aici! Ce l-o fi apucat? Cu uimire sincera, Kostanie, alta dihanie.   Postat de catre sters sters la data de 2009-07-14 12:47:52               Avertisment amatorilor: „Un filosof de curte nu e cu nimic mai mult decît bufonul regelui.” (nu-mi mai aduc aminte cu-i aparţin vorbele) Aveam în facultate un coleg, onorabil în multe privinţe, prezentabil, volubil, sociabil, destul de stilat, care umbla mereu însoţit de cel mai prost şi anost dintre colegi. Îl tîra fără rezerve prin toate cercurile unde se învîrtea. Era o ascociere greu de înţeles pentru cei mai mulţi dintre noi. Ni se părea nu doar bizară, ci oarecum degradantă pentru el. În fine, cineva l-a întrebat de ce şi a primit un răspuns pe măsură: - În orice grup mă duc e nevoie totdeauna şi de un prost sadea şi eu îl am, pentru orice eventualitate, lîngă mine. * La curţile suveranilor, după cum bine ştiţi, exista întotdeauna şi un bufon. Rolul său era să întreţină prin glumele pe care le făcea, dar şi prin persoana sa schiloadă şi scălîmbă o atmosferă de veselie. Personajul nu era doar un actor dedat la giumbuşlucuri ieftine, dar era, de obicei, şi un ins tarat, cu reale defecte fizice, suferind de nanism, ghebos şi şchiop, şi, evident, deraiat psihic. Era comic, grotesc, dar şi caraghios, căci, măscărici fiind, îi făcea pe alţii să rîdă, dar era şi ţinta batjocurii tuturor. Uneori, devenea preferatul regelui, un fel de consilier intim care ţopăia permanent în preajma sa şi îşi permitea glume deşucheate cu suveranul. Era, dealtfel, singurul care avea acest privilegiu. De obicei, purta şi acel costum specific bufonului sau nebunului, însemn care îl predestina la a nu fi luat în serios şi a fi scutit de penitenţe. Întrebarea de ce îl tolera monarhul cu atîta lejeritate şi bonomie în preajma sa are două răspunsuri. Primul este acela că printr-o prezenţă scălîmbă mereu în preajmă, grandoarea sa devenea cu mult mai evidentă. Iar toleranţa excesivă de care se bucura măscăriciul îl făcea pe suveran să pară mai magnanim decît şi-ar fi permis cu alţii. Al doilea, e mai subtil şi mai pervers. Suveranul este sătul de etichetă şi protocol, de mascaradă şi linguşeală, detestă toate oglinjoarele ipocrite din jur. Preferă ca, sub masca nebuniei, un ins detracat să-i spună permanent cum este cu adevărat. Căci măscăriciul este oglinda lui fidelă în care se poate vede aşa cum este de fapt, schilod sufleteşte. Şi asta interzicînd celorlalţi să dea crezare ţîcnitului.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-14 09:51:54               Erată: "Sau un mic "dictator"... imperial al unui "site jucărie" care îşi MILUIEŞTE adulatorii ocazionali - vreme de un gît de drojdie - cu cîte patru milioane mită intelectuală?"   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 09:24:50               Dar să ne reamintim, căci nu mai departe de cîteva comuri în jos stă scris: "Este un text total cretin. Scris de un profesor universitar. Nu are nimic." (exintescu) Apoi, pas de cîteva clete: "Exceptional comentariu, domnule profesor. Poate acum inteleg unii de ce Ion Corbu este imperial." (tot exintescu) Combinînd, în mod inevitabil cele două comuri, ne întrebăm: Profesorul Corbu să fie un "imperial" care scrie texte cretine? Au invers? Încă: "Intre placera onirica a autorului de a fi piatra filosofala a dezabuzatului ecoliteral si dictatorul on line al unui site jucarie, nu prea vad nicio diferenta." (ecsintescu) Ne întrebăm iarăşi: Să fie mr. Corbu la fel de "dezabuzat" ca şi postatorii "ecoliterali", dar cu reveniri brusc imperiale? Sau un mic "dictator"... imperial al unui "site jucărie" care îşi mitueşte adulatorii ocazionali - vreme de un gît de drojdie - cu cîte patru milioane mită intelectuală? Şi mai: "Domnul Corbul ataca se face frate cu starvurile." (exintescu) Întrebare: să fi devenit dl. Corbu un "stîrv"... imperial?! Sau un frate vitreg al reptilei? Din această dilemă nu putem ieşi... Rezon!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 09:19:34               Reptila face opturi. Şi-a dat seama că era cît pe ce să gafeze. Acum a tecut iar la capitolul "limbi". Specialitatea lui. PS: Şi chiar aşa, onor dle Eena-Cristescu-Corbu, aveţi convorbiri protocolare cu beizadeau, în care îi devoalaţi studiile domnie-voastre pe caz user? Gratis? Vă acultă pe uscat, vreau să zic? Frumos!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-14 08:35:10               Exceptional comentariu, domnule profesor. Poate acum inteleg unii de ce Ion Corbu este imperial. Credeti-ma stiam acest lucru. Ludic si insomniac mi-am permis un experiment. Prietenul meu de pe acest site tot posta commuri belicoase la adresa mea. Dupa cum stiti ele ma distreaza copios. Din pacate ele erau cenzurate chiar daca erau eco. Am postat vreo 5 commuri care stiam ca nu vor fi aprobate. Le-am postat asa de-al deavu. Prietenul meu era pe site si astepta tremurand aparitia lor. Am comentat si la textul dumneavoastra, cam dur ce-i drept, dorind sa vad reactia. Sa vad daca eu sunt problema sau neputinta prietenului meu. Am vazut. Si am inteles. Dumneavoastra il protejati pe el. Prietenul meu chiar pune la suflet. Sufera. Dumneavoastra nu imi validati commurile din altruism fata de mai varsticul meu confrate. Care se ataca. De ce nu, poate chiar sa i se umfle vreo vana si sa intinda copita. Mi-ati spus asta si telefonic dar nu am crezut ca unii traiesc doar pentru a posta si a fi adulati pe Europeea. Acum m-am convins. Va promit ca nu il voi supara pe prietenul meu. Cat despre cele 4 milioane si cateva mese pot sa va spun ca nu va sunt indatorat. Fara a fi fripturist, ideea ca dumneavoastra m-ati mecenat cumva mi-a placut la nebunie. Va sunt indatorat pentru ca fara Europeea destinul meu ar fi fost altul. Un simplu exemplu. Campaniile electorale in online presupun reactie rapida. Blietz Krieg. Astazi am postat in 60 de minute peste 50 de commuri pe diferite siteuri. Si asta pentru ca m-am antrenat aici. A, si inca ceva. Cand am semnat contractul de colaborare cu cea mai mare firma de consultanta politica din Romania am trecut in portofoliu si activitatea de pe Europeea. Mi s-a parut mai importanta decat postarile mele pe cele cateva zeci de bloguri pe care eu si Ioana le detinem. Inca o data, notre respect, domnule profesor. Sa ramaneti vesnic tanar, exact cum sunteti si acum.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-07-14 01:58:10               11 e un numar sugubat, de te uiti mai bine si il analizezi in functie de ce iti transmite una din emisfere, aia mai cu mot, ii vedea ca ar reprezenta un el si o ea care mai toata ziua n-ar avea somn, pentru ca asa scrie in poveste :)   Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-07-12 11:34:04               Acest com nu vă aparţine!   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 13:33:59               A unsprezecea poruncă Timpul nu există. Doar curge nemărturisit. Se conţine. Şi se echilibrează. Starea pietrei reprezintă măsura. Fiecare avem dreptul la piatră. Măcar la una. Balastiera poate fi ipostaza ingenuă a construcţiei. Şi atunci devine spaţiu. Adică text. Simbol. Marele simbol. Echilibrul perfect al măsurii curgerii devenite creaţie. Necunoscătorii înţeleg piatra pe dos. Ca expresie a durităţii. Ca aruncare. Ca măsură a plictisului, a rodului ori a păcatului. Piatra impură face istorie. Şi uneori, conştiinţă. Sau cunoaştere de sine. Aducătoare de echilibru. O putem numi piatra lumină. De aceea s-ar impune a unsprezecea poruncă: să nu ai insomnii.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-07-11 13:03:45               er: " ...pe creştet devine cretin".   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 08:45:41               Brusc, universul care nu ne mai mîngîie pe creştet, devine cretin! Dacă nu mai plusaţi nimic, dle Cristescu, pentru o vodculiţă, două acolooo!... Păi doar cu patru milioane credeţi că se cumpără admiraţiunea scrofuloşilor scăpaţi din lazareturi? Ia mai... să vedeţi ce genial veţi deveni iarăşi! Ăştia-s mîncătorii de materii. Ling pe unde se nimereşte, cînd li se plătesc senzualele servicii, şi "smegmerizează" cu ţîfnă atunci cînd nu mai au nici o speranţă de căpătuire. Reptile.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-11 08:44:47               La ceas de noapte va spun ca m-ati dezamagit. Este un text total cretin. Scis de un profesor universitar. Nu are nimic. In afara de redundata cuvantului "rectangular" textul e pe muchie. Intre placera onirica a autorului de a fi piatra filosofala a dezabuzatului ecoliteral si dictatorul on line al unui site jucarie, nu prea vad nicio diferenta. Daca duc mai jos cursorul si citesc amendamentele ciracilor, atunci totul imi e clar. Domnul Corbul ataca se face frate cu starvurile. Pacat. Avem un prieten comun care imi spunea ca ar fi interesant ca usa primarului sa aiba o clanta la 90 de cm de la podea. Asa s-ar face vinclu unii si ar cersi indurare stapanului, sau nivele sau smecme. I-am raspuns bref. Clanta e la fel si pe dinauntru.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2009-07-11 05:29:32               Martinela?:))) o martinelă, două martinele   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 20:23:28               Domna Martinela, văd că linkul v-a fost de folos. Aţi aflat cine-i autorul (de-aia se dau linkuri, ca să ajungi la sursă, e acolo o bibliotecă virtuală de calitate şi trebuie apreciaţi şi cei care au făcut efortul de a o îmbogăţi , în cazul nostru, Beatrice Zornek Claudia). Apreciez perspectiva dv. ca extrem de îngustă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-10 15:12:03               care-ndreaptă-ncoa turela... (pînă şi satira refuză să-şi îndeplinească misia!!)   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-10 13:56:06               Ascultaţi-o pe marinela, o, pe marinela, care-ndrepată-ncoa turela! Trebuie să-i deconspirăm pe plagiatori, pe anarhişti, pe taoişti, pe daoiste! Trebuie să le-o tragem piste! Trebuie să punem capăt! Trebuie să ne punem capăt! Trebuie să! Trebuie! Tre! Tr! R! !   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-10 13:54:53               Mă temeam că va apărea poeta-Poetă, călare pe bisectoare să extragă rădăcina cubică din acest text, dar văd că se mulţumeşte să se învîrtă pe panglica lui Moebius cu aceleaşi refulări veleitare! N-aveţi Marinela puţină decenţă...chiar aşa să-l căutaţi pe proprietar a visu şi să verificaţi lichidul de frînă...de saboţi ce să mai zic!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 13:45:54               Interesantă expunerea, domnule Emanuel Cristescu. Aş fi avut chiar mai mult de spus. Îmi place atunci când citesc ceva interesant. În spatele acestei expuneri vă puneţi întrebări despre stagnarea valorică a Europeei? Simpu, să vă spun ce cred eu din ceea ce trăiesc pe această pajişte albastră. Domnule Cristescu, am teamă să vin cu lucruri noi, reuşite, că se găseşte un Gh. Recheşan sau I Peia care fie plagiază câte ceva din lucrare, fie prelucrează , apoi sunt încurajaţi de doritorii de distracţie, şi munca mea s-a dus! nu mi se recunoaşte nici un drept, chiar sunt luată grav peste picior, sunt molestată prin cuvinte greu de redactat şi nu-mi sare nimeni în ajutor! Beneficiarul, pescuitor de pe net, este încurajat şi aplaudat, vorba vine; aşa păţesc ( probabil) şi alţi membri Europeea, care fiind mai tineri sau mai puţin curajoşi, ori tac şi publică ce publică pe aici, ori pur şi simplu nu mai publică şi se mulţumesc cu lectura şi nici nu îndrăznesc să-şi spună părerea în comentarii. S-ar putea zice că e democraţie, curată democraţie „ dar nu pentru căţei!”, adică se împarte cu lingura mare democraţia asta, libera exprimare aici, dar numai la „dulăi”, aceasta e una dintre cauzele stagnării. Dacă aş fi mai pe lângă Bucureşti şi să pot veni la întrunirile Europeea v-aş spune în direct mult mai multe cauze care frânează promovarea, cât şi dezvoltarea literaturii de valoare pe Europeea. Poate voi reuşi într-o z să vă fac o vizită la serviciu, cu vreo cunoştinţă comună, să vă expun în detaliu (şi cu exemple) ce cred eu că frânează pe aici. Domnule C.T.Atanasiu, cred că era mai simplu să indicaţi numele autorului, adică pe Nichita Stănescu şi volumul din care provine poemul (eventual) fără să mai faceţi trimiteri la alt site, nu cred că avea nevoie de publicitate! Apreciez modul cum vă prezentaţi părerea, în situaţii delicate...   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-07-10 13:02:21               multumesc.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-10 12:43:18               just (or only)about of universe: asa este, este nesimtit de curb, ingretosator de infinit si de relativ, fara nicio trasatura rectilinie (sau nu s-a descoperit inca niciuna)si aflat intr-un continuu proces de destramare, pana la o eventuala extinctie totala. Dar si acestea sunt tot teorii, asa ca n-ar trebui sa bantuie mintea nimanui.Textul s-a dorit a fi o sageata trasa spre somewhere, dar sageata are varful tocit si arcul coarda slaba. Pacat de sangele varsat.K   Postat de catre sters sters la data de 2009-07-10 12:11:09               Un text pătrăţos ca o nucă doctorală potrivită-ntr-o ramă Che Guevara. Din ultima parte se prelinge dulceaţa de nuci verzi (şi uscate). Prefer: Se ia o bucată de piatră se ciopleste cu o daltă de sânge, se lustruieste cu ochiul lui Homer, se răzuieste cu raze până cubul iese perfect. După aceea se sărută de nenumărate ori cubul cu gura ta, cu gura altora si mai ales cu gura infantei. După aceea se ia un ciocan si brusc se fărâmă un colt de-al cubului. Toti, dar absolut toti zice-vor : -Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfărâmat! http://agonia.ro/index.php/poetry/21154/Lectia_despre_cub   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-07-10 12:01:12               Ar fi de-a dreptul banal sa adaug ca limba e un organism viu. Vesnic viu.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 11:47:02               Radu, n-am cunoscut acest aspect. In acest caz, si pentru ca observ ca va cunoasteti atat de bine intre voi, eu ma dau deoparte. De cealalta parte. Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 11:47:02               Domnilor ante, anti şi post "comuitori" vă rog nu cădeţi în deliciul discuţiilor pseudoparipatetice,ţineţi echerul drept, trasaţi axele tridimensionale Ox, Oy. Oz şi încercaţi să găsiţi intersecţia dintre limita ironiei amare, derivata şuguielii amicale şi cotangenta la argumentele deştepte, numai să nu daţi peste punctul G ori peste pişcătura anofelului Universal pe chakra Kundalini!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 11:45:02               Andrei Florian, daca am inteles eu bine ce era de inteles, nu ma mira; uluitoarea gaselnita lexicala apartine unui maestru al genului, iar daca e vorba doar de hazard, ei bine, se stie ca norocul ii ajuta pe indrazneti. Omagiile mele maestrului izvoditor de vorbe.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 11:36:38               Domnule Rechesan, poate ca din graba, ati scapat o greseala de typo, si este localizata intre paranteze :) Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 11:07:26               pe aceeasi cale, probabil, s-a ajuns la teza universului in expansiune   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 10:27:31               E în acest text o ironie amară, o persiflare subtilă(nu pot să cred că a scăpat antecomuitorilor mei)cu atît mai pertinentă cu cît apar astfel comentarii inflamate de orgolii personale care extrag rădăcina cubică din esenţa textului fără să discearnă între aparent şi evident. Pentru rara ocazie de a citi un text brand Cristescu&Corbu * şi vot   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-10 09:10:24               Ma izbeste insa, chiar de la inceput relativitatea temporala: "Nici în noaptea asta întrebările nu-i dădeau pace". Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-10 08:52:42               "produs microcosmic al sau - femeia" R.S. acest microunivers are si el singularitati lui( cum ar fi gaurile negre)! :) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-10 08:48:49               plecand de la observatia banala a proprietatilor sale holografice, si studiind temeinic cel mai la indemana produs microcosmic al sau - femeia, rezulta ca universul nu poate fi decat capricios, curb, sondabil pe portiuni, discontinuu, recurent si in general enigmatic personal ador aceasta voluptuoasa teorie cu toate ipotezele, lemele, teoremele si consecintele sale practice, drept pentru care ma altur cu un vot Radu, cercetator stiintific amator   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-10 08:00:24               Da, imi place. Dincolo de caldura cu care v-ati descris personajul, dincolo de drama interioara a acestuia, nascuta din neputinta de a se elibera de cusca rectangulara a perceptiei sale, textul contine in sine un concentrat dulce-amar, ca o pilda bine ticluita, si care vine sa oblojeasca rana unei false inadaptari. Spre deosebire de A.A.A, eu consider ca textul dumneavoastra nu si-a propus sa argumenteze ceva anume, cu atat mai putin perfectiunea sau elitismul. Dimpotriva. Textul se ocupa intr-un mod delicat de cei care inca se mai retrag in spatii intime si mai rasfoiesc, infiorati de placere, clasorul cu timbre. Am cunoscut un distins domn, profesor universitar de fizica, care avea o deosebita placere sa repare ceasuri vechi, mecanice. "N-am sa inteleg niciodata de ce lumea renunta la ele. Aceste ceasuri au o poezie pe care foarte putini sunt pregatiti sa o citeasca", imi spunea acesta. Dupa o perioada de timp, dupa ce i-am castigat increderea, acesta mi-a facut cunostinta cu un coleg si prieten de-al sau, de la catedra de electronica, care detinea cu mandrie o colectie de aparate de radio vechi, cu tuburi catodice, pe care le intretinea intr-o perfecta stare functionala. Dupa spusele acestuia, cele mai sensibile aparate de radio, si cu timbrul cel mai cald, sunt aparatele cu tuburi catodice. Va spun, fara rezerve, ca daca apucati sa-i cunoasteti pe acesti distinsi domni, nu aveti cum sa nu-i iubiti. Personajul descris de dumneavoastra induioseaza prin puterea lui de a lupta pentru spatiul tridimensional, spatiu in care el si-a dezvoltat restul perceptiilor, sau si-a fixat referintele. Pilda textului dumneavoastra este calda si este tot atat de delicata ca si personajul. Am fost tentat sa o spun in clar, dar, cum frumusetea lecturii acestui text consta in descifrarea mesajului sau, am renuntat. Cu respect, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-10 02:01:21               ...Chiar dacă conceptul (scuze ptr cacofonie) convertit din formă este este înţeles abstract. Nu forma-n sine. Scuze.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:18:01               ...Din perspectiva redactării - aţi mai scăpat câte o virgulă, un "cu coperţi", parcă...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:06:37               ...Mie îmi pare niţel forţată analogia perfecţiune-elită. Mai ales când discursul care ar trebui să o legalizeze este unul extrapolat din formă. Chiar dacă forma este înţeleasă abstract. În general, însă, mi se pare un text bine închegat şi argumentat.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-10 00:02:41               err: "Sau ca cel acre se sprijinea pe spinările elefanţilor."   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-09 23:58:05               D-le Ion Corbu, am trăit să mă văd scriind şi asta : m-aţi dezamăgit ! Şi m-aţi dezamăgit în asemenea măsură încât, la cât mă ştiu de curajoasă, mă întreb : - chiar v-am permis atâta lipsă de respect ? no comment ! Vă readuc liniştea, nu aveţi nevoie de adevăr pe albastrul europeei, m-aţi dezamagit crunt, trist, şi ştiu că nu vă pasă. Tocmai de aceea, nu mai pot rămâne pe site-ul dvs. Vă mulţumesc pentru găzduirea de aproape 4 ani !   Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-07-09 23:52:13               La drept vorbind, taman la universul ăsta curb şi în expansiune nu prea are acces oricine, cu mintea. Mai comod şi mai uşor conceptibil e cel turnat în tipare fixe, aşa cum ar fi cel cubic, de ex. Aşa, ca cel acre se sprojinea pe spinările elefanţilor. Din acest punct de vedere, logica discursului e cam forţată, cam pe invers. Adică ideea de perfecţiune conservată, nu cadrează cu cea de elitism, aflat mereu în stare de expansiune intelectuală, de asimilare a ultimelor presupoziţii. Elitism nu este egal închistare. În rest, ar fi bine scris.   Postat de catre ioan peia la data de 2009-07-09 23:15:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE