PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Despre literatură, comunicare şi Europeea Text postat de Adrian A. Agheorghesei ...Pe la nouă ani, construiam autostrăzi din capace de sticlă, papuci şi aţă de cusut. Îmi lipseau doar maşinile. De aceea, eram convins că, peste ani, pentru a nu mai avea nevoie de autostradă, voi inventa maşina zburătoare. De ce să nu mai am nevoie de autostradă? Doar o aveam... Maşina îmi lipsea. La unşpe-doişpe ani, citeam „Cireşarii” lui Chiriţă. Când am sorbit ultimul cuvânt al ultimului volum, V, care, întămplător sau nu, era „carte”, mi-am jurat cu ochii-n ape că voi continua numaidecât seria. Doar că o voi scrie mai bine, cu mai multe liniuţe de dialog. Un an mai târziu, rupeam pânza de păianjen de pe volumul lui Eminescu şi intram în transă. După câteva zile, „voi deveni mai mare ca Eminescu”. Categoric! ...Într-o zi oarecare, am făcut o descoperire. Cuvintele ascund în spatele lor un foşnet sui-generis. Fiecare cuvânt nu doar că uneşte materia şi gândul, nu doar că înlocuieşte obiectele, nu este o repetare, nu este o re-prezentare, ci este, de fiecare dată, o nouă fiinţare; a unui gând, a unei acţiuni, a unei situaţii, a unei realităţi. Acest foşnet, zumzet este energia vie a logosului. Doar aşa înţeleg şi astăzi, în ultima instanţă, sintagma „viu grai”. Această energie vie creează o cu totul altă relaţie între vorbitor şi vorbit, între scriitor şi scris. În context literar, aşa se explică de ce unii vorbesc prin cuvinte, iar alţii vorbesc cuvinte şi de ce între unii şi alţii nu se poate institui cu adevărat dialogul, comunicarea. Pentru că unii ori alţii trebuie să urce sau să coboare către ceilalţi. Şi nici unii şi nici alţii nu sunt dispuşi, ori nu au posibilitatea să o facă. Astfel apare calea de mijloc – un dialog-mutant în care invectiva de mahala „poale-n-cap” şi sudalma „mucii-n geam” înlocuiesc şi, inevitabil, sunt înlocuite de ironia intelectuală şi sarcasmul savant. Dacă, însă, ironia şi sarcasmul sunt născute de o idee, deci au ca obiect o manifestare a subiectului, invectiva şi sudalma vizează chiar subiectul, şi nu ideea. Rămânând în context literar, mai exact, în literatura virtuală, aşa se explică de ce unii, într-un conflict, apelează mai degrabă la florete literare şi parează atacurile la fel, pe când alţii recurg la calitatea de om, la drepturile omului, la şcoala vieţii ori la sensibilitate. Este cert, deci, între „unii” şi „alţii” nu se poate întemeia o comunciare intrinsecă. De aici apar mai toate problemele comunităţilor literare, deci şi (mai ales) ale Europeii. Până nu te depăşeşti pe tine, nu poţi depăşi nimic. Cu atât mai puţin bariera comunicării, într-un sens sau altul. Adevărata miză a scriiturii este aflarea într-o perpetuă întrecere cu tine însuţi. Doar aşa miza suportă pariul. În scris, a te plimba cu sufletul în pielea goală înseamnă, mai degrabă, un nas înfundat decât o gură de aer proaspăt; o amendă pentru exhibiţionism, nu o invitaţie pe meleaguri sublime şi intime. O trăire nouă care se deschide dintr-un cuvânt brut rămâne o trăire nouă şi atât. Eventual, una care aduce în fiece zi speranţa unei întâlniri cu poezia ori proza, ambele cu „p” mare. Însă, făcută zilnic, schimbarea speranţei de scutec devine un hobby periculos, care va avea aspiraţii. Iar a aspira în fiecare dimineaţă la altceva nu înseamnă autodepăşire, ci înseamnă autonegare. Şi, in fine, când aspiraţiile devin mofturi, iar mofturile religie, s-a dus dracu’ totul. ...Au trebuit să treacă ani buni, mii de foi, şi zeci de mii de porcării înşirate pe ele până să-mi dau seama că nu e de ajuns să vreau, nu e de ajuns să mă infior, dar, mai ales, nu e de ajuns să fac. Maşina zburătoare trebuie inventată neapărat de altul, Chiriţă s-a lungit şi aşa prea mult, iar Eminescu este un mofturos care nu vrea să se dea la o parte. Deci, trebuie să încep cu mine, prin mine. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   AAA, pe undeva pe-aici Emanuel spune ca ne paste capitalismul etic. Pentru el scriu acum, poate urmareste fenomenul. Intai de toate tu (intaiul castigator al razboiului stelelor)ai o labilitate. Pe aceeasi pagina treci singur la tu si te intorci la dv. (s-ar putea sa aibe dreptate Vasilica, mai exact psihologul ei). Apoi observ ca esti inchis (ce dreptate are SD!) De ce? Fiindca bagi in aceeasi oala oamenii care-mi trec mie pragul, fara sa cunosti vreunul macar. In Paris un om care iese la o bere nu este neaparat prost. Interpretezi tendentios trimiterea mea la varsta cand am spus ca pot fi genii chiar simpli copii. Daca tot pierd timpul(aveam de jumulit niste buruieni prin gradina) spun 2 povesti. Acum 30 de ani eram nou angajat intr-un atelier de pictura si cel mai bun de-acolo m-a invitat la sfarsitul programului la el acasa sa-mi arate desenele sale. Lucra in penita si avea un teanc. Mi-au atras atentia doua desene. Intr-unul era oun rotund hasurat aparent in graba. Se simtea nervul atat de bine incat cercul acela