PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Trezirea în vis Text postat de elia david Să te trezeşti în vis nu e puţin lucru – seamănă mult cu o minune pe care o fac toţi copiii atunci când se joacă până uită de ei… Dar să te trezeşti că nu mai mişti chiar deloc, de parcă ai fi de lemn, aceasta ridică nişte semne de întrebare: În primul rând, ce s-a întâmplat cu braţele tale, cu care îmbrăţişai pe toată lumea? În al doilea rând, cu degetele de la mâna pe care erai aproape sigur că ai învăţat-o să scrie… În al treilea rând, ochii, gura, nasul, urechile şi părul care stătea vâlvoi.. Ochii privesc, dar nu văd… Gura e deschisă, dar nu scoate un sunet… Nasul e la locul lui, dar ce folos dacă nările sunt înfundate cu un miros greu, de răşină? Urechile, or fi ele ciulite, dacă dacă nu poţi să vorbeşti, ce să auzi? În fine, părul… Parcă dinadins tuns cu dalta de acelaşi meşter care trebuie să-l fi născocit pe Pinnochio, păpuşa devenită… copil. - Cine eşti? îl întrebă Pinnochio pe Mic, care nu se simţea în stare să dea un răspuns. Eu cred că eşti frăţiorul meu, zise Pinnochio şi imediat se plecă în genunchi, lângă patul în care bătrânul Geppeto sforăia neştiutor… - Mulţumesc, tată. De acum nu mai sunt singur. De acum am şi eu o păpuşică de lemn. Mic nu schiţa nicun gest, într-atât de era de nemişcat în propriul său vis, care parcă voia să se răzbune pe imaginaţia prea bogată… -Tată, o să-i citesc povestea mea… O să i-o citesc şi să vezi ce copil o să se facă şi el ca mine, dacă o să vrea. Apoi Pinnochio se gândi cum să-l facă pe Mic să fie bucuros. Sau măcar să arate. Nu-i trecu prin cap decât să scotocească după sforile sale din vremea când era o marionetă simpatică, îndrăgită de toţi cei care aveau să-l păcălească în propriul folos. -Uite, să nu te sperii, o să-ţi prind încheieturile şi o să te ajut eu să te descurci foarte bine. Mic tăcea. Avea o încredere uriaşă în acest copil care părea să vorbească şi să simtă asemeni lui. O încredere uriaşă, pe care, ori o ai de la început şi poţi să o pierzi mai târziu, ori nu o ai deloc. - Ştii ceva, zise Pinnochio generos, o să-ţi zic Mic şi o să-ţi dau ţie conştiinţa mea, o să-ţi dau ţie greierul guraliv… Dar mai întâi te leg, ca să poţi să te mişti şi tu… Mic era fericit înăuntrul lemnului din care simţea că fusese cioplit într-un moment de mare inspiraţie… Atât de fericit, încât o lacrimă de-a lui Pinnochio îi picură pe obraz… Apoi începu să se mişte, întocmai după cum se mişcau mâinile acestuia… Acela a fost momentul de vis în care un copil şi o păpuşă de lemn au hotărât să facă schimb de conştiinţă… pasând greierul vorbitor de la unul la altul… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE