|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sădește-ți, inimă arsă, florile negre de cenușă |
|
|
Text
postat de
Bot Eugen |
|
|
dincolo de capetele unei lumi descreierate
Ploaia seamănă în mine flori negre și amare de cenușă,
cu mâini reci grădinărește-n pieptul meu cuprins de febră,
în pieptul animat de-o rană pulsatilă care lesne se aprinde
de la cea mai mică-atingere străină și arde violent după aceea,
însângerând orice-mbrățișare, arde strașnic ca o torță,
arde cu o flacără albastră, arde toate punțile de legătură,
arde pân-la capătul răbdărilor prelungi,
tot așa cum arde-acuma scrumul de țigară
între degetele unui fumător de suiciduri viitoare.
Zadarnic îi fac umbră norii-trecătorii
unei tâmple tatuate cu arsuri de gradul trei
și în felul ăsta speră zvâcnetul să-i liniștească...
În spirală, cârdul ei de-amare gânduri suie
către lumea nimănui,
tot așa cum, de pe buzele-mi tăcute, -n loc de rugăciuni,
urcă uneori spre ceruri fumul palid de țigară.
Din cenușa zilelor de ieri, ca o pasăre în flăcări,
degeaba, inimă, renaști
și bați din aripile tale pulsul orei 7 dimineața...
E ceasul la care mă încui în decorul de afară și-ndelung
contemplu la o ceașcă de cafea tomnatica risipă.
Din când în când, te văde ochiul meu îndurerat cum treci,
cu trupu-nvinețit prin ploaia
de mere putrede și frunze moarte
și -n loc de nume, -ți strigă o-ntrebare-amară:
"Încotro așa te-avânți,
cu aripa plouată și sângele stricat?"
Tu te uiți la dânsul tâmp,
îți îngiți limba de emoții
și, cât ai zice pește, cazi din nou
în plasele țesute de scorpia-tristețe,
tot așa cum cade-acuma pe covorul persian
scrumu-mprăștiat de apatia
degetului meu arătător.
Ce se-ntâmplă, nu-nțeleg, cu tine!
Te-ai retras cumva dintre cei vii în muțenia morților
și eu nu știu?
Din tine lumea înjurând, a îndrăznit să se retragă?
Încotro acum,
naivule încornorat?
Hai, ridică-te odată
și scoate-ți la lumina zilei umbra patrupedă!
Agață-i, de dorești, lațul blestemelor de gât,
înham-o la căruța burdușită cu târfele-prieteni
și pășește demn printre străini,
așa cum se cuvine edecarului care străbate
pustiul himerelor deșarte,
trăgând după sine, în visare naufragiat,
flota corăbiilor de hârtie.
Lasă, deci, ploaia lor de vorbe să-ți cultive rănile-nflorite,
cu o mână rece să-ți grădinărească
arsura tâmplei, ca pe un stigmat
și ducă-se-pe-pustii singurătatea lor șchiopătândă
la cules de negre flori și-otrăvitoare ierburi
pentru coroana ta de spini, suflete al meu,
încornoratule naiv.
Tu te uți la mine ca un dobitoc
la păstorul său epileptic
și-ți rumegi tăcerile în continuare,
stai și-asculți cum ruginește-n timpanele mele
lătratul umbrelor la stelele ce pică,
tot așa cum pică fumegând
de la balconul vreunei inimi
chiștocul arzător în craniul descreieratei lumi.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristian, pe bune, nu e nevoie de scuze. Mă așteptam, totuși, din partea ta la o analiză aplicată asupra întregului text. Și știu că poți...
Apropo, în legătură cu anumite sugestii din primul com, ți-am dat parțial dreptate. și am și operat câteva modificări.
În altă ordine de idei, ne aflăm într-un atelier literar și asta presupune uneori mai multe reveniri asupra textului, desigur, dacă e nevoie.
Îți doresc o seară frumoasă
Să ne auzim numai de bine și te mai aștept.
Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen |
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2009-06-30 20:46:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Revin cu scuzele de rigoare, Eugen, căci așa cum bine ai punctat, am dat un verdict pe care nici pe departe poemul nu-l merită și nici eu nu am căderea să recurg la astfel de practici.
Rectific: în opinia mea nu este cel mai reușit text al tău!
Cu respect,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-06-30 20:08:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Re Marinela Preoteasa
Marinela mulțumesc pentru vot și semnul de lectură.
Te aștept să revii cu un comentariu pe text.
cu stimă,
Bot Eugen
Re Cristian Munteanu
Cristian mulțumesc pentru vizită și semnul de lectură.
Am modificat câte ceva în primul vers și în ultimul din prima strofă.
Nu am înțeles nemulțumirea ta în legătură cu verbul a grădinări.
Scrumul de țigară nu este o alegere nefericită, ba chiar este extrem de potrivită, fiindcă arată transformarea iremediabilă în scrum a orice dorești tu. Asta dacă încerci să vezi dincolo de aparențe.
Poem ratat, Cristi??? Hm! și asta după o analiză mai mult decât superficială a unei singure strofe din text...
Ei bine, Cristi, permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Iarăși, ai trecut pe lângă esențele textului, și n-am auzit să-mi spui nimic de celelalte strofe.
Un poem nu poate fi considerat ratat doar din cauza că ție nu-ți place o expresie sau un cuvânt din tot întregul.
Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen
|
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2009-06-30 16:12:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eugen,
eu am apreciat textele tale de câte ori a fost cazul.
Regret, dar aici ai un poem, dacă-l pot numi așa, extrem de slab.
"negre flori și aspre ierburi"-crezi că este mai interesant; nu.
"grădinărește"-hm, tare nepotrivit
apoi în tumultul de arderi, închei tu:"cum arde-acuma scrumul de țigară"-nefericită alegere
nu continui că deja textul este ratat
aștept să mă încânți cu poeme elegante și mai aerisite
de bine,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-06-30 06:50:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
8* si vot, voi reveni pentru comentariu. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-06-27 14:28:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Luisa Pirvan, mulțumesc de trecere și pentru semnul de lectură. O să corectez acel typo.
O să țin cont de sugestiile tale și, probabil,
o să mai operez câteva modificări pe text.
Mă bucură faptul că ai rezonat cu starea pe care o transmite poemul.
Te mai aștept la mine în pagină cu păreri pertinente
.
Să ai o seară frumoasă
Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen
|
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2009-06-26 22:24:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo: interios - interior |
|
|
|
Postat
de catre
Luisa Pirvan la data de
2009-06-26 21:55:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie simtita,nu doar scrisa, tocmai prin acea framantare continua. Se simte zbuciumul interios, e o cearta cu sine...
... as fi gasit altceva pentru
,,arsuri de gradul trei,,
,,punti de legatura,,
un typo mic - ,,îngiți,,
... las 7* |
|
|
|
Postat
de catre
Luisa Pirvan la data de
2009-06-26 21:54:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|