era o bila care se invartea. Am desenat si eu ulterior zeci de bile dar le-am rupt cu dintii si m-am dat cu capul de pereti. Al doile desen infatisa niste aratari care prin pata, meticulozitate si contrast rezulta un filigran nobil, o incarcatura densa care nu te apasa si te facea sa te simti in biserica. Ce-i aici ? am intrebat. Paduchi, ma! Astia-s niste paduchi! si-a ras intr-un fel care m-a facut sa-mi fie rusine. Ulterior (atentie, dupa trei luni mi s-au dat 32 de copii sa-i invat pictura!) am arganizat un concurs. Batalia s-a dus intre doi tineri. Intentionat le-am dat teme opuse firilor lor. Unuia i-am cerut sa deseneze mohorul, celuilalt rosa rosa. Cel cu mohorul avea talent si s-a straduit mult si a intrat in artistic rupand frunzele de mohor fiindca ofereau exprimarea limitata a liniei curbe, si a obtinut astfel muchii si colturi cu care a putut face o compozitie virtuoasa. Celalalt s-a tot plans si mi-a cerut sa-i schimb modelul. Atunci i-am zis: "ai frunza, tulpina cu tepi, culoare, stamine, ai tot ce-ti trebuie. Numai cu maracinele poti crea o opera de arta!" Care-i talcul?Arta este un joc de litere. Iar tu esti inchis pentru ca excluzi participarea la joc o tuturor fiintelor umane. Esti inchis pentru ca nu poti gusta sau intelege jocul literei care iese din celula ta. Esti inchis pentru ca ma acuzi de netalent fara sa demonstrezi aceasta, cu posibilitatea, bineinteles, sa gresesti. Hai sa ne vedem fiecare de-ale sale.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-09 13:07:52               Nicolae Tudor, ...Te rog să nu mai postezi texte aflate sub semnătura mea pe blogul tău! Nu doresc ca textele mele să apară acolo! Mulţumesc! Rog un editor să anuleze comentariul de sub acesta.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-09 00:33:29               Nicolae Tudor, ...Te rog să nu mai postezi texte aflate sub semnătura ta pe blogul tău! Nu doresc ca textele mele să apară acolo! Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-09 00:32:37               Bordasule, la valoarea ta mi-e teama ca nu te multumesti numa cu felicitarile. Pretinzi si masa si dansul. Si cu astea nu tre sa te grabesti. :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-07-08 16:39:25               Pe mine nu ma felicita nimeni, macar pentru intretinerea atmosferei amicale? :)))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-08 15:50:23               Adrian, eu te felicit sincer si pentru text si pentru raspunsuri.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-07-08 15:41:14               D-le Andrei Florian, ...Comentariul dumneavoastră, venit din partea dumneavaostră, chiar mă bucură! Mă fericesc cu adevărat când văd că oamenii la care m-aş fi aşteptat să înţeleagă textul cu acurateţe chiar au făcut-o. Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-08 15:33:06               ...Domnule Nicolae Tudor, la dumneavoastră totul se argumentează prin religie sau morală. Nici măcar prin credinţă sau etică, ci prin morală şi religie. Acestei false reducţii fenomenologice pe care o practicaţi cu patimă i s-ar putea trece cu vederea şubrezirea gnoseologică dacă, pe deasupra, nu ar fi frumos îmbrăcată în mantii sofistice şi, pe dedesubt, nu aţi lăsa impresia că sunteţi cel de-al 13 lea apostol. Câtă vreme consideraţi orice interlocutor ca fiind la acelaşi nivel cultural, de inteligenţă şi spiritual cu cei care vă păşesc pragul şi vă ascultă cu gura-nchisă (aşa cum singur povesteaţi) nu vă aşteptaţi să fiţi luat în serios. Dumneavoastră vorbiţi frumos, aproape simpatic despre tot, dar unii dintre noi observăm că nu vorbiţi despre nimic, iar "pentru că omul care are inimă este un om bun/ aşa a zis Dumnezeu" vă sunt argumente-tanc pentru că, iniţial, par să nu suporte valori aletice. Dar ele suportă. ...De când mi-am declarat vârsta, dumneavoastră, dar nu numai, mi-aţi predat numai lecţii de viată, importanta empirismului social şi literar, iar frustrarea că trebuie să vă adresaţi unui tânăr de 25 de ani aţi pus-o pe baza tentei mele (pe care aş degaja-o) de superioritate? De fapt, care e problema? Că nu am o viaţă în spate (cum spuneaţi mai jos) sau că am una în faţă? Că trebuie să coborâţi ca să ne facem înţeleşi sau că trebuie să urcaţi? Că am tupeul (mizerabil) să procesez ceea ce mi se serveşte ca absolut şi să-mi formez propriile concepţii pe care sunt în stare să le argumentez coerent? Despre ce este vorba de fapt - despre superioritate sau inferioritate? Putem să nu ne mai prefacem care este adevărata problemă, să vă pansaţi orgoliul rănit şi abia apoi să discutăm, cu sinceritate şi argumente, despre talent, etică şi, eventual, Viaţă? Sau trebuie să-mi cer scuze că sunt tânăr, să vă gâdil mândria experienţei şi a vârstei şi apoi să-mi cer voie să mestec, într-un sonet, ciroba iubirii? Stiu că dumenavoastră iubiţi mai înalt, dar lăsaţi-mă şi pe mine să mă fericesc cu iubirea aia pâmânteană. ...Respectul nu este egal cu dreptul, oricât v-ar plăcea să credeţi asta, domnule Nicolae, flecăreala de ulm despre dumnezeire nu acoperă lipsurile dintr-un domeniu sau altul, oamenii (cu "o" mic) nu sunt şi nu au fost nicicând egali, iar talentul ripostează atunci când se vorbeşte despre el, dar nu este pătruns niciodată.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-08 15:25:03               Domnule Adrian A. Agheorghesei, ati scris un text de toate punctele posibile. In plus, acesta tine loc de mesaj si comentarii, in acelasi timp. N-am crezut ca se vor strange contestatari. Nu am nimic de adaugat, nu am nimic de amputat la acest text, iar maniera cu care a fost scris este dezarmanta. Cu respect, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-07-08 14:45:57               Acum va urma probabil o lungă disertaţie desptre artist, viaţă, rîsul ca formă de manifestare umană şi bineînţeles îndemnuri la cunoaştere nemijlocită a poporului, adresate oţărît mie, ce-i refuz orice comentariu pe text!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-08 14:18:13               Iote că Nicolae dovedeşte că are nu doar forţă morală, da' şi umor...cam de cinzeacă e drept, pentru că persiflează şi el cum poate cu condeiul prin bozii!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-08 14:15:17               Asa este, Nicolae. Cum le stii tu pe toate, bibicule... Si politica, si literatura, si revolutii cu destiu' moral indreptat in sus... Ala mijlociu, desigur. Nicolae, tre' ca esti tare mandru atunci cand stii ca stii din toate cate nimic, nu? Tre' sa fie un sentiment imbatator.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-08 14:10:50               codobelc. si locu-ala era desigur o balta, pentru rima, desigur...   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-08 13:54:55               Liviu, lucrarile de la pct. 4 sunt scrise de tine, nu? capodoperele scrise cand ai calatorit cu avionu pana-n Africa si pana-n locu-ala cu apa calda... melc-melc, codoblec...   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-08 13:52:42               Nicolae, fara a avea pretentia de a primi macar un pahar de bere, fara a avea pretentia macar la un amarat de cico, vin eu cu o prima opinie: punctul 4 din proclamatia de mai jos mi se pare cel mai aproape de adevar daca ne referim strict la talentul critic. Partea adversa da si ea macar un cub de gheata, cat sa ma racoresc? :))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-08 13:14:55               da, eu am scris. in conditiile cand Cristian Vasiliu iesea cu 6 vizite din ecran, dupa ce acelasi text era ridicat in slavi aici. A fost o mangaiere de consolare. Concret am apreciat doar 2 chestii. Chestiune personala aveti dv fiindca nu ati raspuns la acel com si nici nu ati facut vreo interventie vreodata la vreun text semnat nicolae in care sa demonstrati ca nu am talent. Este important fiindca ati aratat o agresiune gratuita si este necesar sa aducem lamuriri: 1: eu nu am talent 2. dv nu aveti talent 3. eu am talent si dv nu 4 dv aveti talent si eu nu. 5 amandoi avem talent. pentru aceasta trebuie exprimate opinii. spatiul albastru da din coada fiindca vom purta o discutie despre... talent! dupa care va invit la o bere. ok?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-08 12:48:31               "Vasilievici? D-ta vorbesti de talent?" "iubirea (ciorba in care va scaldati)" N.T. Dle Nicolae Tudor, nu dumneavoastra ati comentat la sonetul 190 pe roliteratura astfel (unde nici un alt "prieten" nu a facut-o!)????: "ma mir Nicolae Tudor 26 iunie 2009, 22:35 ca nu este imbratisat cum se cuvine acest sonet. definitiile sunt un evantai placut racoritor chiar daca-s arhicunoscute. mi-au placut: "Iubirea-i lup de urlă sub mângâierea lunii" si "Iubirea e joaca unui drac" despre disputatul mov, imi vine-n minte un vers din Paunescu:"nu exista singuratate, exista mov" 2 puncte " http://www.roliteratura.ro/text/?id=123973 Vad ca transformati un conflinct literar intr-o rafuiala personala si ma amenintati!... Si A.A.A. si Dl Rechesan sunt niste tipi talentati... Asta le poate justifica sarcasmul si afirmatiile contondente in conditiile agresivitatii lirismului bulimic... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-08 09:18:01               'daca iubirea (ciorba in care va scaldati)" - ce zice creştinismul despre asta?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-07 15:56:11               ...Am bănuit tot timpul ce tocmai mi-ai dovedit acum, Nicolae. Nu este nicio ruşine să fii în urmă cu o viaţă de om. Idealul meu este să nu ajung în faţă cu una, şi să mă trezesc un cârciumar cu pretenţii literare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-07 15:50:44               Vasilievici? D-ta vorbesti de talent? Bre, matali esti in urma cu o viata de om, m-am tinut sa-ti spun demult. Pe necititelea afirm ca la dv talentul se reduce la banalii diftongi, care, intr-un limbaj popular inseamna ca la Pacala: una moale, una tare. Voi citi urmatorul sonet cu urmatorii ochelari: daca iubirea (ciorba in care va scaldati) tine pasul cu varsta, adica dv oferiti prospetimi conform experientelor acumulate (daca!) si nu voi lua in seama stelele si laudele acordate de prietenii de serviciu (cu care va sustineti reciproc!). Astept sa vorbim despre talent! Pa!   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-07 12:40:24               Adriane, Ironia, sofismele, înţepăturile de floretă(literară)sunt "pour les connaiseurs" Te chinui degeaba să-i demonstrezi găinii că nu se pricepe la turnatul clopotelor!E una ştie...cotcodac, ba pe-a mătii!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-07-06 23:24:41               Draga "OULE", am inteles! Eu stiu doua sute de cuvinte si tu, o suta, pana la varsta aceasta! Nu mi-a placut ca nu ai fost inteligent; tot smechereste ai vrut sa scapi, cu acel exemplu, cu osul; nu "tine"! Nţţ! Mai reflecteaza! Iti urez mult succes, Ady!!!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-07-06 20:28:09               ...Vasilica, nu ai comentat sub text pentru că nu ai înţeles nimic. Tu nu poţi înţelege nimic care transcende cele două sute de cuvinte pe care le cunoşti, poveştile, reţetele de bucătărie şi ghidul tv. Dar te-ai legat şi tu de ce ai putut, aşa cum un câine se leagă de primul os arucnat în cale. Te înţeleg.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-06 16:25:21               Dupa mai bine de 2 ani si jumatate intalnesc acelasi tandem de vis Vasilica Ilie - Nicolae Tudor. Si lipsa talentului si obraznicia pot fi trecute cu vederea; nu insa daca merg mana in mana. Spun asta pentru a explica pamfletele ce au aparut in ultima vreme pe sait. E o reactie sanatoasa de autoaparare a unui organism atacat de virusi. Dixit, Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-06 12:08:18               AAA, nu am comentat sub acest text pana acum, dar nu am putut rabda importanta pe care ti-o dai si superioritatea vis-a- vis de Nicolae Tudor sau altii. Si vreau sa incep cu ultima propozitie a textului: "Deci, trebuie să încep cu mine, prin mine." Cum vrei sa incepi AAA? Cum ai facut deunazi, hoteste, smechereste, ca sa iesi basma curata in fata domnului Cristescu? Asa vrei si in literatura? Ti-o repet, AAA,te imbeti cu apa rece! Iti doresc mult succes!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-07-05 23:27:19               Nu mai vreau nimic, Nicolae... nimic! Ai comentat ce ai vrut tu. Ai dreptate în Tot şi-n Toate. Nu te simţi jugnit dacă nu-ti voi mai răspunde sub acest text. Obosit, A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-05 23:06:57               am comentat exact textul tau. vrei sa fac trimiteri cu sageti? punct si virgula.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-05 23:02:06               Nicolae, nu am citit ultimul tău comentariu decât până aici: "Poate ca tu si altii ati avut profesori buni, parinti buni, situatii familiare care au oferit conditii de studiu (meditatori, mijloace de informare, bunici – cel mai important) si ati inteles din timp moda/tehnica scrisului si stiti sa intelegeti frumosul si valoarea. Afla ca eu m-am ridicat in doua picioare dintr-o scorbura si am ajuns aici singur. Stii cat drum am strabatut descult, flamand si umilit?" - află că m-am săturat de lecţii de viaţă, Nicolae! M-am săturat până peste cap! Mai ales când ele sunt predate în jurul unui ceaun cu litere! Crezi că durerea nu trece la fel prin toţi? Aş putea să-ţi fac o exegeză exhaustivă despre un miez de pâine întărit şi patru guri. Aşa că, riscând să fiu iar superior, te rog scuteşte-mă! Afişez superioritate? Pentru că-ţi cer să batem câpmii pe text? De ce am ajuns să vorbim discuţiile pe care le purtăm acum dacă ai înţeles textul? Te legi de conceptul general "religie" şi militezi pe el pentru ce? Nu mă interesează. Punct.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-05 22:55:16               A., Am observat cum te-ai strecurat cu Elena Toma : ai scos-o din sarite, ai oferit chipurile obraz dupa obraz si ai dat fuga dupa certificat medico-legal. Cu mine afisezi un ton superior, probabil te simti jignit ca trebuie sa te cobori la mine fiindca… « bat campii » ! Draga A. Eu stiu ca nu exista om prost. Daca determini un om sa vrea si–i oferi explicatii profesioniste cum trebuie sa faca, cum nu trebuie sa faca, daca-i oferi secretul unei reusite, fie ea si-n creatie, orice om va reusi. Daca nu are talent, dar crede in Dumnezeu, stiu ca va veni Dumnezeu in persoana si-i va da ceea ce nu avea pana atunci. Denuntand religia, care inseamna crezul interior al unui om ca va putea sa faca intr-o zi cu manutele sale un lucru bun - daca prin religie inseamna un ritual care prin repetitie devine tot mai sfant, iar crezul, unuia care simte ca poate, speranta ca va reusi-, atacandu-l, nu faci decat sa condamni la moarte. Poate ca tu si altii ati avut profesori buni, parinti buni, situatii familiare care au oferit conditii de studiu (meditatori, mijloace de informare, bunici – cel mai important) si ati inteles din timp moda/tehnica scrisului si stiti sa intelegeti frumosul si valoarea. Afla ca eu m-am ridicat in doua picioare dintr-o scorbura si am ajuns aici singur. Stii cat drum am strabatut descult, flamand si umilit ? Daca eram fiul lui Sabin Balasa eram azi un pictor recunoscut, daca era fiul lui Amza Pelea eram un actor cu faima, daca… daca, daca… Si sunt calm, nu rastorn nimic din ce–mi iese in cale, ascult pe toata lumea si-mi asum patratica. Dar vii tu si ma faci imoral fiindca cer moralitate, ca si cum moralitatea este ceva mai presus de calapodul cizmarului, ca si cum moralitatea apartine celor puternici ori cu bani, ca si cum moralitatea este platoul cu capsuni pe care nu-mi voi permite niciodata sa-l cumpar, ca si cum moralitatea este fazanul pe care am voie sa-l mananc doar prin reprezentanti ? Moralitatea este un aer al normalitatii, deci element vital. Daca vrei sa comunici, fa-o fara sa jignesti. Daca nu esti in stare, mai bine taci. Un iubitor al cuvantului este un om care vibreaza, iar vibratia vine din inima. Omul care are inima este un om bun. Prefer sa fiu inconjurat de oameni nestiutori, dar cu inima, fiindca exista (cu bunavointa dv., daca!) speranta evolutiei acestora. Comunitatea umana este mai echilibrata cand este compusa covarsitor din oameni care cred ca se pot autodepasi macar cu un pic, maine sau intr-o zi, decat cu 1-2 genii neintelese care sapa prapastii spre ceilalti, iar componenta umana este impinse spre orizonturi fara sens, fara incredere in sine, fara speranta. Omul mai simplut, in esenta, nu vrea decat sa aiba o reusita si el, acolo, un pic mai sus decat satisfacatoare, una singura. Pe care s-o stranga la piept si sa se mangaie cu ea, ca a facut-o el, ca a reusit sa fie in stare de ceva deosebit. Daca pentru asta isi face religie, este de admirat si nu de umilit. De ce este trimis la sapa, in bucatarie sau la plimbare? atata timp cat oricarui copil i s-a pus creionul in mana, candva, crezi ca esti indreptatit sa vii tu si sa i-l rupi ? Nu inseamna aceasta crunta imoralitate ?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-05 22:45:27               Cu plăcerea lecturii...pentru mine Eminescu rămâne sacru, de aici încolo şi încoace se poate discuta...comentariile arată că siteul e totuşi prin preajma culturii... cu recunoştinţă   Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-07-05 17:47:15               Adiane, cupa de inghetata, garnisita cum ai zis, anuleaza toate eventualele neintelegeri......daca, doamne fereste, voi fi dispusa la diabet, am sa fiu total nenorocita! si, sigur, sper ca nu! drag, tea   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-05 01:00:33               ...Când am intrat pe Europeea serios, adică cu gândul să mă ţin, am făcut-o cu un sonet-pamflet [Sonet Europe(ea)n] Ce încriminam în el, dar mai ales de ce, nu spun! Dacă aş face-o, am începe iar discuţii care se poartă pe site de luni bune. În fine. Cert e că Radu a dat cu mine de pământ. Şi Rudy, şi Sabina, şi alţii. A durut, normal. Dar a durut exact cât trebuie, cât să mă trezescă. Şi am decis ca după trânta aia, să-mi scutur praful de la gură, dar să păstrez firele de iarbă. Nu m-am schimbat.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 23:12:21               eu înţeleg "simplismul" aşa cum îl dă textul - aşa cum îl dă dex-ul.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 23:03:46               ...Tea, nu m-ai supărat cu nimic. Crede-mă. Nu aveai cu ce. Chiar dacă poate nu par aşa, primesc mult mai bine criticile decât îşi poate cineva imagina. Dar asta nu înseamnă că nu pot discuta despre ele, nu le pot analiza, nu le pot descoase, nu le pot cere argumente în afara lor, nu? Acest lucru este unul dintre cele care se confundă cu răţoitul, cu imposibilitatea de-a primi observaţii. În cazul meu nu e aşa. Datorită (nu din cauza) criticilor lui Radu eu am cunoscut o transformare în poezie. Una pozitivă, cu siguranţă. Am reuşit să mă debarasez cât de cât de caracterul desuet (dar gratuit), am reusit să mă detaşez, dar, mai ales, am reuşit să nu mai îmbârlig versul într-ologică (corectă de altel) înţeleasă aproape numai de mine. Toate astea fără să pun în balanţă observaţiile de tehnică exterioară - versificaţia. Îl pomenesc numai pe Radu deoarece el este cel care a apărut cel mai des pe textele mele. Dar sunt şi alţii. ...Legat de problema noastră - eu înţeleg "simplismul" aşa cum îl dă textul, iar tu, cred, ai făcut o confuzie. Eşti printre persoanele în ale căror comentarii nu am găsit niciodată urmă de răutate. De aceea, şi dacă mă înjuri, eu te invit la o cupă plină de frişcă, ciocolată şi căpşuni. :).   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 23:01:45               Adrian, sunt indiferenta la definitie.... gandind simplist, in cazul tau, in acest text, ti-am sugerat sa nu gandesti superficial, sa analizezi aprofundand.....ceea ce, "simplu", n-o poate face..... tu nu poti fi simplu.....asa cum "te" cunosc. Si nu-mi inchipui ca te-ai putea supara..... respecte, calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 22:49:39               Şi pentru simplitate, fireşte...