PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
valeriu dg barbu pregătind întoarcerea alături de noi pe saituri... (1) Text postat de Mariana Fulger 1. _______ dimineaţa este o carte de colorat limbile ceasornicului devin creioane colorate, iată întâmplările, luminile mai ales senzaţii născătoare de spaime noi, primăvăratice încarcă ziua cu nuanţe iubirile se succed cu uluitoare viteze înserarea ne regăseşte la fel de neîmpliniţi de flămânzi niciun ochi nu ştie ce-i… destul visurile completează goluri, trepte, între-pasul… sau cât am clipit în cursul zilei ce a fost dimineaţa următoare-i ca şi întâia mirările ţuguiate plutesc printre raze fragede unicul moment în care promisiunile cresc deplin – colorează-mi zilele te rog… pare a cere umbra crescând 2. _______ realitatea?… nu cumva-i suma realităţilor individuale şi astfel astăzi, fără mine, ceva… ar fi oarecum ciuntit? …pentru că nu vin din afară ci sunt din aici – aici şi ameţelile, vai ameţelile, vârtejul cadranelor îmi tulbură aură dilatată… amintirile mele sunt identitare la fel ca şi amintirile lumii, realitatea este că visez şi visurile îmi amintesc unde voi aşterne acel mâine cu nemurirea lui cu tot… între timp, iubesc asta-i realitatea. 3. _______ umbra îmbătrâneşte odată cu mine aure din ce în ce diluate cicatrice devenită frumoasă amintind sublimări, eroismul unei evadări din ceaţa secundei – oglinzile uită brusc, ieri mă arăta într-un fel, azi… culmea, nu-mi aflu tristeţea aici, ea vine tot din trecut acolo, într-o prelungire printre breşe, ceva am pierdut şi nu-i copilăria, nici veşnicia tinereţii fără cusur… umbra, da, umbra se învârtea în jurul meu cu măreţie aceasta de acum nu-i a mea, parcă nu-i a mea 4. _______ simt că altcineva în mine iubeşte mă chinui să-l surprind de aproape şi lunecă umbra şi lunecă rază singur îl chem şi nu-mi răspunde, o fi surd, o fi orb săracul… simt că altcineva în mine înfige unghii, colţi în inimă, în nerv… câţi or fi… ce lume populează sărmanul meu trup?!… de asta iubita de acum un deceniu nu mă mai recunoştea, nici eu nu mă mai recunosc, altul în mine a iubit-o…. joc ________ dacă vrei să ştii sexul speranţei uită-te la cum se exprimă…. iubito, unde-i Steaua Polară?… dar Carul Mic? Şi ea îţi arată cu degetul pe cer ca pe o hârtie colorată – înseamnă că speranţa-i de sex masculin iubito, unde-i surâsul de ieri?… şi ea se forţează să zâmbească la fel în zadar, înseamnă că-i de sex feminin… iar dacă surâde nou privind degetul lumii ori este o înşelăciune ascunsă ori este naivă mai mult decât… destul ori nedefinirea sexului îţi va afecta oarecum aşteptarea clip ________ braţe de vânt, gâtul ram de sticlă, voce minerală sunetele moi, vioară de ape, urmele paşilor calcă a doua oară, ca un ecou… senzaţie de coborâre îmi lasă această iubită, clipa. uff? _______ am scris sute de versuri şi am impresia că am uitat să schimb foaia am scris pe straturi, unul peste altul acoperind ce-am scris ieri ca şi cum aş picta un tablou deja existent, mereu, mereu… devine un act chimic, o reacţie în structura hârtiei de-aş putea să vă conduc până acolo, în adâncul ei – poate chiar pădurea aceasta de litere ne stă drept filtru, ca o ceaţă… daţi-mi o altfel de hârtie sau partea care vreţi voi din cer, o fâşie neînsemnată – gestica anume o ştiu… daţi-mi înapoi moartea care m-a alergat întâia oară milenii în urmă când am învăţat prima literă mmmua…!!! _______ timpul nu are ce căuta într-un orologiu orologiul este un brand comercial cadranele lor arată doar douăsprezece semne aiurite timpul se dilată, se contractă, pulsează, se prelinge, cade deodată… bufff… nu-i cantitativ timpu-i umbra luminii şi umbra nu îmbătrâneşte, uite orologii, biete jucării, bijuterii, instrumente… ostile timpul este din ce în ce mai frumos mai rotund mai înmugurit să aruncăm obiectele în plus balast să măsurăm timpul sărutându-ne, de exemplu – ţoc, ţoc… vreau şi… nu-i de ajuns _______ vreau o cameră complet goală, fără ferestre, fără accesorii, cu uşa ascunsă acolo, să mă regăsesc liber de lucruri, de lucrurile vechi, acolo să rezidesc lumea cu hărnicia inimii, acolo premisele traiectoriile numite fastuos pace, iubire, adevăr, speranţă să nu existe, să nu fie nevoie doar plutire lichid aparent şi zidurile, ah! zidurile… să fie plasmatică hologramă şi nu ca acum din venă rea, venă supraelastică Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE