|
|
|
|
|
|
|
|
|
domnul m |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
cutreier doar pe-ntuneric
oamenii mă fixează cu privirea și mi-e frică
îmi tremură la-nceput buzele apoi genunchii
noaptea ei nu văd asta și-mi spun în continuare
domnul m
acasă singura lumină este la televizor
difuză ca mimica feței
n-am răspunsuri pentru nevastă și copii
mă calmez când mă sărută de noapte bună
știu că-i așa mă simt întreg și devin o forță
pe lângă noapte care este
nimic
nimicul nu-ți poate face decât nimic
spaimele dispar până la ziuă
atunci dorm sau mimez somnul
să evit oamenii mi-e frică de ei
îmi tremură la-nceput buzele apoi genunchii
dar eu dorm și despre mine se vorbește în continuare cu
domnul m
astăzi mi se pare că ieri n-aveam motive de panică
nici alaltăieri
totuși azi mi-e frică
și mă-nspăimânt gândindu-mă la mâine
mai ales la poimâine
n-am învățat că mâine va deveni ieri și cu toate astea
iubesc
iubesc oamenii cu adevărat
dar mi-e frică de răutățile lor
este ca atunci când adori câinii însă nu te-apropii
nu pentru că latră
ci pentru că te pot mușca
îmi tremură la-nceput buzele apoi genunchii
nu știu să zic bravo puiule
nu mă simt stăpân
așadar
mi-am șters ziua cu desăvârșire din existență
consum doar 12 din 24
de frică voi trăi dublu pierzând rând pe rând
oamenii care mă numeau
domnul m.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|