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 22:43:37               ...Ajunsesem să-mi pun întrebări şi mai aveam puţin şi strigam, mai mult decât am făcut-o mai jos, "e o satiră mascată, mai puţin intimă decât pare". ...Sunt sigur că ai înţeles, mă bucur că ţi-a plăcut. Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 22:42:51               Adrian, cred c-am inteles si sunt sigur ca mi-a placut aproape tot din ce-ai scris aici. De altfel finalul, de o simplitate remarcabila, spune totul. las 8 stelute, un vot si o stea obisnuita   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-04 22:36:14               D-le Nicolae, sau, mai simplu, Nicolae, dacă-mi permiţi, ...am observat de mult înclinaţia ta de-a duce orice discuţii sub auspiciile moralităţii, ceea ce este din start imoral. Atenţie! Imoral, nu amoral. Dar asta-i altă discuţie. ...Spui tu: "Conceptul dv devine periculos cand afirmati: « când aspiraţiile devin mofturi, iar mofturile religie, s-a dus dracu’ totul” Aspiratia spre pace, moralitate, iubire, sanatate sunt mofturi?" - păi, află, Nicolae, că prin rândurile de mai sus tocmai ai demonstrat că nu prea ai înţeles textul, ori, mai sigur, că l-ai înţeles greşit. Afirmaţia mea - "« când aspiraţiile devin mofturi, iar mofturile religie, s-a dus dracu’ totul”" - se referă strict la contextul literar. Nu mă interesează aici aspiraţii;le spre pace, iubire etc. Apoi, discuţia pe panta socialului iese cu totul din ceea ce textul meu şi-a propus. Nu mă înţelege greşit, te rog! Accept să batem câmpii, chiar cu patimă, însă să-i batem pe ăia propuşi de-un text.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 22:24:50               O discutie ar duce la adevarul dv sau la alt adevar. Oamenii inteleg viata in 2 feluri: are sau nu sens. Lupta acerba pe care o propuneti este de admirat. Numai ca eu propun apasarea acceleratiei la relanti. Toti ducem lupta cu noi insine, dar unii o duc cu fanatism. Acestia au luat fraiele unei normalitati monstruoase si dau cu frisca peste obrajii celor care sunt dedesubt. Conceptul dv devine periculos cand afirmati: « când aspiraţiile devin mofturi, iar mofturile religie, s-a dus dracu’ totul” Aspiratia spre pace, moralitate, iubire, sanatate sunt mofturi? Cand nedreptatea sociala, saracia, exploatarea, asuprirea, devin fenomene, iar masele ajung sa creada, ca ultima solutie, ca doar Dumnezeu le mai poate face dreptate, sa insemne un ideal plin cu... draci ? Iata de ce cred ca tara arde si scriitorul se piaptana. Respectiv se joaca de-a creatorul imaginand constructii incalcite (aiurea, dupa parerea mea)in care cuvantul se trage si contrage (de… - era sa zic o prostie) unul d/in altul devenind niste aratanii intr-o lume paralela, un fel de muzeu in care intri si te crucesti fiindca, pe langa ca sunt greu de inteles, toata risipa de energie nu foloseste vietii in general, cu atat mai putin segmentului uman care sufera si este disperat si neputincios, deci afecteaza armonia cosmica. Marin Preda este mare fiindca a avut curajul sub dictatura sa faca portretul activistului care oprima in numele unor idealuri. Astazi avem eroi care lupta cu floreta literara scornind pamflete, in fond atacuri la persoane si nu idei. Daca scrisul nu duce la modificarea vietii mi se pare o preocupare inutila, un moft. Scrisul actual nu este si nici nu va putea fi larg receptat, (cred ca poporul i-a intors cfundu’.) Cu atat mai mult sa ia locul vreunei statui.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-04 21:07:57               SIMPLÍST, -Ă, simplişti, -ste, adj. 1. (Despre concepţii, raţionamente, metode etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral, neglijând uneori aspectele esenţiale. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de complicaţii şi de subtilităţi intelectuale; care judecă în mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecăţi. – Din fr. simpliste. SIMPLÍST, -Ă adj. (Despre concepţii, raţionamente etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral; bazat pe simplism, sărac. [Cf. fr. simpliste ...Pot trăi cu gândul ăsta, dar aş minţi dacă aş spune că nu-mi doresc să înţelegi altfel termenul :) ...Tea, nu-i nici o supărare.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 19:44:28               Simplist! Simplu, nu-i de tine! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 19:20:49               ...A, greşit. Întrebarea finală e: simplu sau simplist.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 18:29:23               Adrian , "interpreta...simplist".... ! Sigure ca experienta poate fi sau nu cantitativa, dar eu ma refeream la efectul ei calitativ...... ca de aia unii batrani stiu "de ce au trait" si altii nu... si inca ceva, daca batranii uita -si Uita- ca au fost tineri, este trist si nu numai...... fiecare treapta (temporala) a vietii are valorile si tarele ei, recunoasterea lor-asa dificila cum e- este singura sansa sa "aflam" ca traim....chiar daca e pe pusti ce spun, asa cred. drag, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 18:29:01               ...Tea, n-am intepretat nicicum ce ai spus tu. Cred că un autor este-n măsură să deţină cel mai pur adevăr cu privire la el însuşi, chiar dacă nu-l manifestă. ...Eu am un nărav: când X spune ceva, indiferent de cât de "mare" este, nu-mi poate impune acel ceva spus doar folosindu-se de premisa că e "mare". De aceea, mai mereu mi-am chinuit creieraşii să pot înţelege spusul, să-l procesez şi să stabilesc valaorea de adevă. Bineînţeles că de cele mai multe ori eu m-am înşelat, el a avut dreptate, ori nu am putut pătrunde ultimul înţeles... Dar nu asta contează, ci faptul că nu mi-a fost impus nimic. ...Ai văzut oameni bătrâni neexperimentaţi? Eu da. Deci "varsta inaintata" nu e nici mai desteapta nici mai capabila decat cea tanara....ceea ce are ea in plus este experienta" pare corect, însă ascunde o premisă: accea că (n-am cum evita cacofonia) calitatea experienţei este egală cu cantitatea. Ceea ce nu este deloc adevărat. ...Şi tea, simplist sau simplism?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 18:17:42               ps. si inca ceva, scuza-mi "dezordinea' exprimarii, dar ma grabesc totdeauna pentru ca "pleaca" ...afurisitul asta de comp. inainte de vreme( zic eu) aceea s, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 18:08:09               Adrian, nu interpreta, te rog, simplist, ceea ce am zis referitor la varsta.... "varsta inaintata" nu e nici mai desteapta nici mai capabila decat cea tanara....ceea ce a re ea in plus este experienta, fie ca vine via "invatat" deci oarecum artificial, fie ca vine, via trairi imediate, directe.... greseala "batranilor" este ca uita -uneori- imposibilitatea tineretii de a sti inainte de a avea timp sa stie.... Plesu zicea ca tineretea e "neispravita" ....si mi se pare extraordinar de exact....e in proces de formare, iar atunci cand tineretea e altoita pe inteligenta (sau invers) procesul va avea sansa unei finalizari ....meritorii ....sa nu vorbim de genii... o placere sa ma adresez tie, Adrian! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 18:05:31               ...Şi, Tea, acest text nu este mai mult decât o satiră mascată. Nu este. Nu trebuie căutat în spatele său un caracter intim mai adânc decât cel care mi-a folosit ca mască a satirei.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 17:55:26               mi se pare A dracu'...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 17:53:45               ...Tea, muţlumesc pentru lectură, în primul rând. Respect poziţia ta. Însă nu pot să nu observ o contradicţie care nu mă poate lăsa rece: "Interesant, Adrian, dar un pic simplist, ceea ce, dealtfel, este explicabil cand esti tanar (chiar foarte tanar, dupa cum am inteles) ..." -----> asa dar, ceea ce ar trebui sa se intample este revenirea "la oile noastre", nici sexul, nici, varsta, nici, scolitul n-ar trebui sa fie interesant, ceea ce scriem, DA! ...Nu ştiu ce să zic. Poate doar că mi se pare dracu' de barbară (da, barbară) o chestie: vârsta relativ fragedă este mereu un factor care împiedică un autor să depăşească un ceva anume, dar vârsta relativ înaintată impune (cu necesitate) respect.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 17:52:59               err. si sa nu caute....( la primul com)...pentru a evita confuzia! interesante.....pe care(la al doilea com) Scuze! calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 17:34:58               asa dar, ceea ce ar trebui sa se intample este revenirea "la oile noastre", nici sexul, nici, varsta, nici, scolitul n-ar trebui sa fie interesant, ceea ce scriem, DA! "atacurile", sarje feroce, chiar , ar trebui adresate cuvantului...."tavalit" daca e nevoie, "facut praf", dar civilizat si total in afara "umbrei" care a l-a generat>>>>. Cam asa gandesc eu...sunt "inraita" intr-ale literaturii, consumatoare feroce a ei si daca nu mi-am spus parerea totdeauna, a fost datorita respectului pe cre il am pentru cei care se "chinuie" pentru ea. Cat despre Eminescu, tu stii foarte bine cine e! cu respect pentru poetul din tine, calvar *( se mai dau toate celelalte?) 8*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 17:30:42               Interesant, Adrian, dar un pic simplist, ceea ce, dealtfel, este explicabil cand esti tanar (chiar foarte tanar, dupa cum am inteles) ...exista o nerabdare a rezolvarii, a eliminarii problemelor pe care tu ( cei tineri) le simti inutile..... ca nu-i usor sa se intample ai observat, cu o anumita amaraciune a constatarii, chiar un oarecare grad de iritatie mentala.... problema lumii(literare) virtuale este ca cel care o viziteaza nu reuseste totdeauna sa ramana in spatiul determinat, se "cauta" persoana, omul, realul in dosul cuvantului scris....sigur ca stim ca ea exista, dar n-ar trebui sa ne preocupe.... continui dupa ce constat ca aintrat comul....   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-07-04 17:23:28               ...Nicolae, voiam să-l "dau jos pe Eminescu" pe la 13-14 ani :). Discuţia pe care o propune comentariul tău am mai purtat-o de multe ori. E drept, nu cu tine. Şi nu duce nicăieri. De aceea prefer să nu mai dezvolt nicio idee din comentariul tău, chiar dacă nu sunt deloc de acord cu unele. O zi bună!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-04 15:27:22               Inteleg, asadar, ca vreti sa-l dati la o parte pe mofturosul Eminescu. Asa, ca un pariu. Si ati inceput de la 10 ani. Iar la 23 sunteti categoric hotarat sa incepeti cu dv, prin dv. Dupa ce ati «insirat mii de porcarii pe mii de foi ». Dupa ce v-ati dat seama ca nu e de ajuns sa vreti, nu e de ajuns sa va infiorati, dar, mai ales nu e de ajuns sa faceti. Cand o traire noua intr-un cuvant brut ramane o traire si atat, iar adevarata miza a scriiturii este aflarea într-o perpetuă întrecere cu tine însuţi. La 23 de ani toti visam. Pe la 50 incepem sa ne fie rusine de copilul, visatorul, greuceanul de-atunci. La 50 de ani, tot intrecandu-te cu tine, poti afla ca nu ai urcat decat o treapta dintr-un infinit de trepte. tot timpul, daca ai tot timpul la dispozitie, s-ar putea sa fii si mai hotarat sa incepi iar si iar si iar cu tine, prin tine. si este posibil ca la sfarsit sa constati ca totul a fost o mascarada facuta de tine, tieti. Fiindca Eminescu se va incapatana, probabil, sa nu lase locul liber. Acesta este destinul marelui invingator, destin care, din cauza provocarii, lasa in urma infinite cadavre apartinand invinsilor(mari sau mici). Scriitura, aceasta Printesa a nasterii fiecarui cuvant capabil de mai mult decat sa uneasca materia si gandul, nu are definitorie intrecerea nebuna. Omul alege echilibrul. Altfel de ce am avea 1 poet la 10 cetateni? De ce tiparim miloane de cuvinte cand stim singuri ( catalogati de prefatatori) ca nici nu e vorba de atingerea macar a lui Eminescu ? Da, pentru a reusi trebuie sa te ocupi doar de ce vrei sa faci. Dar putem asta, adica sa renuntam la toate ? Avem conditiile sa facem asta ? Oare pregatirea continua si munca epuizanta este cheia succesului ? Cand Printesa tine in brate copii care poate nici n-au citit « Ciresarii » si devin celebritati (exemplu Micuta Picosso)? Succesul poate proveni dintr-un fel de-a fi, in esenta un altfel de-a percepe lumea, dublat de o iscusinta tehnica a reprezentarii. In timp ce acum 100 de ani se preda in scoli arta de a scrie literatura, astazi, a sti cat de cat, a cunoaste, a stapani, este un secret. Trebuie sa pierzi obligatoriu ani si ani din viata, respectiv sa insiri « mii de porcarii pe mii de foi » pentru a afla cum sa scrii bine. Eu scriu literatura in pauza de masa. Nu vreau sa-l dau la o parte pe Caragiale (chiar daca oamenii ma dragalesc « Ile »), ori pe Barbu sau Preda. Scriu pentru ca nu pot sa nu scriu. Scriu pentru ca astfel simt ca traiesc. Si nu ma intrec dinadins, nici n-am timp de intreceri. Si invat de la oricine si de la natura. Daca ale mele cuvinte vor bucura un singur om din lumea aceasta (am verificat deja!) inseamna ca l-am ajutat sa traiasca, deci trairea/bucuria nu am mancat-o singur, pe furis. Eu traiesc intr-o patratica oarecare si-mi fac datoria fata de mine si fata de ceilalti. Simt ca important este sa tin un echilibru si, pe cat posibil, sa traiesc frumos. Daca Dumnezeu pune la cale cu Printesa ca eu sa dau la o parte cu scrisul vreun… Mofturos( , acest lucru se va intampla. Este posibil sa scriu cateva cuvinte, si acele cuvinte nu vor avea in spate sinteza vreunei biblioteci, le vois scrie, asa, simplu, dintr-o suflare. Si ele vor fi mari fara ca eu sa stiu. Ori sa-mi pese. Pentru mine nu conteaza decat bucuria ca am reusit sa le insirui unele dupa altele si am avut dupa acea o linistire sufleteasca. Adevarul care doare trebuie manuit cu multa dibacie. Daca nu putem sa aducem bucurie aproapelui, este obligatoriu sa nu ranim.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-07-04 13:51:41               Interesant si incitant textul tau. Se pot discuta multe. Mi-a placut. Steaua am aprins-o pentru "Ciresarii" care m-a pasionat si pe mine! Votul l-am dat pentru cazul in care ar disparea steaua. Alte stelutze nu mai pun, ca tot nu e nimeni sa le numere. Am un text in minte care nu-mi da pace, va trebui sa-l pun pe hartia-ecran, chiar daca Gheorghitza l-ar fi scris mult mai bine decat mine. De ce-ti spun tocmai tie asta? Vei vedea. Dupa ce termin de copt prajiturele cu visine, ca am o zi libera, daca mai am timp dupa aceea, ma apuc de scris... Mie mi-a placut si "Marea Batalie de la Iazul mic", dar "Ciresarii" a fost mult mai complex, il am cu mine in Canada! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-07-03 17:19:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE